Proiectează un site ca acesta, cu WordPress.com
Începe

Toamnă (1),

Toamna din vară… sau vara toamnei (zâmbesc)

Nu știu de ce, începutul de toamna însemna emoție și știu de ce (poate că incepeam să ne zgribulim răvășiți de cate o adiere crudă??). Și de parcă n-ar fi fost suficient, însemna culesul viei și începutul de școală.

Noi copiii fiind, nu prea aveam noțiunea timpului. Știam că după bucuria bâlciului urmează bucuria începutului de școală.

Dintr-odat’ te trezeai că dimineața-i mai răcoroasă și ne îmbrăcam un pic mai gros, deși la prânz dădeam cu hainele cât colo, căci iar era zăpușeală.

Uneori aluneca câte-o frunză de viță uscată, crocantă pe banca sau pe masa, de sub boltă, ca un gând rătăcit. În altă dimineața le găseai gen covor, mai multe părăseau corzile vii, într-o realitate cruntă. Bolta era împopistrată de boabe coapte vineții și câteva rămase crude. Mamaia începea să ne aduca ciorchini de struguri copti, mici, ca niște păsărele ținute în palmă,  din viile de ea știute, de pe ”groapă”.

Nepoții, câte unui vecin, dispareau din grupul nostru de joacă. Îi luau părinții acasă, că începea școala.

Începeam să culegem prunele de gem și curând pregateam butoaiele, butiile pentru culesul viei.

Despre butoaie puteți să re_cititi aici.

Se adunau toate din câmp siy căruțele veneau deșelate acasă, pline de rod și de oameni transfigurati, nădușiți, de muncă.

Câmpuri strânse, îndulcite de soare la apus – Pe vale

Drumurile-s o altă poveste în ochii unui copil. Vă spun altadat’.

Școala pentru mine era o emoție. Și acum e, când o privesc, cu ochi de școlar o simpt la fel. Mă ntristam, dar mă și bucuram.  Mă necajea puțin pierderea libertății vacanței, dar mă bucura revederea cu mama și tata, cu profii și colegii, cu scoala și locurile ei.

Traiam în toamnă, o mică primăvară – revederea.

Ai noștrii ne recuperau de la mamaia în ultimele zile de vacanță. Deveneam din ce în ce mai neliniștită, pe măsură ce gașca de joacă se destrăma. De-acum, universul nostru se transfera spre caiete, cărți, uniforme.

Joaca era pe ultima sută de metrii. Când ajungeam acas’ auzeai după pauza de odihnă, de la pranz, spre seayra, glasuri de copii ce irupeau, în accentele jocului. Un alt joc urban. Un joc mai accentuat, mai chirăit, mai agitat. E așa de frumos sunetul, de aveți răbdare să-l izolati printre zgomote… Asta se întâmpla și chiar în prima săptămână de carte, ceea a întâlnirii cu școala.

Părinții își aminteau că aveam teme de vacanță. Ne inventariau cu rani, cu zgaibe, cu unghii murdare, cu bronzul de-o vara hai_hui. Hainele erau luate la purecat. Săndăluțele albe, obosite de-o vară, nu se mai ”pupau” cu ștrampii imaculați nepurtați. Deci trebuiau re_facute garderobele de școlar.

Eiii câte și mai catye nu însemna începutul scolii..  Va amintiți???

(Va urma.)

Sursa foto: arhiva personală.

Toate articolele publicate pe acest site sunt proprietate intelectuală și este interzisă preluarea integrală sau parțială a textelor, dar și a fotografiilor.

Tot conținutul încărcat pe acest site este original, iar reproducerea sa parțială sau totală este interzisă fără acordul meu expres.
 “Copyright 2019 – Toate drepturile rezervate

Publicitate

20 de gânduri despre „Toamnă (1),

Adăugă-le pe ale tale

  1. Intotdeauna amintirile tale sunt deosebite … Si bunicii mei stateau „mai la tara” dar acea „tara” era maginea Bucurestiului …
    Despre amintirea primei zi de scoala… ce sa-ti spun …. le stiu aproape pe toate, inclusive pe cele de la liceu! 🙂
    Astept continuarea! Pupici! ❤

    Apreciat de 1 persoană

  2. Da,cum sa nu! ❤
    Era tare frumos! Toamna cand mergeam sa luam manuale (de la o librarie – depozit, micuta) si apoi uniformele acelea atat de dragute (pe nedrept hulite – eu cred ca au scos uniformele si insemnele de la ce scoala apartineai nu ca sa ne dea "libertate" ci ca sa incurajeze altceva si sa distruga scoala. mi-e tot mai clar).
    Era taaaare frumos la scoala. Se povestea de peste vacanta, din vacante de la bunici (si cei ce nu mergeau la tara, decat poate o saptamana doua, daca aveau unde) ascultau cu emotie povestile celorlalti …. ce strainataturi! la tara era … mai ceva ca la Disneyland. Si ne bucuram si imparteam si eram atat de copii si de fericiti.
    Si Doamne ce de bunatati erau la piata…romanesti, sanatoase si frumoase si gustoase. Daca mai se rataceau "stropite" se vedea de la o posta dar in general erau raritati. Acum e invers.
    Chiar era frumos.. chiar era. E bine sa ne amintim.

    Pupici cu drag <3!!

    Apreciat de 1 persoană

  3. Să știi că era destul de frumos altădată. Se mânca sănătos și erau tare frumoase uniformele de atunci.
    Mulțumesc frumos că ai trecut, că ne ai spus amintirile tale. Sa și o toamna frumoasa și darnică. Pupiciiii 😀♥️

    Apreciază

  4. Vacantele nu prea le-am petrecut la tara, dar cat am fost tin minte ce-am vazut, ce-am facut. 🙂 Imi amintesc si carutele incarcate cu pepeni, nu doar cosurile cu struguri pe care-i devoram fara sa ma mai deranjez sa-i spal! :))

    Mie nu mi-a placut la scoala. Am plans in prima zi – de ciuda ca trebuie sa merg – si in ultima zi – de bucurie ca am scapat. Nici uniformele nu mi-au placut. Pana in clasa a IV nu am avut de ales, dar din clasa a V-a am inceput sa-mi „modific” uniforma, adaugandu-i fel de fel si refuzand sa port „cravata rosie de pionier” si bentita. Sigur, de fiecare data eram atentionata, executam ordinul si cu prima ocazie iar il incalcam.
    Totusi! Imi amintesc cu bucurie cumparaturile la inceput de an scolar, invelirea cartilor si caietelor, etichetarea si toate celelalte! Nu mi-a placut scoala, dar m-am straduit sa fiu constiincioasa.
    Ups! Ma opresc, pentru ca iar ma ia valul si ma duce pe aratura! Vezi ce-mi faci?! :)) Ma inviti in borcanul cu amintiri! Multumesc!

    Zile senine iti doresc, cu drag!

    Apreciat de 1 persoană

    1. Diana, sunt frumoase amintirile tale. Erai conștiincioasă și încălcai regulile. Toți eram așa. Și nu ne topeam după „școală” ci după câte un profesor.., după vreo materie draga. Ne plăceau întâlnirile.. cu colegii. Mulțumesc de povesti. 😀😀♥️

      Apreciază

  5. Firește că-mi amintesc, de bune dar și mai puțin bune. În ultima categorie pot pune părerea de rău că școala începea, de cele mai multe ori, înainte de culesul strugurilor, iar eu trebuia să plec la internatul de la Jucu de Sus. A fost un singur caz în care vara a fost mai harnică și toamna mai timpurie, iar eu am reușit să fiu de față la ceremonialul culesului. Ce bucurie pe capul meu! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Site web construit cu WordPress.com.

SUS ↑

GLOBETROTTER - blog de călătorii

impresii de calatorie și informatii utile din vacantele mele in strainatate

Maria in color splashes.🎨

Pictura este exprimarea mută a poeziei .

Radio 80

talk less, play more

imaginecontinua

Pretextul acestui blog este mica mea colecție de fotografii vechi. În timp s-a transformat în pasiune. O pasiune care ne trimite, pe noi, cei de azi, în lumea de altădată, prin intermediul unor fotografii de epocă.

pardauro blog

un om cu capul pe umeri

Dana Fodor Mateescu

Poveștile mele sunt vii și mă scot din minți. Mă rod pe dinăuntru. Le cert și le iubesc, le mângâi, apoi le gonesc, le ucid și le readuc la viață. Sunt ale mele. Uneori, mă îmbracă de sus până jos, mi se prind în păr, la gât și pe fiecare deget. Eu însămi sunt o poveste.

G.Dansul vietii

*Sa scrii cu sufletul tau si sa recitesti cu sufletul celorlalti!... *

De-ale Irinei

Eu, aici, acum, altfel

HopeLess

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de altfel, arta în toate formele ei!

Monolog cu un străin

Iubesc, am curaj și mă tem...

La mine în suflet

Gânduri, trairi, opinii...Iubiri

Gălăgie'n Cap

Verzi și uscate

ღ♪ Odăița Mea Virtuală ღ♪

Lipsa de comunicare este mai profundă și mai nocivă decât orice altă lipsă. Prețuiți ceea ce aveți deja! Pornesc într-o nouă zi din viață…fie ca aceasta (și toate celelalte)să fie o zi bună Pentru Tine LUME!

Monalisa

Simte și trăiește!

ATITUDINE SLABĂ

Când uit ce sunt, devin ce aş putea fi.- Lao Tzu

Comentator Amator

„Viata nu are subtitrare, ori o intelegi, ori nu…” – Wolf Wildfire

%d blogeri au apreciat: