Vraja marii..

Gandu-mi fuge la prima mea vacanță.

Intorcandu-ma-n timp, ma vad la prima intalnire cu marea, cu petecul negru-albastru, ce se zarea pe geamul vagonului plin de oameni, veseli si nerabdatori. Spuma aceea era uimitoare. Parea ca se sterge, pentru a se ivi neasteptat, cativa metri mai incolo.

Si gandurile se imbulzesc sa dea navala. Prima vacanta la mare, prima noastra plecare cu mult calabalac, la Eforie Sud.

Imi amintesc cum Nela, foarte mica, plangea si tata o amagea ca mergem la ”mamaia”. Ea se linistea nitel, incercand sa caute cu privirea figura cunoscuta. Cand n-o gasea plansul era mai aprig.

Oboseala drumului era stearsa de placerea descoperirii noilor locuri.

Era cald, Nela miorlaita, geamantanele mai mai sa se despintece-n strada si ai mei incarcati, cautau un taxi sa ajungem la locatia unde eram cazati. O gazda binevoitoare, o casa mica si cocheta, dupa coltul unui restaurant celebru. O gazda, ce ne aranjase sa mancam pranzul, la un hotel plin de straini. Noi, copii, primisem interdictie sa vorbim tare, sa ne manifestam zgomotos, trebuia sa parem straini. Nela era prea mica sa inteleaga. Toate interdictiile imi erau adresate direct mie, nu odorului mamei (Nela).

A doua zi, dis de dimineata, urma debarcarea in necunoscut. Mama ne-a trezit, imbracat, hranit si apoi in cosul mare de paie a pus un cearsaf, ce pe plaja mi-a parut ca vrea sa inghita cat mai mult din nisipul acela, imens. Asteptam nerabdatoare, aveam un chilotel-slip, nou, portocaliu tipator, un colac plin cu aer si energie cat cuprinde. 
De sus, din apropiere, plaja parea o limba de nisip ce se lua la tranta cu valul neastamparat! Plaja era un amestec albicios de nisip cu scoici, ce parea ca a inmagazinat caldura oamenilor, ce peste zi, statusera acolo.

Intinsul la plaja, bronzatul, era ceva plictisitor, ce nu ne placea deloc, noua copiilor. Degeaba insista mama, noi ne duceam sa ne inmuiem picioarele in ”balta”. Ritmic si cu chiraielile de rigoare. Intre timp, ne-au cumparat si echipamente de plaja: galetusa si grebla de nisip, palariutele albe. Tata ne ajuta sa facem, in nisip, gropi sau castele. Era o indeletnicire cu care destui oameni mari se ocupau.

Placute erau strigaturile ambulantilor, ce se plimbau, pe plaja, cu diverse marfuri:
”Pietricica de la mare, 
face bine la picioare.”
”Hai la acadele, ciunga, tigari avemMm…”
”Ia poftim la inghetzata
Din tabla galvanizata!”
”(Poza)…cu marea, cu sarea
cu guvidu, cu stavridu…

Vraja Marii

Asa, avem cea mai reusita amintire de la mare, in care nea fotograful ne-a firchizuit, ne-a aranjat, ne-a imbracat. Va arat dovada:

Poza de la mare a starnit rumoare, cand, odata intorsi acasa a vazut-o mamaia. ”Cum sa-mi imbraci, baiatul in ”Zorica”??? Uite ce bine-ti sta tie, nevasta de bulibasa!”. Mamaia a pins-o, nitel ofruscata, cu pioneza sub perdea, la fereastra si nu deasupta macatului de perete, in cui, la vedere. Dar ce amintire nepieritoare, de pe plaja copilariei!

O alta amintire din urma: nemtoaicele, polonezele, dar mai ales suedezele, ieseau in evidenta… Erau la fiecare pas. Blonde, zvelte si frumoase si toata plaja bulucita pe ele. Gentile lor erau adevarate comori: oje, creme, machiaturi, termoplonjoane. Dar ce nu aveau? Tot ce nu se gasea la noi si se puteau cara in genti, geamantane. Ce comert sanatos!

Si-mi amintesc si Techirghiolul cu oamenii_negri. O amintire ce nu-mi starneste placere. Oamenii_draci, uratiti rau si fortarea de a sta la ungere, de a accepta mirosul acela greu sa te nsoteasca si asteptarea ”pana-ti strangea pielea’‘ namolul. Si gandu-mi zboara la Lisa unde pe vale doar vacile si mai ales biolțele* se tavaleau in noroi, ca un joc, tot de ”apucat_e/(i)”. Zambesc gandurilor din spate. Voi nu???

Imi amintesc si ca m-a dus si la frizer, mama. Am gasit o carte de colorat si mi-a placut, ca era coada. Mama nu era prea bucuroasa. Cand mi-a venit randul, incurcatura era sa ma faca sa ajung la oglinda, apoi comanda a fost ”pe rotund” (gen Mirelle Mathieu). Se amuza frizeria: ”si sa-ti punem castronul in cap????” Cred ca, pana la urma, m-au tuns, amintirea frezei n-o mai am, doar hai’ul premergator tunsului, parca-l vad.


Vuietul marii, spre seara, parea o tanguire, iar mirosul sarii te nsotea. Seara, pentru noi, copii, parea ca a adus balciul, cu toate luminitele. Erau caluti si tiribombe mici. Si tarabe pline de cutii de scoici mari si melci, cum nu mai vazusem. Erau si aici bratari si ineluse si margele numai din melci si/sau scoici.

Povestile mamei intregesc tabloul marii – anilor de demult. Se asigurau ca dormeam (si dormeam duse) si ei plecau pentru cateva clipe, la restaurantul din apropiere, ”Vraja Marii”.


De dorul marii, sarii, gata plecam. Trezita din reverie, acum, incerc sa-mi organizez singura vacanta la mare.

Si va fi vacanta la mare! Urati-mi vreme si voie buna! Va scriu!

Textul a fost scris pentru Spring SuperBlog 2019, dar n-am putut participa deoarece nu aveam suficiente articole publicate, dar acum e de sezon si m-am hotarat sa-l public, cu mici modificari.

*biolțele- bivolitele

Sursa foto reprezentativa: Pexels.com

Sursa foto articol: arhiva personala

Toate articolele publicate pe acest site sunt proprietate intelectuala și este interzisă preluarea integrală sau parțială a textelor, dar si a fotografiilor.

Tot conținutul încărcat pe acest site este original, iar reproducerea sa parțială sau totală este interzisă fără acordul meu expres. 
 “Copyright 2010-2014 – Toate drepturile rezervate

Reclame

6 gânduri despre „Vraja marii..

Adăugă-le pe ale tale

  1. Ioooi ce frumos ai povestit! Ce amintiri din copilărie! Am citit pe nerăsuflate. Am simțit pentru câteva minute atmosfera, vraja mării şi tot tacâmul. Ce vremuri frumoase! Nu vreau să compar cu ce e acum, dar îmi place liniştea din trecut, ca să zic aşa.

    O zi frumoasă! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  2. Primul lucru de la prima vizită de care îmi amintesc e mirosul mării. Îl simțeam înainte de a o vedea. Diferit de orice alt miros pe care îl știam. Amestec de alge, scoici, pește și apă sărată.
    Frumoase amintirile tale. Grozavă fotografie.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

WordPress.com.

SUS ↑

Catalin Fudulu - Sub sărutul luminii...

Sunt cumulul intamplarilor traite, simtite sau auzite, aflate... Voi?

Poveştile mele

Sunt cumulul intamplarilor traite, simtite sau auzite, aflate... Voi?

Sunt cumulul intamplarilor traite, simtite sau auzite, aflate... Voi?

SabinaLand

Sunt cumulul intamplarilor traite, simtite sau auzite, aflate... Voi?

Verde cu Ștef

Aici sunt eu, ștef și gândurile mele, dacă ai intrat din greșeală nu-i bai, important e după ce ai plecat să fi mai fericit, mai bun, mai verde :))

Aila

Nimic nu valorează mai mult decât ziua de azi .

GEORGE SORIN VENETE

#vorbește, sufletul nu te va ierta niciodată pentru tăcere#

Fantezie in Bucatarie

Just another WordPress site

Balaura si gradina sa mai mult sau mai putin fermecata

blog de gradinar incepator, dar indarjit

BLOGU LU' OTRAVĂ

Sunt cumulul intamplarilor traite, simtite sau auzite, aflate... Voi?

Daurel's Blog

Just another WordPress.com weblog

BLUES

Sunt cumulul intamplarilor traite, simtite sau auzite, aflate... Voi?

Storyspelling

Sunt cumulul intamplarilor traite, simtite sau auzite, aflate... Voi?

Creează-ți site-ul web la WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat asta: