Elena

Mama mea draga

Eram mica si o necajeam. M-am nascut in Braila, in Lanca si .. eram singuri, in trei. Nici un bunic in apropiere, nici un ajutor pentru mama. Nu am nici o amintire din copilaria_bebelus, doar povesti.

Mama renuntase la serviciu cand a venit, dupa tata, aici, unde fusese repartizat. Strabateau destul, prin sudul tarii sa ajunga acas’. Acas’ nu era la Lanca, nu-si creasera inca un ”cuib”. Dupa nunta il insotise aici si era complicat. Primisera doua camere intr-o vila, dar nu le aveau mobilate. Mama urma sa primeasca, ca si zestre, o mobila de dormitor, ce a ajuns mai tarziu. Aceasta, mobila, a poposit apoi prin toate casele unde am locuit, fie si reconditionata. Treptat si-au luat cele necesare, injghebasera un camin.

Stiu din povestile mamei, ca in primul ei an acolo, a fost o iarna grea si zapada era pana la streasina cum nu mai vazuse. Sapau tunele in zapada si topeau zapada in loc de apa. Grupul de vile nu erau in sat, erau langa el. Ajungea greu la magazinul din sat sau la medicul de acolo, cu bicicleta. Mama graviduta pedala aproape zilnic si-ar fi trebuit s-o ajute la nastere. Poftea la zarzare si la prune si deseori se anina de copacii revarsati peste garduri, umplandu-si buzunarele. Cum credeti ca am capatat un semn din nastere pe spate si pe piciorul drept??

A nascut greu, cu o moasa ce s-a purtat acceptabil. Tata nu a murit de drag, afland ca are o fata.

Mama cu mine

In vara m-am nascut eu si am fost un copil crescut dupa carte. (Cu Nela, ce a aparut la cativa ani dupa mine lucrurile au capatat o lejeritate sanatoasa.)

Mama ma rasfata si cand intamplator, poposeam in bratele tatii, ma puneam pe chirait. Tarziu, eram mare, iar tata recunostea ca ma ciupea, uneori, de pulpitele bebelus dolofan si ma punea pe ”fuga”. Mama avea atitudine de closca. Isi recupera puiul si nu ma mai pierdea din priviri.

Eu, mama si copii din vecini

Vecinele si prietenele mamei, mi-au fost moase si nase, neoficiale, in primele mele zile. Ele m-au scos din spital, ele m-au dus la biserica prima dat’. Nu le cunosc dar, parca sa zic ca, mai maricica fiind, m-a pus sa spal usile, caci venea cineva in vizita si mama voia protocol zero – moasa sau nasa… N-am pastrat amintirea aceea…

La cateva luni, crescand putin am putut pleca, la Turu, inopinant, cu trenul, facand furori in jur, ca orice jucarie mobila. De obicei, isi anuntau sosirea, cu o telegrama, dar atunci s-a ntamplat ceva, a fost o sosire fortuita. Doar Androne – Tone, bunicul meu ce avea o pareza, era acas’. Obosite, dupa drumul lung, ne odihneam in camera de la strada, iar mamaia intorcandu-se incerca sa afle, dupa semnele lui Tone, ce s-a intimplat. El arata costumul de marinar, ce mi-l luasera ( deh! cate fete cu costum de marinar stiti!!??) si mima leganatul unui copil. Mamaia il tot apostrofa ”Eiii ce sa spun, nu poti spune, lasa-ma, ce marinar zici , nu vezi ca-s obosita???” Pana ne-a zarit printre perdelutele crosetate ale camerei. A amutit. Asa ne-am cunoscut…

Eiii, sa nu credeti ca a tinut mult linistea. Eu m-am speriat si mamaia a prins glas. S-a apucat sa faca planuri. Cert e, ca am doua nume de botez, de la cei doi frati ai bunicii mele, ce ar fi trebuit sa fie nasii parintilor mei, de cununie. Mama a vrut asa sa impace familia. Intodeauna se straduia sa nu supere pe nimeni.

Si tot din perioada aceea, zicese ca eu incurcam cozonacul cu mamaliga, spre amuzamentul tuturor..

Iar Lanca a fost doar un popas, ai mei s-au apropiat de ”casa”. Eu n-am mai fost niciodata in locul acela, desi uneori il gandesc…

Sursa foto reprezentativa: Pexels.com

Sursa foto : arhiva personala.

Tot conținutul încărcat pe acest site este original, iar reproducerea sa parțială sau totală este interzisă fără acordul meu expres. “Copyright 2010-2014 – Toate drepturile rezervate” .

Reclame

28 de gânduri despre „Elena

Adăugă-le pe ale tale

  1. Faine sunt amintirile copilariei, mai ales când au ramas întiparite în inima, cuget si… vise, pastrate de copilul neastâmparat si inocent, care te trage mereu de mâneca îndemnându-te sa vizitezi si retraiesti real acele vremuri, inversând sensul de rotatie al pamântului si acelor ceasornicului vietii, renascând din nou din propriul trecut, (din apa si Duh) rescriind, remodelând, reconfigurând harta genomului muritor, programul perceptiilor rational-sentimentale a Legilor vechi, mostenite si transmise genetic de la ramurile arborelui genealogic „al cunostintei binelui si raului” care are radacinile adânc înfipte în pamântul gradinii Edenului. 🙂
    O saptamâna sublima, draga Ina !

    Apreciat de 1 persoană

      1. Eiiii zicea cineva pe aici ca uneori pare ca putem confunda amintirile… Ce frumos nume au mamele noatre. :), dar mai ales ce frumoase sunt!

        Apreciază

  2. Povestesti cu atata farmec incat imi e imposibil sa nu alunec pe panta amintirilor – face bine la suflet sa ne amintim (mai ales partile frumoase; parca nici „raul” nu mai e asa de „rau” in amintiri).
    Zile senine iti doresc si spor la povesti! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  3. Ce amintiri frumoase! Vremuri ca acelea imi par asa de departe si totusi imi sunt atat dragi.
    Cu oameni, cu anotimpuri, cu liniste, cu …viata.
    Pupici cu drag si o zi frumoasa maine! (Si eu le sarbatoresc pe Mami si Buni) 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  4. Frumoase amintiri, ca de obicei.
    O calatorie pe meleagurile copilariei (in cazul meu, al vacantelor) as face si eu, dar parca am o oarecare teama.
    Senzatia revederii acelor locuri trebuie sa fie coplesitoare.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

WordPress.com.

SUS ↑

Catalin Fudulu - Sub sărutul luminii...

Sunt cumulul intamplarilor traite, simtite sau auzite, aflate... Voi?

Poveştile mele

Sunt cumulul intamplarilor traite, simtite sau auzite, aflate... Voi?

Sunt cumulul intamplarilor traite, simtite sau auzite, aflate... Voi?

SabinaLand

Sunt cumulul intamplarilor traite, simtite sau auzite, aflate... Voi?

Verde cu Ștef

Aici sunt eu, ștef și gândurile mele, dacă ai intrat din greșeală nu-i bai, important e după ce ai plecat să fi mai fericit, mai bun, mai verde :))

Aila

Nimic nu valorează mai mult decât ziua de azi .

GEORGE SORIN VENETE

#vorbește, sufletul nu te va ierta niciodată pentru tăcere#

Fantezie in Bucatarie

Just another WordPress site

Balaura si gradina sa mai mult sau mai putin fermecata

blog de gradinar incepator, dar indarjit

BLOGU LU' OTRAVĂ

Sunt cumulul intamplarilor traite, simtite sau auzite, aflate... Voi?

Daurel's Blog

Just another WordPress.com weblog

BLUES

Sunt cumulul intamplarilor traite, simtite sau auzite, aflate... Voi?

Storyspelling

Sunt cumulul intamplarilor traite, simtite sau auzite, aflate... Voi?

Creează-ți site-ul web la WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat asta: