Proiectează un site ca acesta, cu WordPress.com
Începe

Poezie (6)

Tot Sorescu, să fie…

Jucării de M.Sorescu

Noi, care suntem îngrozitor de mari,
Care n-am mai cãzut pe gheatã
Dintre cele douã rãzboaie,
Ori dacã din gresealã am alunecat vreodatã,
Ne-am și fracturat un an,
Unul din anii nostri importanți și țepeni
De gips…
O, noi, cei îngrozitor de mari
Simțim câteodatã
Cã ne lipsesc jucãriile.

Avem tot ce ne trebuie,
Dar ne lipsesc jucãriile.
Ne e dor de optimismul
Inimii de vatã a pãpușilor
Și de corabia noastrã
Cu trei rânduri de pânze,
Care merge la fel de bine pe apã,
Ca și pe uscat.

Am vrea sã încãlecãm pe un cal de lemn
Și calul sã necheze o datã cu tot lemnul,
Iar noi sã-i spunem: „Du-ne undeva,
Nu ne intereseazã locul,
Pentru cã oriunde în viață
Noi avem de gând sã facem
Niște fapte grozave”.

O, cât ne lipsesc uneori jucãriile!
Dar nu putem nici mãcar sã fim triști
Din cauza asta
Și sã plângem din tot sufletul,
Ținându-ne cu mâna de piciorul scaunului,
Pentru cã noi suntem niște oameni foarte mari
Și nu mai e nimeni mai mare ca noi
Care sã ne mângâie.

Fresca de Marin Sorescu

În iad păcătoșii
Sunt valorificați la maximum.
Femeilor li se scot din cap
Cu o pensetă
Clamele, agrafele, inelele, brățările,
Pânzeturile, lenjeria de pat.
După aceea sunt aruncate
În clocotul unor cazane,
Să fie atente la smoală,
Să nu dea în foc.

Apoi unele sunt transformate în sufertașe
Cu care se cară la domiciliul dracilor pensionari
Păcatele calde.

Barbatii sunt și ei folosiți
La cele mai grele munci,
Cu excepția celor foarte păroși
Care sunt torși din nou
Și făcuți preșuri.

Sursa foto reprezentativă: Pexels.com

Publicitate

14 gânduri despre „Poezie (6)

Adăugă-le pe ale tale

  1. Mie nu-mi lipsesc jucariile. 🙂 Imi plac si azi, desi nu ma mai joc cu ele asa cum o faceam candva! :)) Cand cumpar jucarii pentru copii de cele mai multe ori cumpar si pentru mine – pur si simplu nu rezist tentatiei! 🙂 Sigur, cele mai multe ajung tot la copii – la cei care vin pe la noi.
    Mai trebuie sa scriu cat de mult mi-a placut prima poezie?! 🙂
    Zile senine iti doresc!

    Apreciat de 1 persoană

  2. Sorescu!? Iti „soreşte” ziua cu poeziile lui! Cat despre jucarii, cred ca fiecare varsta isi are propriile jucarii! Uite, jucariile mele sunt creioanele si hartiile…
    Sa-ti fie ziua minunata!

    Apreciat de 1 persoană

    1. Multumesc frumos. Sigur ca, desi ne fracturam vre-un an si suntem ingrozitor de mari, toti ne jucam cumva. Si suntem dependenti de jucarii,
      ce pot fi si agrafe, inele, panzeturi… 🙂 Numai bine!

      Apreciază

  3. Nu ne lipsesc jucariile, ci ne lipsesc copilariile. Suntem oameni „mari”, doar n-o sa dam în mintea copiilor ! 🙂
    Tabloul iadului este o realitate obiectiva, traita de barbati si femei,(mai cu seama în Ro) si în tarile subdezvoltate, de care râd toti dracii ! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    1. Ne lipsesc si jucariile, fie ele ale copilariei sau nu… Iar tabloul iadului, mi-e greu sa cred ca smoala, intr-o ”tara subdezvoltata”, cum ziceti, clocoteste si da in foc mai rar. 🙂 Multumesc. Numai bine!

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Site web construit cu WordPress.com.

SUS ↑

GLOBETROTTER - blog de călătorii

Călătoriile mele prin lume și sfaturi utile pentru a ști cum să te ferești de înșelătorii

-awake but dreaming-

Simt.Trăiesc.Iubesc.

Radio 80

talk less, play more

imaginecontinua

Pretextul acestui blog este mica mea colecție de fotografii vechi. În timp s-a transformat în pasiune. O pasiune care ne trimite, pe noi, cei de azi, în lumea de altădată, prin intermediul unor fotografii de epocă.

pardauro blog

un om cu capul pe umeri

Dana Fodor Mateescu

Poveștile mele sunt vii și mă scot din minți. Mă rod pe dinăuntru. Le cert și le iubesc, le mângâi, apoi le gonesc, le ucid și le readuc la viață. Sunt ale mele. Uneori, mă îmbracă de sus până jos, mi se prind în păr, la gât și pe fiecare deget. Eu însămi sunt o poveste.

G.Dansul vietii

*Sa scrii cu sufletul tau si sa recitesti cu sufletul celorlalti!... *

De-ale Irinei

Eu, aici, acum, altfel

HopeLess

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de altfel, arta în toate formele ei!

Monolog cu un străin

Iubesc, am curaj și mă tem...

La mine în suflet

Gânduri, trairi, opinii...Iubiri

Gălăgie'n Cap

Verzi și uscate

Monalisa

Simte și trăiește!

ATITUDINE SLABĂ

Când uit ce sunt, devin ce aş putea fi.- Lao Tzu

Comentator Amator

„Viata nu are subtitrare, ori o intelegi, ori nu…” – Wolf Wildfire

Short Prose

Poetry and Prose by Gabriela Marie Milton #1 Amazon Bestselling Poet & Editor, Award Winning Author, Pushcart Prize Nominee

%d blogeri au apreciat: