Iarna ce fu’ (7)

 

Si pash pash eram cumintele, numa’ bune sa ne pui in glastra, pan’ uitam si ne dam iar jocului si pocinoagelor.

Iarna, cand aveam un domeniu limitat de joaca, pocinoagele erau mai mari, cu daune mai consistente, vizibile mai repede. Ori mazgaleam peretii, ori rupeam  cartile, ori taiam vre’un ciorap de plasa al bunica’mii sau un cordon de rochie, ce parea mic si neimportant in ochii nostri. Ori incercam sa ne jucam la soba, cu jar, ori aruncam cu apa pe jos sa facem ghetus.. Chelfaneala era pe masura. Amintindu-mi, zambesc larg.

Parafrazind ”Nici o masa fara peste”, la noi se adapta ”nici o zi far’ o mustruluiala”.  Iarna se ‘ntuneca devreme, ne culcam cu gainile, nu  inainte sa intepam doua muste in petece sau sa ne jucam cu ceva gheme de la tricotat sosete.  

Cum v-am mai povestit, aproape in fiecare iarna toata familia primea o pereche de sosete  de lana, albe, tepoase, de purtat, manufacturate in iarna trecuta. Cum se topeau zapezile se adunau si ghemele in sertarele lor pan’ iarna urmatoarelor sosete,  caciuli sau pulovare. Imi amintesc ca am purtat ca si un pitic, fesul cu mot pan’ la brau, din lana grena, ca si  pulovarul, ce cred ca l-a purtat si Nela. Am mai avut amandoua  si niste rochii-perdele, de vara, lucrate-n iarna. Erau de un rosu pal, vopsite in caldarea mare cu galus, in mijlocul curtii. Rochite de atunci, privite cu ochii mintii, de acum, imi par niste frumuseti. Atunci nu puneam mare pret pe carpe. Trebuia doar sa avem in ce sa ne imbracam, nu eram atinse de febra ”asta nu-mi place” sau ”asta nu-mi vine!”. Si de cate ori nu ne schimbam pe zi. Nu stiu din ce motiv, ori le  murdaream, ori era frig spre seara, ori ca sa aratam ce avem. Si daca mamaia se lauda, ca daca pune albia, ”pin’ se nseara spal un regiment”, nu aveam stresul hainelor. Desi erau vremuri grele nu constientizam noi prea multe. Noi aveam joc in sange  si atat. 

Eiii la gerul bobotezii, trebuia sa crape pietrele, totul sa fie plin de  promoroaca, frigul ingheta apa in galeata din bucataria de iarna, adica chiar in casa. Se ntampla si cismeaua sa inghete, desi era lasata sa picure. Pana spre primavara nu se mai  dezgheta. Apa de baut o lua mamaia de la o fantina_vecina, iar apa de la gaini ingheta bocna in troc,  degeaba le-o punea in  cosare,  calduta, mamaia.  Boboteaza, parca ma vad plangand  de necaz, ca se duc doar baietii la  iordanit. Incercam sa o conving pe  mamaia ca vreau si eu, ea nu si nu.  Niciodat’ n-am fost prea convingatoare  sau insistenta.  Cand ma lasam prinsa in altceva, uitam si renuntam la dorinta de-a fi  baiat o zi.  Dimineata ma trezeam si veneau  baietii cu iordanul. Ne stropeau  pe noi si casa, cu busuiocul plin  de apa.  Veneau cu sanatatea  si  bogatia, toate acestea depinzind de apa aceea magica. Le aruncam cativa maruntei in galetusa mica cu apa si gata grjile.

Iarna n vale

Era prilej de bucurie. Urma Sfantul Ioan. Unchiul Nonu’, de cum se trezea, punea difuzorul pickup’ului pe geamul din  cameruta de pe pivnita. Rasuna  mahalaua. Asa am invatat eu pe de rost o gramada de populare. Dolanescu, alte Marii, …
Volens-nolens…  Sfaraia si carnea in tigaie, alaturi de carnati si muraturi. Oricum noi copii ne plimbam intre cele doua case  satelit.  Eram ”acasa” si colo si dincolo.   

De aici, incolo, se duceau sarbatorile, asteptam cateva geruieli si apoi primavara. Timida, nehotarata, noi o asteptam.

Foto reprezentativa: Pexels.com

Tot conținutul încărcat pe acest site este original, iar reproducerea sa parțială sau totală este interzisă fără acordul meu expres.

8 gânduri despre „Iarna ce fu’ (7)

Adăugă-le pe ale tale

  1. Îngeraş de copil ai fost! 😀 😀
    Eu, singură la părinţi, fără verişori, n-aveam cu cine să fac boroboaţe din astea şi-mi pare rău acum că n-am făcut.
    Pe tine nu te „muşcau” şosetele? 😀 Trebuia să fie făcute dintr-un fir din ăla mai moale, nu puteam purta din alea ţepoase, spuneau că mă muşcă. Dar ce bune mai erau!

    Apreciat de 1 persoană

    1. Ingeras, ingerasi… am o sora si o gramada de verisori apropiati ca varsta… 🙂 Sosetele erau zgariecioase, da’ ce conta! cine se uita la noi… Daca tineau de cald era suficient…

      Apreciază

  2. Grele vremuri, însa naturale, de o puritate alb-stralucitoare,înaltatoare, fara ifosele si pretentiile generatiei actuale, când totul este automatizat, informatizat, însa complet dezumanizant, parca toti oamenii ar fi teleghidati , nemaiavând timp nici de dat binete… pacat, mare pacat zic eu, ca se pierd pe zi ce trece valorile culturale, traditionale, si perceptiile rational-sentimentale, umanitatea devenind o masa de roboti facuti de un ordinator în miliarde de duplicate, copy paste…
    O noapte linistita binecuvântata, draga Ina!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns la ina02s Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

WordPress.com.

SUS ↑

Gălăgie'n Cap

Verzi și uscate

ღ♪ Odăița Mea Virtuală ღ♪

Lipsa de comunicare este mai profundă și mai nocivă decât orice altă lipsă. Prețuiți ceea ce aveți deja! Pornesc într-o nouă zi din viață…fie ca aceasta (și toate celelalte)să fie o zi bună Pentru Tine LUME!

Monalisa

Simte și trăiește!

ATITUDINE SLABĂ

Când uit ce sunt, devin ce aş putea fi.- Lao Tzu

Comentator Amator

„Viata nu are subtitrare, ori o intelegi, ori nu…” – Wolf Wildfire

Short Prose

Poetry and Short Prose by Gabriela Marie Milton 2019 Author of the Year at Spillwords Press and Author of Passions: Love Poems and Other Writings

Gânduri rebele

Adevărata graniţă a libertăţii este gândirea. - Juliana Mallart

DAVID OAKES - IMAGES.

An Occasional Diary of Everyday Life and Travel in the U.K. and sometimes elsewhere

La o „ceașcă” de carte cu Naty Budu-Grati

Citesc din plăcere și recomand cu drag.

a sophisticated woman

vise de cristal

D'ale lui mutulică

Sunt cumulul intamplarilor traite, simtite sau auzite, aflate... Voi?

De-ale vieții cu Irina

Gânduri în cuvinte

Cugiria

Sunt cumulul intamplarilor traite, simtite sau auzite, aflate... Voi?

cocinaitaly

comida italiana

Istoria cu Mari

"Ma misc intre Dumnezeu si neamul meu" - Petre Tutea

Copper Attitude

Sunt cumulul intamplarilor traite, simtite sau auzite, aflate... Voi?

Le journal des Jum's

Nous avons créé ce journal pour mettre en avant les marques, le tourisme, la gastronomie, le lifestyle.. pour créer un lien de proximité avec notre communauté et comme nous sommes deux, échanger sur nos avis respectifs. Si vous souhaitez avoir une trace sur notre journal, c'est le moment :-) Utilisez la rubrique contact :-) A tout de suite !

Creează-ți site-ul web la WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat: