Ai mamei,

Maia și taie,

Maia fusese copil sărac, cu mulți frați și al cărei tată murise în război. Sărăcia era lucie, iar maia fusese luată, ”de suflet”, mare, când avea peste șaisprezece ani, de nașii săi și nu din milă, ci mai mult din necesitate, să-i ajute prin gospodărie.

Nașii îmbătrâniseră și nu mai reușeau să facă față cu munca în gospodărie, neavând copii. Primea maia în schimb pământ, dar și ”Blestemul pamantului”.

Când a mai crescut, i-a căzut cu tronc, un baiat frumos, dar la fel de sarac din Islazul său. Taie avea și el multe surori. A venit și acesta, la nașii lui maia, locuiau, munceau împreună, dar nu s-au înțeles. Refuzau să le dea pământul promis și încercau să surpe* actul făcut la notar. Condiția ca să poată face asta, era ca maia să plece, iar nașii să demonstreze că au fost lăsați de izbeliște, abandonați, altfel nu aveau nici o șansă. Munciseră pământul ei, dar nașii adunau recolta, pe furis cu alți oameni tocmiți și o vindeau. Și câte răutăți și mizerii nu le-au făcut? Pe taie nu-l mai primeau să stea acolo, voiau sa-i despartă. Au dat-o afar’ din casă, au ținut-o în grajd, pe maia, deși născuse deja primul copil, pe tanti F. și nu le mai dădea nimic de mâncare. Asta deși toată munca lor era acolo, fără nici o plată. Încercau uneori să o și bată pe maia, deși devenise femeie. Totuși îndurând de toate nu s-a dat bătută.

A avut o stea norocoasă, în jandarmul din sat, care din întâmplare a vazut tărășenia, într-o zi, peste gard. S-au dus la judecată, împreună cu el, au demonstrat că aveau dreptate, au primit parte din pamantul cuvenit, ca și despăgubire și au renunțat la tot. Nașii au rămas singuri și probabil neajutorați, dar cu suficiente mijloace de subzistență. Înșelătoria nu i-a ajutat. Totusi, maia îi punea, în pomenicele ei de biserică, după ce plecaseră din lumea cu dor.

Și așa au venit la Turu și taie făcea naveta pentru a lucra în port. Maia făcea copii. Împreună își munceau și pământul ce și l-au cumpărat cu toți banii strânși.

Au avut pământ să muncească, până au venit comuniștii ce le-au luat  ”fărâma de noroc”. Cu greu, tot ce le mai rămăsese s-a dus pe un petec de pământ de casă – împărțit cu ‘alde Mangu‘. Și acolo i-au urmat cei cinci copii ce-i aveau, ce rezistaseră. Erau unii și în pomelnicele de morți, sfârșiți prea devreme. Așa că maia și conștiința ei, trebuia să se uite și-n lumea de dincolo. Și ne povesteau că aveau terenul plin de bălării și dormeau cu rândul, ca nu cumva să iasa vre’un șarpe să le manance copii ”de lapte’‘. Așa mici erau.

Având un familion mai numeros, nu li se ntamplase să nu crească n bătătură* păsări, porc, chiar porci. Aveau ades câte o scroafă ce o duceau la vier, creșteau purceluși mici fragezi, rozalii, de vândut. Rățuște mici, pufoase și gălbejite, la maia am văzut prima dată. Și acolo am învățat să toc urzici, știr – la rațe și la alte orătănii. Erau fierte și apoi tocate și se amestecau cu gălbenuș de ou sau mălai crud.
Câte cloști cu pui nu răsfiram și cum ne înfoiam cu gâscanii!

Nu degeaba aveau global***, primiseră lot în folosință, munceau zi lumină. Taie, se repezea cu o bicicletă ‘explodată’ și reeșapată peste tot, fie și ‘‘Dă Floreo, fuguța pân’ la vie și ia un dovlecel!” (de tăiat la ciorbă). Maia era comandantul de a cărui strategie depindeau toții.

Și mama ne povestea de muma și de bâtu, bunicii ei, din partea lui taie. Erau oameni simplii și treceau uneori pe la maia, pe la câte un bâlci, pe la câte o cumetrie.

Maia și taie pe care-i iubeam nebunește.

să surpe* – să strice (actul de înfiere);

bătătură* -curte;

Zeciuială** – a lua din ea – un fel de dare…

global*** – lot de pământ în folosință

Sursa fota reprezentativa: Pexels.com

Sursa foto arhiva personala

Toate articolele publicate pe acest site sunt proprietate intelectuala și este interzisă preluarea integrală sau parțială a textelor, dar si a fotografiilor.

Tot conținutul încărcat pe acest site este original, iar reproducerea sa parțială sau totală este interzisă fără acordul meu expres.
 “©Copyright 2019-2021 – Toate drepturile rezervate”