Valea de la Turu

Valea de la Turu… avea farmecul ei. Dinspre Dunare, prima vale era ”la balci”, mai spre noi, urma valea noastra, apoi altele erau spre Odaia si tot asa.

Eiii valea in care ne simteam complet liberi, in care alergam desculti, pana ne ridicam talpile-n cer, sa ne scoatem spinii, apoi opream singerarea cu putin scuipat si un praf de tina. Continuam alergarea, nimic, nici timpul nu ne tinea in loc.

         Pe vale, ne dadeam jocului far’ griji, trebuind sa trecem de bariera de spini, ciulini cu care debuta valea, dar si de ochiului vigilent al fr’unui adult ce ne apostrofa, facandu-ne sa ne intoarcem ‘’Unde va duceti, fa??? Bunica’ta stie?? Ca doar ce intreba de voi..’’

         Apoi venea zona gunoaielor, de unde rar ne atragea ceva atentia. Era epoca aceea in care aproape nimic nu era aruncat, ci valorificat.

         In fine, ajungeam la canal. Aici priveam inapoi si curtile pareau mici desene dreptunghiulare, iar oamenii de sus pareau mici, mici.

Ori canalul ne atragea in toi de vara, sa ne mai racorim, ori ne doream ”aventura”, alergand ca besmeticii pe teava rece si brumata ce taia perpendicular canalul, la cel putin doi metrii inaltime. Si nu pot sa spun ca eram curajoasa, dar erai admonestat ‘‘nu te uita n jos, ci in fata!!”, ” nu te opri!!”. Cum sa rada baietii de tine?? Strangeai din dinti, inchideai ochii, dar continuai echilibristica.

Uneori alergam pe teava, alteori o imbratisam (teava) si ajutandu-ne de picioare sa avansam. Inchipuiti-va ca si cum te-ai cocota in copac…dar pe orizontala .. Cate cazaturi_sarituri pe pietrele din canal, cate zile n-am stat la uscat…

Dupa ce treceam de canal si de relicvele cetatii Tugis, ajungeam in campul de lucerna. Locul se numea ”la furat” (de lucerna) ce-i drept noi (eu si Nela) nu prea ne inghesuiam, sa intram aici in lucerna. Noi aveam iarba in gradina cat sa n-o poti curata si mamaia era speriata, ca de bombe, de pandari. Se vede treaba ca eu ii cam seman.

Tot pe vale, intr-o zi ne-am trezit cu japonezii, ce venisera la Combinat. ”Combinat” e un fel de cod si se refera la combinatul apropiat orasului de langa noi. Japonezii, caci despre ei este vorba, aveau crose si isi facusera un mic teren de golf, printre ciulinii nostrii.
Veneau din cand in cand, probabil voiau sa faca miscare.

Si ei erau atenti observati de copii-santinele ce  eram, volens nolens.

Dupa ce plecau, ne duceam in inspectie pe terenul lor. Unii copii mai norocosi gaseau vre’ o minge, noi ceilalti gaseam doze goale de bere Tuborg cu care jucam fotbal zdranganitor. Si noi eram destul de mandrii, de descoperirile noastre.

Valea ”noastra” iarna era pista de saniute, loc de bulgarit, de harjoana n zapada. Nu era prea circulata-n iarna.

Valea, cea cu satrele de tigani, ce faceau chirpici, ce reparau caldari sau faceau vraji… Asta era in mintea noastra , dar ramane sa va povestesc alta data.

Si ma uit inapoi si nu pot sa nu ma consider norocoasa pentru ce am trait, ca am ce va spune.

O alta vale, memorabilia, era pentru mine, valea de la Lisa. Dupa linia lui tata’mare daca mergeau drept spre vest, ajungeai pe mal sus. De aici pareai stapinul lumii, poate pentru ca era mai inalta. Dar va urma..

Sursa foto reprezentativa: Pexels.com

Sursa foto arhiva personala

Tot conținutul încărcat pe acest site este original, iar reproducerea sa parțială sau totală este interzisă fără acordul meu expres

12 gânduri despre „Valea de la Turu

Adăugă-le pe ale tale

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

WordPress.com.

SUS ↑

Valentin Mihailescu

E greu ,dar greul trece

CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

REME STIE

de Andreea Remetan

JURNALUL ZINEI

Jurnal de femeie obișnuită

Pur si simplu eu

Trăiește fiecare clipă, ca și când ar fi ultima!

Praf de stele

"Am citit undeva odată că praful putea să fie chiar particule de stele care au explodat şi care cad pe pământ."

E un mic secret

Sunt cumulul intamplarilor traite, simtite sau auzite, aflate... Voi?

Abisuri

Un blog profund

Experientia docet

Ce nu ne omoară - ne face mai puternici, doar dacă credem în Dumnezeu!

SUNT UN ADOLESCENT REBEL

.... si asa vreau sa raman...

MUST READ magazine

Un nou orizont, o altă viaţă!

Turist prin Romania

Aducem Romania mai aproape de tine

Daniele Peluso

Fotografia amatoriale, scrittura amatoriale, minimalismo, voli pindarici, nebbie ed utopie.

Qisqis și fericirea din clipă

Fericirea se compune din acele clipe în care simțim

Paul Militaru

Photography Portfolio

tudor chirilă

Sunt cumulul intamplarilor traite, simtite sau auzite, aflate... Voi?

FlorinaMM

....despre viata.....si nu numai....

Creează-ți site-ul web la WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat: