Zorita al lui Stanca

Va povestesc acum de Zorita tiganu, de cum ma furisam dupa gard sa-l vad. 

Il auzeam cantand o muzica numai de el stiuta, inganata, ritmica, aproape soptita, insotita de bataile si tipetele fierului pe fier.

Tiptil, fara sa spun cuiva, atrasa ca de un magnet, ma furisam pe langa gard si ma urcam langa cutia mare, de lemn, ca un fel de lada ce fusese candva  cuibar de ouat, sus, pe latura sofrului* din spate. Incremeneam acolo, nemiscata.

Si mi se oferea privirii coltu’ unde Zorita, cu o prelata soioasa deasupra, avea un univers numai al lui, ce nu-l mai gasisem niciunde. Uneori ploua siroaie si ritmul continua. O nicovala ce tipa cat era ziulica de lunga, un cleste mare si lung ce-l baga in foc ades, foalele ce se umflau cu aer, jaratecul din spuza, ce-l infoia din cand in cand, apa ce sfaraia de numa’ numa’, cand fierul incins poposea acolo, ciocane si ciocanele, pana la barosul greu cu care abia se uzmea…

Eiii dar sa fi vazut si mustatileeee lui ingalbenite de vremi. Mustatile si mainile lui muncite, dibace ieseau in evidenta. Ochii erau infundati si mici licariri aruncau spre mestesug, cand fierul parea mai incrancenat ca el. Si cantecu-i parea mai plin de viata, mai puternic sau mai accentuat, cand se contorsiona spre bucata ceea gri rosiatica aprinsa neascultatoare.

Jaratecul si sunetul apei ce stingea fierul incins le vad aievea si acum de nchid ochii. Mirosul acela de incins il am in nari.

Si asa asistand, il vedeam transformand din nimic, din niste fiare fara forma, prindeau viata gratare, manere de ceaune, pirostrii si alte nimicuri metalice.

Fotografie de c1n3ma pe Pexels.com

Si cand ma prindea mamaia cocotata pe gard, zgaindu-ma cat e ziulica de lunga, sa te tii papara. Ma lua de-o sulfa de pe gard si ma apostrofa. ”Ce te tot uiti acolo??? ce-i de vazut?? niste tigani!!”

Si Zorita se auzea cat ii ziulica de lunga, bocanind si tacanind si cantand.

Imi amintesc odata, ca noi fetitele, ne jucam cu papusile sub dud  si in creatia noastra s-a infipt acul fix in piciorul meu. Si la vaicarelile bunica’mii, ghiciti cine a fost cel mai rapid? Zorita a sarit gardu’ si mi-a smuls acul din picior.

Probabil si el era foarte atent, ca si mine, la ce era in jurul lui.

Altceva nu mai stiu, nu mi-a atras atentia.

Uneori, in casuta din spatele casei noastre se mai auzea rumoare. Erau destule generatii acolo. Zorita si Stanca, nevasta’sa, ce fuma in lume si la vremea ceea imi parea un sacrilegiu. Avea Stanca niste degete galbene de nicotina, fata deschisa, plina de ani si riduri, cu doi ochi albastrii frumosi, putin tulburi. Dar traiau aici si copii lor, Angel si Lucia, fiecare cu familiile lor. Nepotii, Dona si Elvi erau partenerii mei de joaca ocazionali. Dona era de-un leat** cu mine, vorba lui bunica’mea. Scria foarte frumos si crescand imi amintesc ca dactilografia perfect. De Elvi cine mai stie? Era un tiganus tuciuriu rau si mai mic ca noi, nu-l bagam in seama.
Cateodata se sfadeau in limba lor repezita, ori Sabrina cu barbatu’ so Angel, ori Lucia cocosata aveau un ghimpe impotriva cuiva.

Sabrina, din spate si Ligia, din fata, casei noastre, erau surori, ficele sau nepoatele Racoricii (nu stiu fix), pe care mamaia o suspecta ca facea farmece. Asta pana ntr-o zi, cand venind din vale sau din oras, Racorica a cazut lata cat era de mare, si era, a paralizat si dusa a fost. Si asa mamaia a scapat de temerile ei.  Sabrina era maritata cu brutalul copil al lui Zorita, Angel tiganul, Ligia era maritata cu Micu, a carei soacra ii ceruse douazeci de curcani albi, despagubire ca nu fusese fata mare. 

Astea erau zvonisticile mahalalei. Noi copii am crescut cu ele, adevarul insa se pierde in negura

*sofru (in unele zone sopru) – magazie de lemne, cu acoperis, fara pereti;

**leat- varsta.

Sursa foto si foto reprezentativa: Pexels.com

Tot conținutul încărcat pe acest site este original, iar reproducerea sa parțială sau totală este interzisă fără acordul meu expres.

14 gânduri despre „Zorita al lui Stanca

Adăugă-le pe ale tale

    1. Zorila nu se pricepea la cai. Dar fierul ii era frate. Lipsea din post in zilele cand se ducea-n targ sa vanda ce muncise: vatraie, gratare, pirostrii. Ma bucur ca de la el pornesc alte amintiri. Multam. Numai bineee! 🙂

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

WordPress.com.

SUS ↑

Blogul Vesel

Smile, because life is beautiful 💙😍💜

Barry max mind

self motivation

Iubesc orasul meu

Sunt cumulul intamplarilor traite, simtite sau auzite, aflate... Voi?

MOARA DE VÂNT

BLOG UMORISTIC |"Omenirea are o singură armă cu adevărat eficientă, iar aceasta este râsul" - MARK TWAIN

Gigi Ţepuş

Sunt cumulul intamplarilor traite, simtite sau auzite, aflate... Voi?

clipe de reverie

un blog despre acele momente pe care ai vrea să le prelungești într-o eternitate, dar și despre momente de încercare

Viata ca o limonada

Site de umor și poezie

Valentin Mihailescu

E greu ,dar greul trece

CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

REME STIE

de Andreea Remetan

JURNALUL ZINEI

Jurnal de femeie obișnuită

Pur si simplu eu

Trăiește fiecare clipă, ca și când ar fi ultima!

Praf de stele

"Am citit undeva odată că praful putea să fie chiar particule de stele care au explodat şi care cad pe pământ."

E un mic secret

Sunt cumulul intamplarilor traite, simtite sau auzite, aflate... Voi?

Abisuri

Un blog profund

Experientia docet

Ce nu ne omoară - ne face mai puternici, doar dacă credem în Dumnezeu!

SUNT UN ADOLESCENT REBEL

.... si asa vreau sa raman...

Creează-ți site-ul web la WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat: