Tot primăvăratice..

Muzici și poezii dragi 

Este anotimpul meu preferat. Îmi plac începuturile perpetuee, verdele crud, aproape indecent, florile delicate și plăpânde, culoarea seninului după atâta gri. Păsărelele gureșe ce clopoțesc trezind și ele natura. Îmi place că lăsam șubele, ca Dochia.

Dar toate-s spuse mai bine și mai frumos, mai jos:

Alegeti însă. Poate aveți alte preferințe.

Rapsodii de primăvară  

                                     versuri   de George Toparceanu

I
Sus prin crângul adormit,
A trecut în taină mare,
De cu noapte, risipind
Șiruri de mărgăritare
Din panere de argint,
Stol bălai
De îngerași
Cu alai
De toporași.
Primăvară, cui le dai?
Primăvară, cui le lasi?
II
Se-nalță abur moale din grădină.
Pe jos, pornesc furnicile la drum.
Acoperișuri veștede-n lumină
Întind spre cer ogeacuri fără fum.
Pe lângă garduri s-a zvântat pământul
Și ies gândacii – Domnului pe zid.
Ferestre amorțite se deschid
Să intre-n casă soarele și vântul.
De prin balcoane
Și coridoare
Albe tulpane
Fâlfâie-n soare.

Ies gospodinele
Iuți ca albinele,
Părul le flutură,
Toate dau zor.
Unele mătură,
Altele scutură
Colbul din pătură
Și din covor.
Un zarzăr mic, în mijlocul grădinii,
Și-a răsfirat crenguțele ca spinii
De frică să nu-i cadă la picioare,
Din creștet, vălul subțirel de floare.
Că s-a trezit așa de dimineață
Cu ramuri albe și se poate spune
Că-i pentru-ntâia oară în viață
Când i se-ntâmplă-asemenea minune.
Un nor sihastru
Și-adună-n poală
Argintul tot.
Cerul e-albastru
Ca o petală
De miozot.
III
Soare crud în liliac,
Zbor subțire de gândac,
Glasuri mici
De rândunici,
Viorele și urzici…

Primăvară, din ce rai
Nevisat de pământeni
Vii cu mândrul tău alai
Peste crânguri și poieni?
Pogorâtă pe pământ
În mătăsuri lungi de vânt,
Lași în urmă, pe câmpii,
Galbeni vii
De păpădii,
Bălți albastre și-nsorite
De omăt topit abia,
Și pe dealuri mucezite
Arături de catifea.
Și pornești departe-n sus
După iarna ce s-a dus,
După trena-i de ninsori
Așternută pe colini…
Drumuri nalte de cocori,
Călăuzii cei straini,
Îți îndreaptă an cu an
Pasul tainic și te mint
Spre ținutul diafan
Al câmpiilor de-argint.
Iar acolo te oprești
Și doar pasul tău ușor,
În omat strălucitor,
Lasă urme viorii
De conduri împărătești
Peste albele stihii…
Primăvară, unde esti?

Sau varianta cealalta:

ANTIPRIMAVARA   

                                                 Versuri Adrian Paunescu

Degeaba vine primăvara,
Atâta iarnă e în noi
Că Martie se poate duce
Cu toți cocorii înapoi.

În noi e loc numai de iarnă
Vom îngheța sub ultim ger
Orbecăind pe copci de gheață
Ca un stingher spre alt stingher.

Și vin din patriile calde,
Cocorii toamnei ce trecu,
Și cuiburi și-au făcut la streșini
Și lângă mine nu ești tu.

Schimbări mai grave decât moartea
Au fost și sunt și vor mai fi
La mine-n suflet este vifor
Și vin nebuni să facă schi.

Și ninge până la plăsele
Zăpada-mi intra-n trupul tot
Un dans de oameni de zăpadă
Ce-mbrățișarea n-o mai pot.

În noi e iarnă pe vecie
Doi foști nefericiți amanți
Ia-ți înflorirea, primăvară
Și toți cocorii emigranți.

Primăvară, care-ai fost
Nu veni, n-ai nici un rost
Poți să pleci suntem reci
Iarnă ni-i pe veci.

Sursa foto reprezentativă: Pexels.com

Sursa muzicală: Youtube.com