In balci
Pe masura ce te apropiai simturile iti erau atatate. Eu, ca si copil ma emotionam..
Incepeai sa auzi zumzetul, apoi din ce in ce mai clar muzica, chiar si pe strazi. Cand ajungeam in ”gura” balciului, muzica se auzea tare, pe alocuri asurzitor, se intrepatrundeau sunete din diverse locuri. Era un haos fonic.
Si mirosurile erau coplesitoare. Pe masura ce te apropiai de balci, mirosea de la pastrama de oaie si mici, la gratar, pana la miros de gogosi. Uneori mirosea parfumul puternic, de lacramioare, al cate unei doamne, ce trecea pe langa. Mirosea si a bere si a vin. Mirosea a incins pe alocuri. Pe margini mirosea, incepand de la baliga de vaci, cai, pana la sudoare. Era si un haos olfactiv.
Dar se intampla, sa miroasa si a inserare sau chiar a iarba proaspat zdrobita de pasii nostrii. In doua saptamani de vara, cat tinea balciul se intampla, sa miroasa si a ploaie. Dar era o ”repezita”, ce doar mai aseza praful si umplea pana la refuz restaurantele – acoperisuri inaltate pe stalpi de lemn, imbracati in trestie, parca le vad cu ochii mintii.
Pana sa ajungi in balci, pe straduta ce cobora, erau tarabe cu metraje, batice, caciuli, de astrahan, de barbati. Aici mamaia poposea un secol, pana eu si Nela nu mai aveam rabdare si incepeam sa o tragem de fusta. Ii placea sa se uite la metraje, la basmale, la modelul de carpe (cu paralute), la broboadele de iarna, intreba de pret. Peste alte doua zile se tocmea si uite asa, greu, ajungeam la intrarea in balci.
Dintr-o dat’, coborand pe straduta plina de tarabe, strecurandu-te printre cete de oameni, te ”revarsai” in balci, pe un platou mare, ce te inghitea brusc. Deveneai parte a marii de oameni.
Dintr-o dat’ nu mai stiai unde sa te uiti. Tot si toate iti capta atentia.
Erau tarabe frumos aranjate cu nimicuri copilaresti, in mijloc, aliniate ca mici corabii ce stateau cat pe ce sa esueze.
Acestea, ofereau ineluse aurite, mingi pline cu rumegus, colorate, cu hirtie creponata si elastic ce se rupea pana sa ajungi acas’. Erau ochelari de copii, ce mai mult iti impiedicau vederea. Erau mici trompete, colorate, ce atrageau copii cu sunetele lor stridente, erau fluierace ce starneau plamanii copiilor. Ce nu era pe tarabele vesele??!
Alte tarabe, cu etamine si alte panzeturi mai simple, colorate cu figuri sau peisaje, ce urmau a fii viitoarele noastre cusaturi, pe banca, in fiecare seara de vara, dupa balci. Un fel de goblen rudimentar, era o cusatura, in care noi, copii, ne familiarizam cu ”mustele” sau peste mana. Tot aici gaseai ate colorate. Toate trebuiau cusute, cu atentie, pana la anul urmator, cand iar iti procurai din balci ‘’lucratura’’ ce-o placeai.
Ici, colo, erau tarabe cu obiecte marunte, lucrate de olari. Erau diverse vaze de pamant, frumos colorate, erau diverse obiecte, vezi para mea – pusculita. Dar si cuci ce-i umpleai cu apa si la care cantai. Dar erau si strachini si ulcioare, intinse pe jos, in diverse culori si modele. La olari, in balci, ajungea mamaia in cate o zi de piata, dimineata , cand nu era asa incarcata. Isi lua strachini si linguri de lemn, pentru mosii de peste an. Le punea in camera de la strada, ferite de jocul nostru si le lua de acolo, cand avea nevoie, pline de praf.


Erau tarabe cu tricouri vopsite, cu chipul celor din formatiile momentului, (vezi Abba, Boney M, Bee Gees). Si plase din carpa cu franjuri si cu aceleasi chipuri pictate.
Primul lucru pe care mi-l doream in balci era salba, la gat, cu turta dulce colorata. Ceva ce purtam cu mandrie, chiar si cand ajungeam acas’. Cand ne schimbam, de culcare, ma amageam ca o voi re_atarna de gat, a doua zi, dar uitam, iar mamaia ascundea ”piesa”. Imi aminteam in balci, dar nu primeam alta, ca ”ai acas’”. Alvitele, bete colorate, iar imi faceau cu ochiul, dar iar mamaia era stavila entuziasmului nostru: ‘‘lasa ca luam cand e hramul, ca le-or da mai ieftin” si noi copii iar, uitam.
Erau si oameni ce se plimbau cu papagali frumos colorati, printre noi, indemnandu-ne sa vedem ”ce-ti arata planetele”. Papagalul iti tragea cu ciocul din gramada de biletele, unul, pe care scria un fel de zodiac personal: ”Ai inima buna si te place cineva cu ochi albastrii”. Uimitor era, ca indiferent ce bilet trageai, nu era nimic de rau acolo…
Un an intreg asteptai sa vina balciul sa faci cumparaturi. Si nimeni nu era trist, desi ramanea cu banii dati.

(va urma)
Sursa foto: arhiva personala
Tot conținutul încărcat pe acest site este original, iar
reproducerea sa parțială sau totală este interzisă fără acordul meu
expres.
“Copyright 2010-2014 – Toate drepturile rezervate”
Frumoasele tale amintiri le-au trezit și pe ale mele.
Iar pozele formidabile. Vase, fete și pistoale. Super. .Mulțumesc.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc frumos, eu. Sunt multe, un amalgam de amintiri, de revarsat. 🙂 Numai bine! cu drag,
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am mai scris ca amintirile tale sunt frumoase? 😆
De mingea umpluta cu rumegus îmi amintesc la fel si de inelele aurite care îti faceau degetele verzi în cateva ore!
Cred ca pe acele stradute cu tarabe cu metraje, batice, … etc, ma urneai si pe mine tare greu, la fel ca pe mamaie! :))
Nu am prea fost eu la balci ca la Bucuresti nu prea era, dar totusi în pietele mari, Matache, Obor, era cam aceeasi admosfera, cu mici diferente!
Sa nu razi … dar o vaza din aceea de lut am si eu aici! Am luat-o de la mama soacra si daca vrei sa stii … este cel mai valoros exemplar dintre vazele pe care le am! Are povestea ei …
Multumesc de frumos si multumesc de amintiri …
Te îmbratisez!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Ufff! Sunt amintiri din copilarie… Nu mai spune de ineluse cu verde ca urmeaza… 😛
Astept povestea vazei. Te provoc! (glumesc, cum ai stare…tu). Multumesc frumos, eu.
Te imbratisez! cu drag,
ApreciazăApreciază
Deşi am mai spus că la bţlci nu am fost, am totuşi amintiri cu toate produsele astea de care ai povestit tu. Turtele au locul lor special printre ele.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Poate la tine se numea altfel sau erau strinsi comerciantii cu alte ocazii. 🙂 Amintirile lor sunt vii si nesterse. Visez la un bat de alvita! 😛
ApreciazăApreciază
De salba aia nu-mi aduc deloc aminte, poate nu era în regiunea mea, în Moldova, dar atmosfera… deja simt mirosul sugerat de tine, plus praful din pămîntul ăla bătătorit și oamenii umăr la umăr, de te pierdeai inevitabil de cei cu care veneai, într-o epocă fără telefoane 🙂
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Daaa, atmosfera aceea eu n-o mai gasesc, dar o evoc. Cu oameni simpli si veseli, neincrancenati, desi nu aveau mai nimic. Dadeau totusi un leu, din putinii banuti ce-i aveau, sa-si dea nepotul in calusei. De lumea aceea mie mi-e dor. 🙂 Te mbratisez, cu drag!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Ce dragalase sunteti! ❤
Imi amintesc de aproape toate produsele pe care le amintesti (mai putin turta dulce salba) 🙂 Mingiute cu rumegus am facut in adolescenta pana am facut bataturi la degete! Toti voiau in jurul meu! 🙂
Minunate amintiri si, ca de obicei, au apasat si butonul de pornire al amintirilor mele. 🙂 In balciuri – targuri, defilari etc. :)) – ma tentau cel mai mult cocosii din zahar ars, pe băţ, mingiutele cu rumegus, hopa-mitica si vata de zahar pe băţ.
Zile senine iti doresc!
ApreciazăApreciat de 3 persoane
EXact. Acelea-s prostiutele din balci. Cum sa nu ti le doresti??? Altfel, toti copilutii sunt dragalasi… Nela plingea la poza, asa mica era. Se speria. 😛 Te mbratisez, cu drag!
ApreciazăApreciază
Ce frumos ai reusit sa recreezi aceste amintiri! Cu arome si culori atat de vii!
Si imaginile, deosebite! Multumesc draga Ina pentru lectura deosebita!
Te imbratisez cu drag!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Suzana, eu multumesc frumos. Sunt povestile reale, din lumea mea ”mica”, ce mi-e tare draga. Ma bucur ca ti-a placut. Numai bine! cu drag,
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Iar am revenit! 😆
Nu ma satur de cum scrii si depeni amintiri …
Acum am observant ghetutele pe care Nela le avea … Cat de dragi mi-au fost! Copii mei au avut si ei asa ghetute si îmi amintesc ca „faceam reserve” pentru ca uneori nu se gaseau. Sau le juleau în varf si mie nu-mi placea sa îi vad cu ghetutele julite … 😆
Daca nu ma însel cred ca si eu am avut asa ghetute …. cred ca si tu!
pup! , o zi cat mai scurta de vineri! sa vina „uikendulllllll”lll ! 😆
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pup si eu! Poti sa re_vii de cate ori vrei si esti binevenita. Nela era o papusa atunci, iar ghetutele ei… nu mai stiu. Rochita stiu ca am gasit-o pastrata de mamaia. Nu stiu daca o mai avem si acum. Era in carouri galbene, culorile le am in cap, poza-i alb negru. Eiii ghetutele mele preferate, ce amintiri rascolesti erau luate din tranzit dintr-o gara, nu mai stiu exact… erau grena-visina putreda de lac. Sandalele acelea de copil cu glezna inchisa cu sireturi si varf si calcai decupat. Nu stiu a le descrie mai bine. Da’ mandra tare am fost de ele. 😛 Noua, nu-mi amintesc, sa poata mama sa le obtina usor, stiu ca-mi lua ce gasea chiar si cu un numar -doua mai mari.. Zambesc larg!!! 🙂 Sa vina! si sa ai uikendul dorit!!!! 😛 Te mbratiez! cu drag,
ApreciazăApreciază
Frumoase amintiri care reînvie o lume dispărută… Sau mai există bâlciuri pe undeva?…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc frumos. Sunt amintiri. Da mai exista bâlciuri, dar au devenit târguri de chinezării și câteva tiribombe. Nu mai au atmosfera. Numai bine! cu drag,
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce frumos!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc. 😀
ApreciazăApreciază
Mă uimești, din nou, cu amintirile pe care ni le împărtășești. Atât de multe amănunte, încât am impresia că totul se desfășoară în faţa mea asemeni unui film. Frumos!
ApreciazăApreciază