Simteam primavara, pe deplin, cand, mai maricica fiind – de scoala, reveneam dupa vacanta de Pasti si-n curtea scolii era un bummmm verde, crud, plapand, dar datator de speranta. Speranta ca vine ea, caldura, ca vin gazele, ca mai tarziu ”vine vacanta cu trenulll din Frantaaa” in chiote de copii.
Simteam anotimpul, in patinajul ochilor pe geam , dupa seninul cerului, la ora plictisitoare de fizca.
Simteam anotimpul, dupa un norisor pufos, dupa un fluture ratacit pe la nasu nostru.
Simteam anotimpul dupa zorul mamei in piata, dupa cirese sau capsuni. Dupa mirosul ceaunului plin de fructe ce era spumuit indelung si dupa borcanele-gemuri, ale anotimpului, asezate ca la parada si infasate sa transpire.
Simteam anotimpul dupa agitatia din ronduri. Vecinele, ce-n primavara plantasera ghioceii galbeni, zambilici si lalele, gladiolele, trandafirasii, acum udau de zor, de la balcon, gazonul, ce incoltise si se itea vesel, in verde. Dupa aglomeratia in coltul de joaca al copiilor. Leaganul era ocupat, bancutele la fel. Nisipul era rascolit cu patima. Asfaltul era luat cu asalt de desenele copiilor. Creta avea valenta unei baghete magice. Cate desene fermecatoare nu stergeam si refaceam pe jos.
Simteai anotimpul dupa pasarelele gurese, ce se luau la harta sau se apucau de concurat in cantari. Dupa soarele ce incepea sa friga…

Simteam anotimpul dupa brifcorul ce-l luam aburit, de la chiosc, dupa masina de gheata, ce poposea in pragul restaurantului de vis-a vis. Terasa lui se popula brusc, ca la un semnal. Auzeai cheflii patimasi, mai pe nserat contrazicandu-se.
Simteai anotimpul condensat, in coarda copiilor ce sareau veseli pe alei, in jocul cu mingea, la perete sau in jocul cu elasticul al fetitelor. Baietii ii auzeai dupa vociferarile din terenul de fotbal, desenat ad-hoc, cu o caramida ratacita, pe straduta marginasa dintre blocuri.
Simteam anotimpul in gustul florii de salcam, prajita in pasta de clatite de tata. Parca era un vrajitor, iar eu si Nela il priveam fermecate. Rontaiam cu drag, floarea crocanta.
Precis era anotimpul fericit al copilariei…
Sursa foto reprezentativa: Pexels.com
Sursa foto: arhiva personala
Tot conținutul încărcat pe acest site este original, iar
reproducerea sa parțială sau totală este interzisă fără acordul meu
expres.
“Copyright 2010-2014 – Toate drepturile rezervate”
Da, despre asta e anotimpul ăsta: despre simţire. Şi simţeam totul la intensitate maximă.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sa stii ca traiam totul cu ochii mari deschisi si cu atentie maxima. Nu-mi amintesc ceva ce nu ne interesa… aveam o curiozitate bolnava… 🙂 Chiar SIMTEAM. Numai bine!, cu drag,
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ina esti minunata …
Multumesc pentru momentele din copilarie pe care le-am retrait citind ceea ce ai scris!
Tocmai se va încheia un anotimp si va începe altul … Numai bine îti doresc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc, eu, frumos ca-ti plac gandurile mele. Vine vara precis. Si-mi aminteam cum era… 🙂
Si eu iti trimit doar ganduri bune, cu drag,
ApreciazăApreciază
Minunata primăvară care ne trezește la viaţă, pe noi și natura.
ApreciazăApreciază
Gata-i primavara… Vara sa fie sa opreasca putin puhoaiele. 😦 Am abosit de atata umiditate …
ApreciazăApreciat de 1 persoană
În curând ne cresc branhii și solzi.🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Exact! Si unii au si necazuri mari …cu inundatii si alte cele… Doamne fereste!
ApreciazăApreciat de 1 persoană