Toamna (1),

Toamna din vara… sau vara toamnei (zambesc)

Nu stiu de ce, inceputul de toamna insemna o emotie si stiu de ce (poate ca incepeam sa ne zgrigulim ravasiti de cate o adiere cruda??). Si de parca n-ar fi fost suficient, insemna culesul viei si inceputul de scoala.

Noi copii fiind, nu prea aveam notiunea timpului. Stiam ca dupa bucuria balciului urmeaza bucuria inceputului de scoala.

Dintr-odat’ te trezeai ca dimineata-i mai racoroasa si ne imbracam un pic mai gros, desi la pranz dadeam cu hainele cat colo, caci iar era zapuseala.

Uneori aluneca cate-o frunza de vita uscata, crocanta pe banca sau pe masa, de sub bolta, ca un gand ratacit. In alta dimineata le gaseai gen covor, mai multe paraseau corzile vii, intr-o realitate crunta. Bolta era impopistrata de boabe coapte vinetii si cateva ramase crude. Mamaia incepea sa ne aduca ciorchini de struguri copti, mici, ca niste pasarele tinute in palma, din viile de ea stiute, de pe ”groapa”.

Nepotii, cate unui vecin, dispareau din grupul nostru de joaca. Ii luau parintii acasa, ca incepea scoala.

Incepeam sa culegem prunele de gem si curand pregateam butoaiele, butiile pentru culesul viei.

Despre butoaie puteti sa re_cititi aici.

Se adunau toate din camp si carutele veneau deselate acasa, pline de rod si de oameni transfigurati, nadusiti, de munca.

Drumurile-s o alta poveste in ochii unui copil. Va spun altadat’.

Scoala pentru mine era o emotie. Si acum e, cand o privesc, cu ochi de scolar o simpt la fel. Ma ntristam, dar ma si bucuram. Ma necajea putin pierderea libertatii vacantei, dar ma bucura revederea cu mama si tata, cu profii si colegii, cu scoala si locurile ei.

Traiam in toamna, o mica primavara – revederea.

Ai nostrii ne recuperau de la mamaia in ultimele zile de vacanta. Deveneam din ce in ce mai nelinistita, pe masura ce gasca de joaca se destrama. De-acum, universul nostru se transfera spre caiete, carti, uniforme.

Joaca era pe ultima suta de metrii. Cand ajungeam acas’ auzeai dupa pauza de odihna, de la pranz, spre seara, glasuri de copii ce irupeau, in accentele jocului. Un alt joc urban. Un joc mai accentuat, mai chirait, mai agitat. E asa de frumos sunetul, de aveti rabdare sa-l izolati printre zgomote… Asta se intampla si chiar in prima saptamana de carte, ceea a intalnirii cu scoala.

Parintii isi aminteau ca aveam teme de vacanta. Ne inventariau cu rani, cu zgaibe, cu unghii murdare, cu bronzul de-o vara hai_hui. Hainele erau luate la purecat. Sandalutele albe, obosite de-o vara, nu se mai ”pupau” cu strampii imaculati nepurtati. Deci trebuiau re_facute garderobele de scolar.

Eiii cate si mai cate nu insemna inceputul scolii.. Va amintiti???

(Va urma.)

Sursa foto: arhiva personala.

Toate articolele publicate pe acest site sunt proprietate intelectuala și este interzisă preluarea integrală sau parțială a textelor, dar si a fotografiilor.

Tot conținutul încărcat pe acest site este original, iar reproducerea sa parțială sau totală este interzisă fără acordul meu expres.
 “Copyright 2010-2014 – Toate drepturile rezervate”