Poezie (3)

AM LEGAT …   de Marin Sorescu

Am legat copacii la ochi 
Cu o basma verde 
Și le-am spus să mă găsească. 

Și copacii m-au găsit imediat 
Cu un hohot de frunze. 

Am legat păsările la ochi 
Cu-o basma de nori 
Și le-am spus să mă găsească. 

Și păsările m-au găsit  
Cu un cântec. 

Am legat tristețea la ochi 
Cu un zâmbet, 
Și tristețea m-a găsit a doua zi 
Într-o iubire. 

Am legat soarele la ochi Cu noptile mele 
Si i-am spus sa ma gasesca. 

Cu nopțile mele 
Și i-am spus să mă găsească. 

Esti  acolo, a zis soarele, 
După timpul acela, 
Nu te mai ascunde. 

Nu te mai ascunde, 
Mi-au zis toate lucrurile 
Și toate sentimentele 
Pe care am încercat, să le leg  
La ochi. 

ADAM de Marin Sorescu

Cu toate că se afla în rai,
Adam se plimba pe alei preocupat și trist
Pentru că nu știa ce-i lipsește.
Atunci Dumnezeu a confecționat-o pe Eva
Dintr-o coastă a lui Adam.

Și primului om atat de mult i-a plăcut această minune
Încât chiar în clipa aceea
Și-a pipăit coasta imediat următoare,
Simțindu-și degetele frumos fulgerate
De niște sâni tari și coapse dulci
Ca de contururi de note muzicale.

O noua Evă răsărise în fața lui.
Tocmai își scosese oglinjoara
Și se ruja pe buze.
„Asta e viața!” – a oftat Adam
Și-a mai creat încă una.

Și tot așa, de cate ori Eva oficială
Se întorcea cu spatele
Sau pleca la piața după aur, smirnă și tămâie
Adam scotea la lumină o nouă cadână
Din haremul lui intercostal.

Dumnezeu a observat
Această creație deșănțată a lui Adam
L-a chemat la el, l-a sictirit Dumnezeiește
Și l-a izgonit din rai
Pentru suprarealism.

Sursa foto reprezentativă: Pexels.com