Balci in vara, pana-n seara.. (1)

In balci

Pe masura ce te apropiai simturile iti erau atatate. Eu, ca si copil ma emotionam..

Incepeai sa auzi zumzetul, apoi din ce in ce mai clar muzica, chiar si pe strazi. Cand ajungeam in ”gura” balciului, muzica se auzea tare, pe alocuri asurzitor, se intrepatrundeau sunete din diverse locuri. Era un haos fonic.

Si mirosurile erau coplesitoare. Pe masura ce te apropiai de balci, mirosea de la pastrama de oaie si mici, la gratar, pana la miros de gogosi. Uneori mirosea parfumul puternic, de lacramioare, al cate unei doamne, ce trecea pe langa. Mirosea si a bere si a vin. Mirosea a incins pe alocuri. Pe margini mirosea, incepand de la baliga de vaci, cai, pana la sudoare. Era si un haos olfactiv.

Dar se intampla, sa miroasa si a inserare sau chiar a iarba proaspat zdrobita de pasii nostrii. In doua saptamani de vara, cat tinea balciul se intampla, sa miroasa si a ploaie. Dar era o ”repezita”, ce doar mai aseza praful si umplea pana la refuz restaurantele – acoperisuri inaltate pe stalpi de lemn, imbracati in trestie, parca le vad cu ochii mintii.

Pana sa ajungi in balci, pe straduta ce cobora, erau tarabe cu metraje, batice, caciuli, de astrahan, de barbati. Aici mamaia poposea un secol, pana eu si Nela nu mai aveam rabdare si incepeam sa o tragem de fusta. Ii placea sa se uite la metraje, la basmale, la modelul de carpe (cu paralute), la broboadele de iarna, intreba de pret. Peste alte doua zile se tocmea si uite asa, greu, ajungeam la intrarea in balci.

Dintr-o dat’, coborand pe straduta plina de tarabe, strecurandu-te printre cete de oameni, te ”revarsai” in balci, pe un platou mare, ce te inghitea brusc. Deveneai parte a marii de oameni.

Dintr-o dat’ nu mai stiai unde sa te uiti. Tot si toate iti capta(u) atentia.

Erau tarabe frumos aranjate cu nimicuri copilaresti, in mijloc, aliniate ca mici corabii ce stateau cat pe ce sa esueze.

Acestea, ofereau ineluse aurite, mingi pline cu rumegus, colorate, cu hirtie creponata si elastic ce se rupea pana sa ajungi acas’. Erau ochelari de copii, ce mai mult iti impiedicau vederea. Erau mici trompete, colorate, ce atrageau copii cu sunetele lor stridente, erau fluierace ce starneau plamanii copiilor. Ce nu era pe tarabele vesele??!

Alte tarabe, cu etamine si alte panzeturi mai simple, colorate cu figuri sau peisaje, ce urmau a fii viitoarele noastre cusaturi, pe banca, in fiecare seara de vara, dupa balci. Un fel de goblen rudimentar, era o cusatura, in care noi, copii, ne familiarizam cu ”mustele” sau peste mana. Tot aici gaseai ate colorate. Toate trebuiau cusute, cu atentie, pana la anul urmator, cand iar iti procurai din balci ‘’lucratura’’ ce-o placeai.

Ici, colo, erau tarabe cu obiecte marunte, lucrate de olari. Erau diverse vaze de pamant, frumos colorate, erau diverse obiecte, vezi para mea – pusculita. Dar si cuci ce-i umpleai cu apa si la care cantai. Dar erau si strachini si ulcioare, intinse pe jos, in diverse culori si modele. La olari, in balci, ajungea mamaia in cate o zi de piata, dimineata , cand nu era asa incarcata. Isi lua strachini si linguri de lemn, pentru mosii de peste an. Le punea in camera de la strada, ferite de jocul nostru si le lua de acolo, cand avea nevoie, pline de praf.

Erau tarabe cu tricouri vopsite, cu chipul celor din formatiile momentului, (vezi Abba, Boney M, Bee Gees). Si plase din carpa cu franjuri si cu aceleasi chipuri pictate.

Primul lucru pe care mi-l doream in balci era salba, la gat, cu turta dulce colorata. Ceva ce purtam cu mandrie, chiar si cand ajungeam acas’. Cand ne schimbam, de culcare, ma amageam ca o voi re_atarna de gat, a doua zi, dar uitam, iar mamaia ascundea ”piesa”. Imi aminteam in balci, dar nu primeam alta, ca ”ai acas’”. Alvitele, bete colorate, iar imi faceau cu ochiul, dar iar mamaia era stavila entuziasmului nostru: ‘‘lasa ca luam cand e hramul, ca le-or da mai ieftin” si noi copii iar, uitam.

Erau si oameni ce se plimbau cu papagali frumos colorati, printre noi, indemnandu-ne sa vedem ”ce-ti arata planetele”. Papagalul iti tragea cu ciocul din gramada de biletele, unul, pe care scria un fel de zodiac personal: ”Ai inima buna si te place cineva cu ochi albastrii”. Uimitor era, ca indiferent ce bilet trageai, nu era nimic de rau acolo…

Un an intreg asteptai sa vina balciul sa faci cumparaturi. Si nimeni nu era trist, desi ramanea cu banii dati.

(va urma)

Sursa foto: arhiva personala

Tot conținutul încărcat pe acest site este original, iar reproducerea sa parțială sau totală este interzisă fără acordul meu expres.
 “Copyright 2010-2014 – Toate drepturile rezervate”