Iarna copilariei (6)

Sarbatori Mari pentru copii mici

Eram copii si maia ne lua de-o sulfa si de Sarbatorile Mari, ne  cara la biserica. Nu ne dadea voie sa  facem galagie, sa vorbim. Auzeam cantarile din  biserica ca pe un fond sonor. Nu ne deranjau, noi priveam intr-o lumanare pan’ ne durea ochii si parea ca vedem aura sfanta, ne uitam spasiti la cate se ‘ntamplau in jurul nostru. Nu ne era greu, caci invatasem ”caderea” (ce aveam voie si ce nu..).

Imi placeau scaunele sculptate, frumos oranduite pe marginea bisericutei mici, cu pernele lor moi (de inchinaciune), unde ne faceam veacul. Candelabrul plin de becuri prelungi, feeric aprins ne starnea imaginatia, mirosul de tamaie arsa ne imbata. Icoanele imparatesti erau fascinante.. Sfintii ce erau pictati pe pereti pareau aproape inlantuiti intr-o hora – a credintei. Invatasem rugaciunile de copii, ne placeau deniile ca n joaca, corul acela de femei simple, ce te insufletea nitel, ne placea sa trecem pe sub masa… erau niste Sarbatori Mari pentru copii mici…

Se facea brad plin de covrigi, si lanturi de hartie creponata, ce-i drept nu-mi amintesc sa-l fi atins vreo’data. Devenisem de-ai casei, ne placea coliva, dar nu ne placeau deloc discutiile, cand cineva ne cantarea din priviri, cand deveneam centrul atentiei oamenilor mari… Era obositor pentru noi…

Tusa Fira

In paralel cu biserica, vedeam cu ochii mintii, in desfasurare povestile ce  ni le spunea batranica  cocarjata de ani de la ”evanghelisti”, ce iesea  in fiecare  seara de vara, afara la poarta, pe scaunel, cu sortul plin de fructe cirese mari, foarte bune si  mere  gaunoase. Era Tusa Fira. Asa ne aduna pe  langa ea, ca o closca,  dandu-ne un mar sau cirese, sau pere si incepand  sa depene povesti  cu sfinti, numa’ bune sa ne indrepte pe noi zvapaiatii. Ai nostrii – parintii, bunicii – nu aveau nici o problema legata de diferente religioase, faptul ca cineva ne putea tine in frau, fie si pentru o juma’ de ora, era perfect.

Pocinoage n iarna

Vazandu-ne  ascultand-o pe tusa, ai fi zis  ca  suntem ingerasi, nu cei ce ii luam  Sidoniei din geacul de colind banul mare, pacalind-o ca cel mic e mai  valoros, nu suntem cei ce i-am dat  tot Sidoniei, ce avea 2-3 ani, era cea mai mica dintre  verisori, sa bea vinul  impartit  fiecaruia dintre noi, pan’ am  imbatat-o. Si stand la caldura,  langa soba, s-a molesit rau copilul. Noi o tineam in picioare si ea cadea ca o carpa, amuzandu-ne rau. Noroc ca ne a vazut (auzit)  taie, pe usa de la camera lor, din prispa. Era un post de observatie, un geam mic era clar  si nu cu model, ca celelalte si uneori ne priveau fara ca noi sa  stim.  Cand auzeam o scartaitura sau auzeam pe cineva, ne cumiteam  brusc,  oprindu-ne din joc sau prostii.  Si cand auzeam o ’njuratura spusa cu drag ”..tu’Ti  lucerna ma’tii” era taie. A luat-o pe Sido si-a tinut-o n ger, bine infofolita, batea pas de defilare  cu pausa in brate pan’  si-a revenit.

”..tu-va lucerna ma’tii!  sa omoriti  copilu’ ‘‘!! Maia venea, ca si ariergarda, cu  chelfaneala de rigoare. Cu vre’o nuielusa bine pusa la uscat,  tocmai buna  pentru nazbatiile noastre.   

Nu eram noi, cele care atunci cand ne certam (de cateva ori pe zi), ne luam papusile  handicapate si  plecam.  (Le lipsea cate o mana sau  picior sau si cate un ochi, ce nu mai avea vopseaua corespunzatoare - erau  papusile noaste de cauciuc, pentru care deveneam mari croitorese)??   

Nu eram noi cele, care luam din pomii de pe strada, prune de la Vada lui ‘Anti, ce ne apostrofa, ca ii intaratam  cainii?? ”Da’ ce voi nu  aveti??, De la voi de ce nu mancati?? ” Era simpla explicatia, la  noi la poarta nu era o gramada de  nisip ca la ea, sa putem da direct cu nasul in fructe:P.  

Nu eram noi cei ce strigam cat ne tinea gura dupa cate un alt copil pan’  sculam mahalaua?  

Bunicii mei erau vecini si noi pendulam de colo colo…. Si noi ne luam talpasita dincolo, la mamaia, la maia, cand era ros de nervi multi ”aici”. 

Dincolo, oriunde, in copilaria mea, era scaparea noastra, evadam din conflict, in  celalalt  taram unde eram privite  ingerasi, iar pan’ la prima boacana. Voi aveati ”dincolo”??? 

Iarna

Foto reprezentativa: Pexels.com

Tot conținutul încărcat pe acest site este original, iar reproducerea sa parțială sau totală este interzisă fără acordul meu expres.

8 gânduri despre „Iarna copilariei (6)

Adăugă-le pe ale tale

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

WordPress.com.

SUS ↑

Blogul Vesel

Smile, because life is beautiful 💙😍💜

Barry max mind

self motivation

Iubesc orasul meu

Sunt cumulul intamplarilor traite, simtite sau auzite, aflate... Voi?

MOARA DE VÂNT

BLOG UMORISTIC |"Omenirea are o singură armă cu adevărat eficientă, iar aceasta este râsul" - MARK TWAIN

Gigi Ţepuş

Sunt cumulul intamplarilor traite, simtite sau auzite, aflate... Voi?

clipe de reverie

un blog despre acele momente pe care ai vrea să le prelungești într-o eternitate, dar și despre momente de încercare

Viata ca o limonada

Site de umor și poezie

Valentin Mihailescu

E greu ,dar greul trece

CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

REME STIE

de Andreea Remetan

JURNALUL ZINEI

Jurnal de femeie obișnuită

Pur si simplu eu

Trăiește fiecare clipă, ca și când ar fi ultima!

Praf de stele

"Am citit undeva odată că praful putea să fie chiar particule de stele care au explodat şi care cad pe pământ."

E un mic secret

Sunt cumulul intamplarilor traite, simtite sau auzite, aflate... Voi?

Abisuri

Un blog profund

Experientia docet

Ce nu ne omoară - ne face mai puternici, doar dacă credem în Dumnezeu!

SUNT UN ADOLESCENT REBEL

.... si asa vreau sa raman...

Creează-ți site-ul web la WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat: