Zile de iarna reinviate (4)

Si nu pot sa nu spun, ceva si de parintele, ce venea cu Craciunul (cu icoana) si cu cadelnita, de Boboteaza.  Inainte de Craciun, se ntampla sa-i inchida mamaia usa n nas, sa-l firuiasca nitel si sa zica ” n-am nici carnati si nici oua, de dat”. Nu prea se ntampla sa vina parintele si sa plece cu mana goala. Dar la Boboteaza, cand toti erau ingalviti de carnuri, il primea cu draga imina, il punea sa-i stropeasca toata casa si batatura, ba-i intra in gratii cumparindu-i un calindar. Nu se omora sa-l plateasca decit cu niste maruntis ce-l arunca in caldarusa de argint, cu apa si busuiocul de iordanit, ce-o purta  tarcovnicul, sa moara, de nacaz, popa.  

Pe cat de anti_popa era mamaia, pe atat era maia (mama mamei) de blanda cu el,  il pretuia cu un pahar de vin, cu putin soric, sa se ncalzeasca  ”bietul”, chiar il cadorisea cu o bucatica de carnat. ”Deh nu saracesti intr-un an odat’ ”.

Si ce pomeni, ce imparteli facea maia, in zilele de sarbatoare, darmite acum de Craciun. Dimineata incepea cu noaptea n cap, ‘nainte sa se crape de ziua, facea turte, ce le stampila cu un fel de pisalog plin cu hieroglifele  bisericesti. Si le arunca in cuptorul de pamant, incins, cu lopata groasa din lemn. Limbile de foc, ale cuptorului, descriau pe pereti un joc ciudat de umbre, in ochii nostri de copii la panda, in bucataria prost luminata. Apoi sfaraiau  vasele cu toate cele de gatit. Taie (tatal mamei) se nvartea pe langa ea, ii facea focurile, o ajuta cu cele trebuincioase.  Dupa ce plecasera copii de pe langa ei, iar unchiul  Nicu isi gasise altceva de facut, invatasera sa se bazeze si mai mult unul pe celalalt. Defapt, nu doar atunci, asa au fost de cand s-au luat, acum era mai evident.  Maia hotara si taie era executantul sef. Ce-i drept ca si ea muncea ca un rob. Niciodata nu aveai ceva sa-i reprosezi. Poate, doar, ca la batranete  incepuse sa se calmeze cu o cescuta de tuica, ce-i da ”putere” si iluzia ca a ramas aceeasi zmea, de mai ‘nainte.   Eiii aroma de tuica fiarta a iernilor de sarbatoare, cu piper in ceainicul cu forma ruseasca. Multe nu se gaseau pe vremea lui Ceausescu, in copilaria mea, dar exista acest ceainic cu capacel si gat ca de lebeda, din care se adapau dorurile oamenilor. Si vinul fiert cu cuisoare sau  scortisoara avea mare ca’tare n iarna.
Si ce arome si ce mireasma!

Noi copii ne strambam, acum ma minunez de intelepciunea lor. Cum sa bei inainte de masa o tuica sau cum sa mananci ciusca aia, asa iute la cioba…

Mamaia in ultimii ei ani, tragea de-o batrinete, in gradina, sa-si ingrijeasca via. Si cand noul barbat al matusii mele, proaspat venit, a vazut-o, a taxat-o: ”eiii mult iti place bautura de te chinui atat”.
Mamaia a zambit …Si acum eu zambesc amintirilor  din priviri… Era un sacrilegiu sa lasi curtea incurcata si munca nefacuta. Batranetea nu era o scuza. Mamaia niciodat’ n-a baut mai mult de o ceasca de tuica si un strop de vin si doar la masa. Vindea insa vinul, ce devenise o sursa acceptabila de venit, pentru un trai decent.

Dar ne intoarcem la maia, care poate acum, la batrinete isi pierduse  nitel din diplomatie, unele ”spuneri” ii mai scapau,  mai deranja in stinga si-n dreapta, dreptate avand.  

Avand un familion mai numeros, cinci copii, nu i se ntimplase sa nu creasca porc, chiar porci si pasari. Avea uneori scroafa ce o da la vier, crestea si purcelusii.  Nu degeaba avea global, primise lot in folosinta, muncea zi lumina. (Global – lot in folosinta- insemna un petic de pamant, imprumutat, pe care l cultivi cum vrei, il lucrezi si dai ceva bir la statul comunist, cat sa-ti ramana si tie ceva.)

Taie se repezea cu o bicicleta ”explodata” si reesapata peste tot, fie si ”fuguta pin’ la vie” (via era ”la camp”), sa ia doar un dovlecel, de taiat la ciorba. Maia era comandantul, de a carui strategie depindeau cu totii. Si auzeai porcul tipand,  odata in primavara, cind era scopit, apoi de Ignat  cind isi dadea  obstescul sfirsit. Si ce cartabosi, mate umplute cu zeama, lebarvusti, carnati, tobe. Te ngretosai nu gluma. AAA si nu exista iarna, fara topit untura, fara sa pui carne la garnita, fara sarmale si gratare. Mirosea mahalaua a porcarii.  Insa maia prepara tot tinand postul de Craciun, cum altfel? Era strasnica in privinta asta. Imi amintesc lingurile ei de lemn, de post si ata de taiat mamaliga,  agatata sus langa vatra,  pastrata cu sfintenie.  Pana nu trecea postul maia nu trecea la alta vesela. Ce ”vesela”, cateva strachini si linguri de lemn… Asa stia a multumi pentru ce primise in viata. Maia fusese copil sarac, cu multi frati si al carei, tata murise in razboi.  Avea si copii ”dusi” acolo. Toti erau in pomelnicele ei de morti,  sfarsiti de prea devreme. Asa ca maia si constiinta ei, trebuia sa se uite si-n lumea de dincolo.  

 Si taia, maia, porc si impartea fiecarui copil o plasa cu ceva porcarii. Si noi primeam una, dar mamaia_cucoana_fata de la tara, fara oboseala cresterii porcului – o zeciuia. Nu putea sa nu le miroase. Mama se necajea uneori.

Si treceau sarbatorile noastre.. 

Iarna pe ulita


Iarna la Turu, era o alta lume. Si acum e o lume altfel, nitel mai pragmatica fata de lumea copilariei mele, nitel mai inapoiata, mai arhaica, mai intepenita, (no offense), dar tot draga sufletului meu. 

Foto reprezentativa: Pexels.com, restu foto arhiva personala.

Tot conținutul încărcat pe acest site este original, iar reproducerea sa parțială sau totală este interzisă fără acordul meu expres.

14 gânduri despre „Zile de iarna reinviate (4)

Adăugă-le pe ale tale

  1. O poveste simpla, originala, naturala, atemporala, a vremurilor de odinioara, care pastrate în sertarele mobilierului si pe rafturile bibliotecii din încaperile casei inimii, trezesc în Suflet vii si înflacarate doruri, dupa cei plecati mai devreme „acasa” la Tatal si pe care speram ca într-o *ZI* îi vom întâlni, si vom sari si dansa de bucurie si veselie la marea sarbatoare a *UNIRII* cerului cu pamântul, al copiilor cu parintii, al parintilor cu bunicii, al bunicilor cu strabunicii, si tot asa pâna la …sfârsit. 🙂
    O ZI bunecuvântata, Suflet cald !

    Apreciat de 1 persoană

  2. fermecatoare descriere a zilelor de sarbatoare de odinioara… am citit savurând fiecare rând!
    Unde este localitatea Turu, iertata sa-mi fie întrebarea? încerc sa incadrez datinile unei regiuni… mi se par obiceiuri transilvanene.

    Apreciat de 1 persoană

  3. Ce frumos ne povestești amintirile din copilărie! Și mă regăsesc într-atâtea din cele ce ți-ai amintit cu drag aici. Mă întrebam pe unde vine satul copilăriei tale și am văzut în comentarii că esti tot „sudistă”.
    Să mai continui seria amintirilor din copilărie, căci tare frumos povestești.
    Zile minunate, Ina! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

WordPress.com.

SUS ↑

Valentin Mihailescu

E greu ,dar greul trece

CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

REME STIE

de Andreea Remetan

JURNALUL ZINEI

Jurnal de femeie obișnuită

Pur si simplu eu

Trăiește fiecare clipă, ca și când ar fi ultima!

Praf de stele

"Am citit undeva odată că praful putea să fie chiar particule de stele care au explodat şi care cad pe pământ."

E un mic secret

Sunt cumulul intamplarilor traite, simtite sau auzite, aflate... Voi?

Abisuri

Un blog profund

Experientia docet

Ce nu ne omoară - ne face mai puternici, doar dacă credem în Dumnezeu!

SUNT UN ADOLESCENT REBEL

.... si asa vreau sa raman...

MUST READ magazine

Un nou orizont, o altă viaţă!

Turist prin Romania

Aducem Romania mai aproape de tine

Daniele Peluso

Fotografia amatoriale, scrittura amatoriale, minimalismo, voli pindarici, nebbie ed utopie.

Qisqis și fericirea din clipă

Fericirea se compune din acele clipe în care simțim

Paul Militaru

Photography Portfolio

tudor chirilă

Sunt cumulul intamplarilor traite, simtite sau auzite, aflate... Voi?

FlorinaMM

....despre viata.....si nu numai....

Creează-ți site-ul web la WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat: