Iarna de demult (2)

Iarna mea si a Nelei

De m-as putea întoarce, aș fii nițel mai atentă. Câte n-aș avea de rememorat privind  înapoi. Parcă mă văd micuță. Eram doua mogâldețe. NEla era o papusa_copil, muscata-n obraji de gerul năprasnic.

 Înfofolite în pulovărele noi, grena – vișină, de lână, pe care ni le lucrase mamaia (mama tatei), cu o iarnă ‘n urma si legate cu broboade de iarnă, în cap si apoi la spate, ca niște chimonouri, de nici nu ne puteam îndoi, ieseam afara.

Ieseam să scrutam iarna n obor, ieseam pan’ la colț, să ne uitam ”de vale”…cum ar fi zis mamaia sau sa tropăim in zapada, lăsând urme mici. Eu, fiind mai mare, din ce lână-i mai ramasese bunicii, primisem si un fes lung, împletit cu ciucure, ce se lega sub barba, ca de pitic. Eram tare mandra de fesul meu. Îl purtam când se mai domolea geru’ si scăpam de broboada_mantou.

În iarnă, printre îndeletnicirile de bază erau împletitul si cusăturile. Împletiturile erau la loc de cinste, iar materia de bază era lâna. Lâna fuior, primită de la darac. Daracele, eu nu le-am mai prins decât cu numele, n-am vazut niciodata activitatea din ele, eram mult prea mica. Doar știu că se ducea mamaia la darac să ”faca” lâna, vara- toamna. Și venea cu câteva basmale de lână dărăcită legate-n colțuri. O spala, o vopsea-n vară, dar toată iarna avea ce face. O răsucea pe fusul de lemn, cumpărat din bâlci, o punea in vârtelniță si apoi o făcea scul sau ghem, in funcție de cum ii trebuia. Șosetele de lână erau la mare căutare. În fiecare iarnă se tricotau câteva perechi si se caputau cele vechi, remediate fiind, erau aproape noi. Cârligele, andrelele făcute din spițe de bicicletă sau din alte ”metalice” erau la mare căutare. Mamaia, spre primăvară, le lega cu un căpătâi de lână si le punea in cutia mesei, avertizandu-ne pe noi copii, ”sa vă vedeți de treaba, să nu vă pună ”d’acu” să le schimbați locul sau să le desperecheați, sau să vă jucați cu ele, că nu-s de joacă si va fii vai de fundul vostru!!”.

Scoarta de lana

Si n primavara_vara, se iesea la ”Patus”, o bancă vis-a vis de noi, in fața casei, la alde SaLus, unde-ti arătai comorile lucrate n iarnă. Ba câteva pulovare, ba ceva ”foi”, cusute-n iarnă. (Foile sunt cuverturi_macate tesute sau cusute, de obicei, din lână sau/ si cu melană, de pus pe perete cu diverse modele.) Și crosetaturile erau la mare cautare. Și noi copii am învățat a coase sau a împleti, incurcandu-ne printre picioarele bunicelor. Ne pregăteau din vară, de la bâlciul de S’nta Maria ne luau petecute de etamina pictate, să avem ce face-n iarna… Ne cumparau și niște ate colorate rau, din oras și ne mai lăsau să facem gheme în joaca și cam atat. Restu’ erau treburi serioase…

Casa de la Turu e o dovada vie a iernilor … ce au trecut peste ea.


Fragment din Raiul copilariei mele…

Așa am moștenit câteva perdele (nu numai) lucrate-n iarnă, când mamaia era foarte tânără si tata mic, iar Tonica (bunicul) aducea de la Rotiori traisti cu toate cele, dar si cu ate de lucrat. Si-s mândră de ele și din când în când imi împodobesc dormitorul, la fereastra, în memoria lor, a tuturor, cu drag!!!

”Foaia” bunicii cu ”Pasarea Maiastra”, nu???

Chiar și eu sunt o moștenire … de se poate spune asa.

Sursa foto reprezentativa: Pexels

sursa foto: arhiva personala.

Tot conținutul încărcat pe acest site este original, iar reproducerea sa parțială sau totală este interzisă fără acordul meu expres.

12 gânduri despre „Iarna de demult (2)

Adăugă-le pe ale tale

  1. Întotdeauna frigul si înghetul vine de la Nord,
    Si traverseaza meridianele spre Pi-Ra-Mi-De.
    De când Dumnezeu L-a-ncoronat pe Nomrod,
    Doar Fiul omului, Hristos ne iarta, nu ne vinde !

    Apreciază

  2. Ploaia timpurie, este necesara si extrem de benefica pamântului însamântat în toamna, iar Lumina Soarelui si caldura din Est, va produce germinarea semintelor îngopate, în solul înghetat de albul pustiu al iernii si noptile lungi, friguroase, ce vor da lastari de noua viata, iesiti si înaltându-se spre cerul albastru, luminat si încalzit de Soare… 🙂
    Sa ai o seara si o noua dimineata magnifice, Suflet drag !

    Apreciat de 1 persoană

    1. Eiii, ce greu de explicat. ”Foi”. Mi-am luat o foaie, de-o fusta, insemnand o lungime de material pentru a si croi o fusta. Uneori se puteau substitui termenii. Fusta era ”foaie/ foi” 🙂 ca si la tine. La mine in sud ”foi” sunt si lungimile tesute, privite ca si materialul unei fuste. Din doua lungimi de material tesut, cusute pe mijloc se faceau macatele. Deci cumva, vorbeam la fel. Ce-i drept cuvintele astea-s rar folosite azi… Ma bucur ca ai observat!:)

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

WordPress.com.

SUS ↑

Blogul Vesel

Smile, because life is beautiful 💙😍💜

Barry max mind

self motivation

Iubesc orasul meu

Sunt cumulul intamplarilor traite, simtite sau auzite, aflate... Voi?

MOARA DE VÂNT

BLOG UMORISTIC |"Omenirea are o singură armă cu adevărat eficientă, iar aceasta este râsul" - MARK TWAIN

Gigi Ţepuş

Sunt cumulul intamplarilor traite, simtite sau auzite, aflate... Voi?

clipe de reverie

un blog despre acele momente pe care ai vrea să le prelungești într-o eternitate, dar și despre momente de încercare

Viata ca o limonada

Site de umor și poezie

Valentin Mihailescu

E greu ,dar greul trece

CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

REME STIE

de Andreea Remetan

JURNALUL ZINEI

Jurnal de femeie obișnuită

Pur si simplu eu

Trăiește fiecare clipă, ca și când ar fi ultima!

Praf de stele

"Am citit undeva odată că praful putea să fie chiar particule de stele care au explodat şi care cad pe pământ."

E un mic secret

Sunt cumulul intamplarilor traite, simtite sau auzite, aflate... Voi?

Abisuri

Un blog profund

Experientia docet

Ce nu ne omoară - ne face mai puternici, doar dacă credem în Dumnezeu!

SUNT UN ADOLESCENT REBEL

.... si asa vreau sa raman...

Creează-ți site-ul web la WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat: