Toamnă (1),

Toamna din vară… sau vara toamnei (zâmbesc)

Nu știu de ce, începutul de toamna însemna emoție și știu de ce (poate că incepeam să ne zgribulim răvășiți de cate o adiere crudă??). Și de parcă n-ar fi fost suficient, însemna culesul viei și începutul de școală.

Noi copiii fiind, nu prea aveam noțiunea timpului. Știam că după bucuria bâlciului urmează bucuria începutului de școală.

Dintr-odat’ te trezeai că dimineața-i mai răcoroasă și ne îmbrăcam un pic mai gros, deși la prânz dădeam cu hainele cât colo, căci iar era zăpușeală.

Uneori aluneca câte-o frunză de viță uscată, crocantă pe banca sau pe masa, de sub boltă, ca un gând rătăcit. În altă dimineața le găseai gen covor, mai multe părăseau corzile vii, într-o realitate cruntă. Bolta era împopistrată de boabe coapte vineții și câteva rămase crude. Mamaia începea să ne aduca ciorchini de struguri copti, mici, ca niște păsărele ținute în palmă,  din viile de ea știute, de pe ”groapă”.

Nepoții, câte unui vecin, dispareau din grupul nostru de joacă. Îi luau părinții acasă, că începea școala.

Începeam să culegem prunele de gem și curând pregateam butoaiele, butiile pentru culesul viei.

Despre butoaie puteți să re_cititi aici.

Se adunau toate din câmp siy căruțele veneau deșelate acasă, pline de rod și de oameni transfigurati, nădușiți, de muncă.

Drumurile-s o altă poveste în ochii unui copil. Vă spun altadat’.

Școala pentru mine era o emoție. Și acum e, când o privesc, cu ochi de școlar o simpt la fel. Mă ntristam, dar mă și bucuram.  Mă necajea puțin pierderea libertății vacanței, dar mă bucura revederea cu mama și tata, cu profii și colegii, cu scoala și locurile ei.

Traiam în toamnă, o mică primăvară – revederea.

Ai noștrii ne recuperau de la mamaia în ultimele zile de vacanță. Deveneam din ce în ce mai neliniștită, pe măsură ce gașca de joacă se destrăma. De-acum, universul nostru se transfera spre caiete, cărți, uniforme.

Joaca era pe ultima sută de metrii. Când ajungeam acas’ auzeai după pauza de odihnă, de la pranz, spre seayra, glasuri de copii ce irupeau, în accentele jocului. Un alt joc urban. Un joc mai accentuat, mai chirăit, mai agitat. E așa de frumos sunetul, de aveți răbdare să-l izolati printre zgomote… Asta se întâmpla și chiar în prima săptămână de carte, ceea a întâlnirii cu școala.

Părinții își aminteau că aveam teme de vacanță. Ne inventariau cu rani, cu zgaibe, cu unghii murdare, cu bronzul de-o vara hai_hui. Hainele erau luate la purecat. Săndăluțele albe, obosite de-o vară, nu se mai ”pupau” cu ștrampii imaculați nepurtați. Deci trebuiau re_facute garderobele de școlar.

Eiii câte și mai catye nu însemna începutul scolii..  Va amintiți???

(Va urma.)

Sursa foto: arhiva personală.

Toate articolele publicate pe acest site sunt proprietate intelectuală și este interzisă preluarea integrală sau parțială a textelor, dar și a fotografiilor.

Tot conținutul încărcat pe acest site este original, iar reproducerea sa parțială sau totală este interzisă fără acordul meu expres.
 “Copyright 2019 – Toate drepturile rezervate”