Iarna aceea (3)

Iarna la Turu, era feerica si cantata si calda si geroasa si generoasa.

Gateluri din bucatarie

Mirosea ades a bunatati proaspat scoase din cuptor. Fie a fripturi in gamela, facute in soba, fie… a cozonacii descantati si  unsi cu ou si mult zahar deasupra. Fie a soric prajit de noi copii, pe o tepusa, in gura sobei, fie a carnati usturoiati, prajiti, facand furori olfactive. Dar cate si mai cate nu se gateau, in iarna, incepand de la caltabosi si terminind cu banala ciorba de os, acrita cu zeama de varza. In iarna si gatitul era mai ”plin”, mai bogat, se taiau porcii. Oricine, oricat de sarac era, avea cateva kile (kilograme) de carne de porc.

Modernism, dar pan’ la un punct!

Eiii, apropo de cuptor, am prins in bucataria de iarna, tronand pan’ la tavan soba veche cu plita. Zic ”am prins” pentru ca acum nu mai este. De cand  eram eu copilita a disparut, prada tavalugului modernismului, na  – a cazut soba cu plita, doar, nimic altceva. 

Eiii, am mai ”mobilat” Sala, cu ceva mobilici de inlocuit de la Casara, canapeaua si fotoliile, dar nu si ”foile” care au ramas la locul lor pe pereti, ”ca mbraca” bine, si bibeloaiele, majoritatea de ipsos, din balci. Acestea, erau aruncate de noi la gunoi, intr-un elan de ”curatenie” si repuse pe ”pozitii” de mamaia, dupa ce ne vedea iesite pe poarta. Le regaseam la locul lor, la urmatoarea vizita, desi ne lasase impresia ca acceptase, ce facusem.  S-a innoit cu o soba pe gaz, mamaia, alaturi de vechile cusaturi sau picturi de balci, gen poza.

Soarta

Si am prins cum se spoiau’ sobele de pamant, cuptoarele din vatra si peretii, ‘nainte de a le varui. Chiar si pe jos se spoia. Era un amestec de apa, paie si pamant galben dintr-un mal (zambesc amintirii – mal – era un ”val” de pamant  galben, din care toti luau sa lipeasca  crapaturile  nou aparute, un val reavan, prospat) si se adauga si baliga de vaca, de la moara. Cum altfel??? Mamaia asa era, nu-i trebuia in bucataria de vara  cimente… ar fi ras si curcile de ea. 

Moara cu noroc???

Moara, unde altadata erau cozi imense, unde ar fi trebuit sa te scoli cu noaptea-n cap pentru a fi sigur ca reusesti sa macini, in ziua aceea, acum e o umbra. N-a mai ramas nimic din semetia ei. E o cladire cenusie, ce nu mai atrage cu nimic atentia. Fatada morii, e discreta, doar vopseaua stearsa, cu rugina prelinsa din geamlacuri se lafaie. Ici colo a cazut din tencuiala, din colturi. Curtea, ce altadata era plina de viata, de care, de carute, animale diverse, de la vaci, la cai si de o lume pestrita, vocala, trepidanta, acum e pustie. Venea lume din ”sapte sate” aici.
I-au luat fata morii, un dud gros, crescut sui, intr-o parte, ce vrea sa se intreaca n inaltime cu ea si un service cu o hala noua, ce-i sta in coasta. Moara era sursa de baliga a mamaiei pentru spoieli. Acum e o parere, o incertitudine, mai e sau nu mai e…

Desi eram mici, ne bucuram din plin de iarna, de zapada, de locurile din jur. Iarna curtea era cenusie. Pasarile stateau numai in cosare cu usa  deschisa, rar de mai auzeai  vreun cocodacit, nu se mai incumetau sa iasa afar’. Stateau printre lemnele taiate, uscate, frumos asezate, numai bune de pus in soba. Mai degraba auzeai fr’un croncanit de ciori aciuiate si ele, zgribulite, pe langa cosuri si(sau) stresini.

Drumul spre gradina, din curte, pentru noi copii, era o mirare continua. Orice, in jur, era putin mai nou si putin  mai altfel, decit in ziua precedenta. Daca intre timp ninsese sau se schimba ora, cadeau alte umbre, erau alte culori, alte urme. 

Iarna  

  de Nicolae Labis

”Totu-i alb în jur cât vezi
Noi podoabe pomii-ncarcă
Şi vibrează sub zăpezi
Satele-adormite parcă.
Doamna Iarna-n goană trece
În caleşti de vijelii –
Se turtesc de gemul rece
Nasuri cârne şi hazlii.
Prin odăi miroase-a pâine,
A fum cald şi amărui
Zgreapţănă la uşă-un câine
Să-şi primească partea lui…
Tata iese să mai pună
Apă şi nutreţ la vacă;
Vine nins c-un fel de brumă
Şi-n mustăţi cu promoroacă.
Iar bunicul desfăşoară
Basme pline de urgie,
Basme care te-nfioară
Despre vremuri de-odinioară,
Vremi ce-n veci n-au să mai fie.”

Inaintam in anotimp, in viata, iar ochii nostri hulpavi priveau totul cu drag.

Sursa foto reprezentativa: Pexels.com

Tot conținutul încărcat pe acest site este original, iar reproducerea sa parțială sau totală este interzisă fără acordul meu expres.

7 gânduri despre „Iarna aceea (3)

Adăugă-le pe ale tale

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

WordPress.com.

SUS ↑

Blogul Vesel

Smile, because life is beautiful 💙😍💜

Barry max mind

self motivation

Iubesc orasul meu

Sunt cumulul intamplarilor traite, simtite sau auzite, aflate... Voi?

MOARA DE VÂNT

BLOG UMORISTIC |"Omenirea are o singură armă cu adevărat eficientă, iar aceasta este râsul" - MARK TWAIN

Gigi Ţepuş

Sunt cumulul intamplarilor traite, simtite sau auzite, aflate... Voi?

clipe de reverie

un blog despre acele momente pe care ai vrea să le prelungești într-o eternitate, dar și despre momente de încercare

Viata ca o limonada

Site de umor și poezie

Valentin Mihailescu

E greu ,dar greul trece

CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

REME STIE

de Andreea Remetan

JURNALUL ZINEI

Jurnal de femeie obișnuită

Pur si simplu eu

Trăiește fiecare clipă, ca și când ar fi ultima!

Praf de stele

"Am citit undeva odată că praful putea să fie chiar particule de stele care au explodat şi care cad pe pământ."

E un mic secret

Sunt cumulul intamplarilor traite, simtite sau auzite, aflate... Voi?

Abisuri

Un blog profund

Experientia docet

Ce nu ne omoară - ne face mai puternici, doar dacă credem în Dumnezeu!

SUNT UN ADOLESCENT REBEL

.... si asa vreau sa raman...

Creează-ți site-ul web la WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat: