Soresciana (4)

Alergătorul

de Marin Sorescu

Un câmp pustiu,
Bătătorit ca un drum,
Şi din când în când
Câte o carte.

La distanţe foarte mari,
Vreo carte fundamentală,
Tare ca piatra.

Vine unul, gâfâind de muşchi,
Sănătos ca un zeu nou,
Şi scuipă pe ea,
Pe fiecare la rând.
Calcă peste ele dumnezeieşte.

A obosit, a mers destul,
Câmpul se întinde înainte pustiu,
Bătătorit ca un drum.
Alergătorul cade jos, moare,
Devine carte fundamentală, ultimul cuvânt,
Semn peste care nu se mai poate trece.

Se aude un gâfâit,
Din spate răsare cineva,
Un alergător se opreşte, scuipă pe semn,
Şi se pierde în zare.

Ceva ca rugaciunea

de Marin Sorescu

Nu stiu ce am,
Ca nu dorm cand dorm
Nu stiu ce am,
Ca nu sunt treaz,
Cand stau de veghe.

Nu stiu ce am,
Ca nu ajung nicaieri,
Cand merg.

Nu stiu ce am,
Ca stand pe loc
Sunt, hat , departe.

Doamne, din ce fel de huma
M-ai luat in palmele tale calde
Si cu ce fel de saliva
Ai amestecat si-ai framantat huma-mi?

De nu stiu ce am
Ca exist,
Nu stiu ce am
Ca nu mai am nimic,
Decat pe tine.

Sursa foto reprezentativa: arhiva personala

14 gânduri despre „Soresciana (4)

Adăugă-le pe ale tale

  1. Cred ca într-un fel sau altul cu totii suntem niste „aletgatori” ….
    Ca suntem facuti din huma, asta e clar! Si chiar stai uneori si te întrebi:
    „Doamne, din ce fel de huma
    M-ai luat in palmele tale calde
    Si cu ce fel de saliva
    Ai amestecat si-ai framantat huma-mi?”

    Mi-au placut ambele poezii … mi-am început ziua frumos!
    Multumesc Ina!
    Iti doresc o zi cat mai frumoasa!
    Imbratisari, cu drag!

    Apreciat de 1 persoană

  2. Versuri metafore superbe,care, percepute la justa lor valoare, trezesc constiintele arse de soare, pierdute pe-al vietii carate, redând fiintei rational-sentimentale, adevarata identitate si autentica valoare…
    O noapte binecuvântata cu liniste si pace, draga Ina !

    Apreciat de 1 persoană

  3. Ca un fel de continuare la cele scrise de tine, aș veni tot cu niște versuri ale lui Sorescu, din „Prieteni”.

    „Si iata-ma singur in rai –
    Nimeni n-a patruns aici niciodata
    Sunt primul om, lumea exista ca proiect,
    Ceva foarte vag,
    In capul lui Dumnezeu,
    Cu care chiar ma imprietenesc de la o vreme

    Exista tristete la toate nivelurile
    Dumnezeu e deznadajduit,
    Ma uit in ochii lui goi si ma pierd in ei
    El aluneca vajaind in prapastiile mortilor mele.
    Comunicam de minune,
    Doamne, cred ca am atins perfectiunea,
    Tu mai intai,
    Ce-ar fi sa lasam totul in intuneric ? „

    Apreciat de 1 persoană

      1. Nici eu nu știam versurile așternute de tine aici, așa că ne completăm reciproc în cunoașterea poeziilor sale.
        Pe Sorescu l-am „cunoscut” în adolescență, în prima jumătate a anilor ’70, și m-am îndrăgostit de scrierile sale.

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

WordPress.com.

SUS ↑

GLOBETROTTER - blog de călătorii

impresii de calatorie și informatii utile din vacantele mele in strainatate

Maria in color splashes.🎨

Pictura este exprimarea mută a poeziei .

Radio 80

talk less, play more

imaginecontinua

Pretextul acestui blog este mica mea colecție de fotografii vechi. În timp s-a transformat în pasiune. O pasiune care ne trimite, pe noi, cei de azi, în lumea de altădată, prin intermediul unor fotografii de epocă.

pardauro blog

un om cu capul pe umeri

Dana Fodor Mateescu

Poveștile mele sunt vii și mă scot din minți. Mă rod pe dinăuntru. Le cert și le iubesc, le mângâi, apoi le gonesc, le ucid și le readuc la viață. Sunt ale mele. Uneori, mă îmbracă de sus până jos, mi se prind în păr, la gât și pe fiecare deget. Eu însămi sunt o poveste.

G.Dansul vietii

*Sa scrii cu sufletul tau si sa recitesti cu sufletul celorlalti!... *

De-ale Irinei

Eu, aici, acum, altfel

HopeLess

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de altfel, arta în toate formele ei!

Monolog cu un străin

Iubesc, am curaj și mă tem...

La mine în suflet

Gânduri, trairi, opinii...Iubiri

Gălăgie'n Cap

Verzi și uscate

ღ♪ Odăița Mea Virtuală ღ♪

Lipsa de comunicare este mai profundă și mai nocivă decât orice altă lipsă. Prețuiți ceea ce aveți deja! Pornesc într-o nouă zi din viață…fie ca aceasta (și toate celelalte)să fie o zi bună Pentru Tine LUME!

Monalisa

Simte și trăiește!

ATITUDINE SLABĂ

Când uit ce sunt, devin ce aş putea fi.- Lao Tzu

Creează-ți site-ul web cu WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat: