Stradala (2)… de Rusalii

De Rusalii, la mine la țară, vin călușarii, pe stradă, oprindu-se din loc în loc, să danseze și să ofere pelin oamenilor. Pelinul ferește de rele.

Vataful și ceata de călușari (lipsește Mutul, el împărțea pelinul..)

Fotografii pentru ”Miercurea fără cuvinte”– un joc gazduit de Carmen, la care puteți participa și voi.

Sursa foto si foto reprezentativă : arhiva personală

Tot conținutul încărcat pe acest site este original, iar reproducerea sa parțială sau totală este interzisă fără acordul meu expres.
 “Copyright 2019 – Toate drepturile rezervate

21 de gânduri despre „Stradala (2)… de Rusalii

Adăugă-le pe ale tale

    1. Eu am in gradina un fir cam plapand, dar se mai gaseste pe la piata. Si cine are, mai duce la biserica, cu frunze de nuc si mai poti primi si de acolo cate un fir de pelin pentru icoane. Cu ce-ti mai da calusarii, sa nu te ia din calus daca mucesti saptamana asta. Pelinul se mai folosea la vin. Stiu ca mamaia oprea intotdeauna o damigeana mica de cateva kilograme, ce il facea ”pelin”, punand planta in el. 🙂 Numai bine!

      Apreciază

    1. De aceea scriu despre el. Sa vi-l spun. Sa ramana un pic si aici. De obicei sunt calusari in varsta, dar acum erau niste tineri. Mi-au placut mult si mie. 🙂 Multumesc frumos si numai bine, Potecuta.

      Apreciază

    1. E un obicei prin sud, Se imparte doar planta. Vinul_pelin se face toamna, dupa cules via. 😛 Acum nu mai are nimeni prea mult vin, se acreste… 🙂 Numai bine!

      Apreciază

  1. Nu suportam gustul amar, când eram copil, pentru că îl asociam cu medicamente (Acalor). Acum, îl prefer sub orice formă, chiar dacă ar fi vin. 😉
    Călușarii m-au impresionat mereu, dar nu i-am văzut decât la televizor. 😦

    Apreciat de 2 persoane

    1. Toti ne-am mai schimbat gusturile din copilarie. Vinul pelin o fi bun, mie tot amar imi pare… 🙂 Calusarii sunt de admirat pentru ritm, pentru sincronizare, pentru port , pentru simbolistica, pentru dans in sine. Mie imi plac mult! 🙂

      Apreciat de 1 persoană

  2. Superb acest obicei si ma bucur tare mult ca se mai pastreaza. Jocul calusarilor ma fascineaza inca din copilarie, dar niciodata nu am vazut.. manifestarea obiceiului (dansuri, la tv sau la scena deschisa, am vazut). 🙂
    Cat despre pelin… Mi-a placut intodeauna, inclusiv crud (candva, plimbam catelul pe langa un camp unde erau si multe plante de pelin – aveam mereu proaspat). Acum, campul e… sub un mall. 😦
    Numai de bine!

    Apreciat de 1 persoană

    1. Multumesc frumos. Ma bucur ca-ti plac calusarii. Am din anii trecuti, din piata un filmulet cu calusari, de l-oi mai gasi vi-l arat si pe el. Altfel, de pelinul de sub mall ce sa mai zic… e asa trist. Eu sufar de prea mult asfalt. Am uitat de case pe pamant si de verde.. Iar mallurile parca-s ciuperci…

      Apreciază

  3. Ce obicei frumos. Și e tare fain că se mai păstrează. Nu știam cu pelinul. Noi aveam acasă la părinți multe tufe de pelin, iar mama punea prin casă crenguțe de pelin, ca să miroasă frumos. Și prin șifonier, ca să nu apară molii.
    Numai bine și zile frumoase! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    1. Pelinul si busuiocul si menta, zicese ca-s anti molii. Pelinul este si pentru vin, ii da un alt gust, nitel amarui. Dar are si o putere magica, ne fereste de rele. 🙂 Multumesc la fel, de urari. Numai bine!

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns către CARMEN Anulează răspunsul

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Site web construit cu WordPress.com.

SUS ↑

GLOBETROTTER - blog de călătorii

Călătoriile mele prin lume și sfaturi utile pentru a ști cum să te ferești de înșelătorii

-awake but dreaming-

Simt.Trăiesc.Iubesc.

Radio 80

talk less, play more

imaginecontinua

Pretextul acestui blog este mica mea colecție de fotografii vechi. În timp s-a transformat în pasiune. O pasiune care ne trimite, pe noi, cei de azi, în lumea de altădată, prin intermediul unor fotografii de epocă.

pardauro blog

un om cu capul pe umeri

Dana Fodor Mateescu

Poveștile mele sunt vii și mă scot din minți. Mă rod pe dinăuntru. Le cert și le iubesc, le mângâi, apoi le gonesc, le ucid și le readuc la viață. Sunt ale mele. Uneori, mă îmbracă de sus până jos, mi se prind în păr, la gât și pe fiecare deget. Eu însămi sunt o poveste.

G.Dansul vietii

*Sa scrii cu sufletul tau si sa recitesti cu sufletul celorlalti!... *

De-ale Irinei

Eu, aici, acum, altfel

HopeLess

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de altfel, arta în toate formele ei!

Monolog cu un străin

Iubesc, am curaj și mă tem...

La mine în suflet

Gânduri, trairi, opinii...Iubiri

Gălăgie'n Cap

Verzi și uscate

Monalisa

Simte și trăiește!

ATITUDINE SLABĂ

Când uit ce sunt, devin ce aş putea fi.- Lao Tzu

Short Prose

Poetry and Prose by Gabriela Marie Milton #1 Amazon Bestselling Poet & Editor, Award Winning Author, Pushcart Prize Nominee

Proiectează un site ca acesta, cu WordPress.com
Începe