Alte pregătiri…preparări
Totul se primenea în Sarbatori. Și aerul.
Bucătăriile căpătau în sărbători un rol total. Aici roiul de albine zumzăia câteva zile. Începeai cu a curății, dând afară tot. Se văruiau pereții. În bucătăria de vară, se spoia pe jos. O zi nu călcâi până se zvânta.
Se curățau candelele, se pregăteau cu ulei proaspăt. Se ștergeau icoanele.
Pregăteai vasele pentru ce va să vină…
Pentru Paște trebuia să iei miel. Mamaia voia o ciozvârtă, ”oricum ar fii, numai gras sa fie”. Nu-i plăcea mielul ”pisic”. ”Cum să faci ciorbă de miel sau stufat fără grăsime??” Era o agitație-n cumpărarea și a mielului.. vorbitul cu ciobanii, opritul acestuia, cântăritul din priviri. O oca* de miel avea o valoare inestimabilă pentru mamaia.
Adunai ouă cu câteva săptămâni mai nainte. Ce termene de expirare??? Coșu’ cu ouă aștepta cuminte, în sală, la răcoare. Împărțea mamaia cu noi, își oprea de ”roșit” și de cozonaci. Păstra și fr’un ou de bătut la ciorbă (exagerez, erau câteva).
Pregăteai vopselurile de ouă, ingredientele de cozonaci. Și ce greu era pe vremea aceea să ai făina măcinată, de la moară, să faci rost de câteva nuci de drojdie și câteva kile ** de lapte. Și banalul rahat se găsea tare greu. Se vindea cu kilogramul, vărsat într-o pungă de plastic. Veneai cu el _comoara acasă, îl depozitai bine într-un borcan etanș. Ce vremuri frumoase și grele am trăit!!
Cum să treacă un Paști fără a ‘nnoii copiluții??? Trebuiau și ei să se bucure de Paști. Nu cu iepurași, nu cu jucării, ci cu hăinuțe noi și curate. Primeam cu Nela rochițe, pulovărașe și ștrămpișori, albi de bumbac. Pantofii uneori erau și ei noi, dar minunea asta se ntâmpla la câțiva ani odată.
Piața de Floriii??? Era veselă, plină de flori, verdețuri și negustori.
Pe lângă miel, se manca mult verde de Paști (usturoi verde, ceapă verde, pătrunjel, mărar, leuștean). Ce drob de miel făceai de nu era ceapa verde și leușteanul??
Acum e post si-i greu să prepari, fie și cu gandu’ mâncări…

Tânguiau clopotele n biserică, chemandu-ne la denii seara. Trebuia să trecem pe sub masă. Să fim cu_minți și frumoși. Și eram, cât se putea. Paștele era aproape.
”Primavara de V. Carianopol
Iarna a plecat departe
După ce ne-a viscolit.
Fluturele, rândunica,
Iar pe plaiuri ne-au sosit.
Pomii de-abia așteaptă
Să-nflorească, un popas,
Soarele-a pornit pe câmpuri
Să dea primăverii glas.
Barza-și face iar, pe casă,
Cuibu-n toamnă părăsit.
Mieii zburdă, codrul râde,
Tot pământu-a înverzit.
Bun venit, ca întotdeauna,
Primăvară românească!
Râurile dezghețate
Au prins iarăși să vorbească.”
*oca – un litru și un sfert (un kilogram și-un sfert)
**kile – kilograme.
Sursa foto arhiva personală
Sursa foto reprezentativă: Pexels.com
Tot conținutul încărcat pe acest site este original, iar reproducerea sa parțială sau totală este interzisă fără acordul meu expres.
“Ina S. Copyright 2019-2020 – Toate drepturile rezervate”
… Mi-ai adus aminte de uitatul palmat la ouă de „bănuți”, ce-mi plăcea operațiunea!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Amintiri… N-o stiu- operatiunea, cum era ??
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Parcă… nu mai bag mîna-n foc. Era exact coșul ăla cu ouă și luam fiecare ou în palmă și mă uitam nu mai știu cum în lumina becului la el, dacă are „bănuțul” în partea de sus sau de jos, am uitat. Era ca o pată mică și rotundă, dar care se vedea clar. Și, dacă îmi aduc bine aminte, „bănuț” însemna că are pui sau e pentru clocit, ceva legat de idee.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
aAAA . Am inteles, verificai daca oul are ”samanta”, in lumina. Asa se zice la mine. 🙂 Eu ma gandeam numai la oua rosii acum…. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Așa, da!!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🙂 Era atat de bine sa fii copil in acea perioada! Cea mai mare grija a bunicilor era sa isi adune familia in jur, si sa o faca fericita.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Exact. Bunicii erau in centru Sarbatorilor (fie de Pasti, fie de Craciun). Eu si acum, om in toata firea, vreau sa ajungem si la casa batraneasca, de sarbatori. Acolo ma impregnez cu aerul lor. 🙂 Numai bine!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Toate amintirile tale le-am trait si eu, acasa sau la bunica!
Primeam în fiecare an pantofi noi, pe langa haine ca de, eram singura nepoata si fata de „Bucuresti”! 😆
Dar stii care e culmea … mai mereu ploua de Paste si nu puteam sa ma încalt cu pantofii noi … Tragedie, cu o mare de lacrimi si rugaminti! 😆
Dar ai dreptate … ce vremuri frumoase, dar grele am trait!
Toate cele bune, Ina draga!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eiii sa stii, ca uneori era si vreme urata, chiar rece. Si era o tragedie, da, ca trebuia sa ne imbracam mai gros si sa nu ne ”vedem” cu noutatile. Dar uitam si apoi ne bucuram de restu. 🙂 Numai bine!
ApreciazăApreciază
Ce linişte era totuşi în toată agitaţia aia! Acum parcă e totul invers, nu mai e aşa nebunie nici cu curăţenie, nici cu mâncarea, nici cu nimic dar nici linişte parcă nu mai e.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Linistea aceea o aveam noi copii cred. Mamaia era cam agitata. Ce-i drept aia ii era si firea. Eu sufar dupa curatenia aceea, dupa zumzaiala aceea. Nu prindeai loc la batator (asta acasa). Mirosurile de curat, de otet, gaz, imi lipsesc. N-a trecut Pastele, poate le regasesc. Inca sper. 🙂 Numai bine! draga mea.
ApreciazăApreciază
Ce amintiri frumoase! Erau altfel sărbătorile la țară, mai ales. Acum nici acolo parcă nu se mai păstrează. Totul se modernizează și se schimbă. Rămân doar nostalgiile 🙂
Sărbători cu lumină! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sunt schimbate sarbatorile. Noi totusi, cat aveam bunicii, pastram tot ce stiau si voiau ei. Dar cautam sa pastram ce tine de noi. Nostalgici suntem. 🙂 Numai bine si Sarbatori Pascale cu sanatate. lumina si incredere.
ApreciazăApreciază
Ce frumos ai povestit aceste momente!
Poate ca era greu, dar era un greu ‘frumos’, dupa care te simteai cumva bine si innoit in spirit!
Nu pot sa-ti multumesc suficient pentru astfel de amintiri, draga Ina!
O saptamana minunata!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eiii eu trebuie sa-ti multumesc, ca-mi scrii un gand de apreciere, ce ma determina sa povestesc mai departe. 🙂 M-am si gandit cand m-am apucat sa scriu aici, prin iarna, ca-i bun i ca terapie sa-mi scriu mie, de nu va observa nimeni ce scriu.
Oricum Sarbatorile erau curate, luminoase, clare, conturate…innoite. Si ne transfigurau si pe noi.
ApreciazăApreciază
Numai bine!
ApreciazăApreciază
Amintiri asemanatoare pe alocuri am si eu. 🙂 Parfumul cozonacilor proaspeti, facuti de mama, ouale vopsite in Joia Mare, curatenia, hainele noi…
Amintirile tale aprind lumina pe multe dintre amintirile mele – multumesc. 🙂
Iti doresc sa ai o saptamana linistita!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc la fel. Amintirile noastre sunt aceleasi, bunicii seamana-ntre ei. 🙂 Numai bine!
ApreciazăApreciază
Ce vremuri frumoase. Mult diluate azi. Asa simt.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Asa este! Diluate-s vremurile, amintirile-s proaspete. Multumesc de gand.:) Numai bine!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Erau vremuri frumoase și agitație mare. Acum vrei cozonac și nu ştii să-l faci, îl comanzi. Vrei ouă roșii, dar n-ai timp de ele, le găsești la mall. Mașina de spălat, aspiratorul şi magazinele ne-au uşurat mult existența.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Asa-i. Atmosfera aceea s-a rarefiat si ea. Multumesc. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană