Proiectează un site ca acesta, cu WordPress.com
Începe

Iarna de demult (2)

Iarna mea și a Nelei

De m-aș putea întoarce aș fii nițel mai atentă. Câte n-aș avea de rememorat privind  înapoi. Parcă mă văd micuță. Parca mă văd împreună cu sora mea. Eram două mogâldețe. NEla era o păpușa_copil, mușcată-n obraji de gerul năprasnic.

 Înfofolite în pulovărele noi, grena – vișină putreda, de lână, pe care ni le lucrase mamaia (mama tatei), cu o iarnă ‘n urmă și legate cu broboade de iarnă, în cap și apoi la spate, ca niște chimonouri, nici nu ne puteam îndoi și totuși ieseam afară. Ne chema ziua, lumina, iarna așa cum era ea.

Ieșeam să scrutăm iarna n obor, ieșeam pân’ la colț, să ne uitam ”de vale”… cum ar fi zis mamaia sau să tropăim în zăpadă, lăsând urme mici mici. Eu, fiind mai mare, din ce lână-i mai rămăsese bunicii, primisem și un fes lung, împletit cu ciucure, ce se lega sub barbă, ca de pitic. Eram tare mândră de el. Îl purtam când se mai domolea geru’ și scăpam de broboada_mantou.

În iarnă, printre îndeletnicirile de bază erau împletitul și cusăturile. Împletiturile erau la loc de cinste, iar materia de bază era lâna. Lâna fuior, primită de la dărac. (Dăracele, eu nu le-am mai prins decât cu numele, n-am văzut niciodata activitatea din ele, eram mult prea mică. Stiu doar că se ducea mamaia la dărac să ”faca” lâna, vara – toamna. O vedeam venind cu câteva basmale de lână dărăcită legate-n colțuri. O spăla, o vopsea-n vară în căzănelul ce-l ținea doar pentru asta și toată iarna avea ce face. Răsucea lâna pe fusul de lemn, cumpărat din bâlci, o punea în vârtelniță și apoi o făcea scul sau ghem, în funcție de nevoi. Șosetele de lână erau la mare căutare atunci. În fiecare iarnă se tricotau câteva perechi și se căputau cele vechi, remediate fiind, deveneau aproape noi. Cârligele, andrelele făcute din spițe de bicicletă sau din alte ”metalice” erau la mare căutare si ele. Mamaia, spre primăvară, le lega cu un căpătâi de lână și le punea în cutia mesei, avertizându-ne pe noi copiii, ”să vă vedeți de treabă, să nu vă pună necuratu’ să le schimbați locul sau să le desperecheați sau să vă jucați cu ele, că nu-s de joacă si’a fi vai de fundul vostru!!”.

Scoarta de lana

Și n primavara_vară, se ieșea la ”Patus”, o bancă vis-a vis de noi, în fața casei, la alde SaLus, unde-ți arătai comorile lucrate n iarnă. Ba câteva pulovăre, ba ceva ”foi”, cusute-n iarnă. (Foile sunt cuverturi_macate țesute sau cusute, de obicei, din lână sau/si cu melană, de pus pe perete, cu diverse modele.) Și croșetaturile erau la mare căutare. Iar noi copiii am învățat a coase sau a împleti, încurcându-ne printre picioarele bunicelor. Ne pregăteau din vară, de la bâlciul de S’nta Maria ne luau petecuțe de etamină pictate, să avem ce face-n iarnă… Ne cumparau și niște ațe colorate rău, din oraș și ne mai lăsau să facem gheme în joacă, dar cam atât. Restu’ erau treburi serioase…

Casa de la Turu e o dovada vie a iernilor … ce au trecut peste ea.


Fragment din Raiul copilariei mele…

Așa am moștenit câteva perdele (nu numai) lucrate-n iarnă, când mamaia era foarte tânără si tata mic, iar Tonică (bunicul) aducea de la Rotiori trăiști cu toate cele, dar si cu ațe de lucrat. Și-s mândră de ele și din când în când îmi împodobesc dormitorul cu ele, la fereastră, în memoria lor, a tuturor, cu drag!!!

”Foaia” bunicii cu ”Pasarea Maiastra”, nu???

Chiar și eu sunt o moștenire … de se poate spune așa.

Sursa foto reprezentativa: Pexels

sursa foto: arhiva personala.

Toate articolele publicate pe acest site sunt proprietate intelectuala și este interzisă preluarea integrală a textelor, dar si a fotografiilor.

Conținutul încărcat pe acest site este original, iar reproducerea sa totală este interzisă fără acordul meu expres. “Copyright © 2019 Ina S. – Toate drepturile rezervate

Acest site/ (aceste articole) este/ (sunt) protejat(e) de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 200 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol si avizarea mea in mail.

Publicitate

15 gânduri despre „Iarna de demult (2)

Adăugă-le pe ale tale

  1. Întotdeauna frigul si înghetul vine de la Nord,
    Si traverseaza meridianele spre Pi-Ra-Mi-De.
    De când Dumnezeu L-a-ncoronat pe Nomrod,
    Doar Fiul omului, Hristos ne iarta, nu ne vinde !

    Apreciază

  2. Ploaia timpurie, este necesara si extrem de benefica pamântului însamântat în toamna, iar Lumina Soarelui si caldura din Est, va produce germinarea semintelor îngopate, în solul înghetat de albul pustiu al iernii si noptile lungi, friguroase, ce vor da lastari de noua viata, iesiti si înaltându-se spre cerul albastru, luminat si încalzit de Soare… 🙂
    Sa ai o seara si o noua dimineata magnifice, Suflet drag !

    Apreciat de 1 persoană

    1. Mie mi-e draga lumea aceea arhaica si ici colo ma incarc din trecut. Noi putem sa n-o lasam sa dispara, dar copii nu stiu cat vor mai rezona cu ea. Totusi exista speranta… IA este la loc de cinste azi. Sa speram 🙂

      Apreciat de 2 persoane

    1. Eiii, ce greu de explicat. ”Foi”. Mi-am luat o foaie, de-o fusta, insemnand o lungime de material pentru a si croi o fusta. Uneori se puteau substitui termenii. Fusta era ”foaie/ foi” 🙂 ca si la tine. La mine in sud ”foi” sunt si lungimile tesute, privite ca si materialul unei fuste. Din doua lungimi de material tesut, cusute pe mijloc se faceau macatele. Deci cumva, vorbeam la fel. Ce-i drept cuvintele astea-s rar folosite azi… Ma bucur ca ai observat!:)

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Site web construit cu WordPress.com.

SUS ↑

GLOBETROTTER - blog de călătorii

impresii de calatorie și informatii utile din vacantele mele in strainatate

Maria in color splashes.🎨

Pictura este exprimarea mută a poeziei .

Radio 80

talk less, play more

imaginecontinua

Pretextul acestui blog este mica mea colecție de fotografii vechi. În timp s-a transformat în pasiune. O pasiune care ne trimite, pe noi, cei de azi, în lumea de altădată, prin intermediul unor fotografii de epocă.

pardauro blog

un om cu capul pe umeri

Dana Fodor Mateescu

Poveștile mele sunt vii și mă scot din minți. Mă rod pe dinăuntru. Le cert și le iubesc, le mângâi, apoi le gonesc, le ucid și le readuc la viață. Sunt ale mele. Uneori, mă îmbracă de sus până jos, mi se prind în păr, la gât și pe fiecare deget. Eu însămi sunt o poveste.

G.Dansul vietii

*Sa scrii cu sufletul tau si sa recitesti cu sufletul celorlalti!... *

De-ale Irinei

Eu, aici, acum, altfel

HopeLess

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de altfel, arta în toate formele ei!

Monolog cu un străin

Iubesc, am curaj și mă tem...

La mine în suflet

Gânduri, trairi, opinii...Iubiri

Gălăgie'n Cap

Verzi și uscate

ღ♪ Odăița Mea Virtuală ღ♪

Lipsa de comunicare este mai profundă și mai nocivă decât orice altă lipsă. Prețuiți ceea ce aveți deja! Pornesc într-o nouă zi din viață…fie ca aceasta (și toate celelalte)să fie o zi bună Pentru Tine LUME!

Monalisa

Simte și trăiește!

ATITUDINE SLABĂ

Când uit ce sunt, devin ce aş putea fi.- Lao Tzu

Comentator Amator

„Viata nu are subtitrare, ori o intelegi, ori nu…” – Wolf Wildfire

%d blogeri au apreciat: