Simțeam primavara, pe deplin, când, mai măricică fiind – de școală – reveneam după vacanța de Paști și-n curtea școlii era un bummmm verde, crud, plăpând, dar dătător de speranță. Speranța că vine ea, căldura, că vin gâzele, că mai târziu ”vine vacanța cu trenulll din Franțaaa” în chiote de copii.
Simțeam anotimpul, în patinajul ochilor pe geam , după seninul cerului, la ora plictisitoare de fizică.
Simțeam anotimpul, după un norișor pufos, după un fluture rătăcit pe la nasu nostru.
Simțeam anotimpul după zorul mamei în piața, după cireșe sau căpșuni. După mirosul ceaunului plin de fructe ce era spumuit îndelung și după borcanele-gemuri, ale anotimpului, așezate ca la paradă și înfășate să transpire.
Simțeam anotimpul după agitația din ronduri. Vecinele, ce-n primăvară plantaseră ghioceii galbeni, zambilici și lalele, gladiolele, trandafirașii, acum udau de zor, de la balcon, gazonul, ce încolțise și se ițea vesel, în verde. După aglomerația în colțul de joacă al copiilor. Leagănul era ocupat, băncuțele la fel. Nisipul era răscolit cu patimă. Asfaltul era luat cu asalt de desenele copiilor. Creta avea valența unei baghete magice. Câte desene fermecatoare nu ștergeam și refăceam – pe jos.
Simțeai anotimpul după păsărelele gureșe, ce se luau la hartă sau se apucau de concurat în cântări. După soarele ce începeau să frigă…

Simțeam anotimpul după brifcorul ce-l luam aburit, de la chiosc, după mașina de gheață, ce poposea în pragul restaurantului de vis-a vis. Terasa lui se popula brusc, ca la un semnal. Auzeai cheflii pătimași, mai pe nserat contrazicându-se.
Simțeam anotimpul în gustul florii de salcam, prăjită în pasta de clatite, de tata. Parcă era un vrăjitor, iar eu și Nela îl priveam fermecate. Ronțăiam cu drag, floarea crocantă.
Simțeai anotimpul condensat, în coarda copiilor ce săreau veseli pe alei, în jocul cu mingea, la perete sau în jocul cu elasticul al fetițelor. Băieții îi auzeai după vociferările din terenul de fotbal, desenat ad-hoc, cu o cărămidă rătăcită, pe străduța mărginașă dintre blocuri.
Precis era anotimpul fericit al copilăriei…
Sursa foto reprezentativă: Pexels.com
Sursa foto: arhiva personală
Tot conținutul încărcat pe acest site este original, iar reproducerea sa parțială sau totală este interzisă fără acordul meu expres.
“Copyright 2018 –2020 – Toate drepturile rezervate”
Da, despre asta e anotimpul ăsta: despre simţire. Şi simţeam totul la intensitate maximă.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sa stii ca traiam totul cu ochii mari deschisi si cu atentie maxima. Nu-mi amintesc ceva ce nu ne interesa… aveam o curiozitate bolnava… 🙂 Chiar SIMTEAM. Numai bine!, cu drag,
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ina esti minunata …
Multumesc pentru momentele din copilarie pe care le-am retrait citind ceea ce ai scris!
Tocmai se va încheia un anotimp si va începe altul … Numai bine îti doresc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc, eu, frumos ca-ti plac gandurile mele. Vine vara precis. Si-mi aminteam cum era… 🙂
Si eu iti trimit doar ganduri bune, cu drag,
ApreciazăApreciază
Minunata primăvară care ne trezește la viaţă, pe noi și natura.
ApreciazăApreciază
Gata-i primavara… Vara sa fie sa opreasca putin puhoaiele. 😦 Am abosit de atata umiditate …
ApreciazăApreciat de 1 persoană
În curând ne cresc branhii și solzi.🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Exact! Si unii au si necazuri mari …cu inundatii si alte cele… Doamne fereste!
ApreciazăApreciat de 1 persoană