Toamna (1),

Toamna din vara… sau vara toamnei (zambesc)

Nu stiu de ce, inceputul de toamna insemna o emotie si stiu de ce (poate ca incepeam sa ne zgrigulim ravasiti de cate o adiere cruda??). Si de parca n-ar fi fost suficient, insemna culesul viei si inceputul de scoala.

Noi copii fiind, nu prea aveam notiunea timpului. Stiam ca dupa bucuria balciului urmeaza bucuria inceputului de scoala.

Dintr-odat’ te trezeai ca dimineata-i mai racoroasa si ne imbracam un pic mai gros, desi la pranz dadeam cu hainele cat colo, caci iar era zapuseala.

Uneori aluneca cate-o frunza de vita uscata, crocanta pe banca sau pe masa, de sub bolta, ca un gand ratacit. In alta dimineata le gaseai gen covor, mai multe paraseau corzile vii, intr-o realitate crunta. Bolta era impopistrata de boabe coapte vinetii si cateva ramase crude. Mamaia incepea sa ne aduca ciorchini de struguri copti, mici, ca niste pasarele tinute in palma, din viile de ea stiute, de pe ”groapa”.

Nepotii, cate unui vecin, dispareau din grupul nostru de joaca. Ii luau parintii acasa, ca incepea scoala.

Incepeam sa culegem prunele de gem si curand pregateam butoaiele, butiile pentru culesul viei.

Despre butoaie puteti sa re_cititi aici.

Se adunau toate din camp si carutele veneau deselate acasa, pline de rod si de oameni transfigurati, nadusiti, de munca.

Campuri stranse, indulcite de soare la apus – Pe vale

Drumurile-s o alta poveste in ochii unui copil. Va spun altadat’.

Scoala pentru mine era o emotie. Si acum e, cand o privesc, cu ochi de scolar o simpt la fel. Ma ntristam, dar ma si bucuram. Ma necajea putin pierderea libertatii vacantei, dar ma bucura revederea cu mama si tata, cu profii si colegii, cu scoala si locurile ei.

Traiam in toamna, o mica primavara – revederea.

Ai nostrii ne recuperau de la mamaia in ultimele zile de vacanta. Deveneam din ce in ce mai nelinistita, pe masura ce gasca de joaca se destrama. De-acum, universul nostru se transfera spre caiete, carti, uniforme.

Joaca era pe ultima suta de metrii. Cand ajungeam acas’ auzeai dupa pauza de odihna, de la pranz, spre seara, glasuri de copii ce irupeau, in accentele jocului. Un alt joc urban. Un joc mai accentuat, mai chirait, mai agitat. E asa de frumos sunetul, de aveti rabdare sa-l izolati printre zgomote… Asta se intampla si chiar in prima saptamana de carte, ceea a intalnirii cu scoala.

Parintii isi aminteau ca aveam teme de vacanta. Ne inventariau cu rani, cu zgaibe, cu unghii murdare, cu bronzul de-o vara hai_hui. Hainele erau luate la purecat. Sandalutele albe, obosite de-o vara, nu se mai ”pupau” cu strampii imaculati nepurtati. Deci trebuiau re_facute garderobele de scolar.

Eiii cate si mai cate nu insemna inceputul scolii.. Va amintiti???

(Va urma.)

Sursa foto: arhiva personala.

Toate articolele publicate pe acest site sunt proprietate intelectuala și este interzisă preluarea integrală sau parțială a textelor, dar si a fotografiilor.

Tot conținutul încărcat pe acest site este original, iar reproducerea sa parțială sau totală este interzisă fără acordul meu expres.
 “Copyright 2010-2014 – Toate drepturile rezervate

20 de gânduri despre „Toamna (1),

Adăugă-le pe ale tale

  1. Intotdeauna amintirile tale sunt deosebite … Si bunicii mei stateau „mai la tara” dar acea „tara” era maginea Bucurestiului …
    Despre amintirea primei zi de scoala… ce sa-ti spun …. le stiu aproape pe toate, inclusive pe cele de la liceu! 🙂
    Astept continuarea! Pupici! ❤

    Apreciat de 1 persoană

  2. Da,cum sa nu! ❤
    Era tare frumos! Toamna cand mergeam sa luam manuale (de la o librarie – depozit, micuta) si apoi uniformele acelea atat de dragute (pe nedrept hulite – eu cred ca au scos uniformele si insemnele de la ce scoala apartineai nu ca sa ne dea "libertate" ci ca sa incurajeze altceva si sa distruga scoala. mi-e tot mai clar).
    Era taaaare frumos la scoala. Se povestea de peste vacanta, din vacante de la bunici (si cei ce nu mergeau la tara, decat poate o saptamana doua, daca aveau unde) ascultau cu emotie povestile celorlalti …. ce strainataturi! la tara era … mai ceva ca la Disneyland. Si ne bucuram si imparteam si eram atat de copii si de fericiti.
    Si Doamne ce de bunatati erau la piata…romanesti, sanatoase si frumoase si gustoase. Daca mai se rataceau "stropite" se vedea de la o posta dar in general erau raritati. Acum e invers.
    Chiar era frumos.. chiar era. E bine sa ne amintim.

    Pupici cu drag <3!!

    Apreciat de 1 persoană

  3. Să știi că era destul de frumos altădată. Se mânca sănătos și erau tare frumoase uniformele de atunci.
    Mulțumesc frumos că ai trecut, că ne ai spus amintirile tale. Sa și o toamna frumoasa și darnică. Pupiciiii 😀♥️

    Apreciază

  4. Vacantele nu prea le-am petrecut la tara, dar cat am fost tin minte ce-am vazut, ce-am facut. 🙂 Imi amintesc si carutele incarcate cu pepeni, nu doar cosurile cu struguri pe care-i devoram fara sa ma mai deranjez sa-i spal! :))

    Mie nu mi-a placut la scoala. Am plans in prima zi – de ciuda ca trebuie sa merg – si in ultima zi – de bucurie ca am scapat. Nici uniformele nu mi-au placut. Pana in clasa a IV nu am avut de ales, dar din clasa a V-a am inceput sa-mi „modific” uniforma, adaugandu-i fel de fel si refuzand sa port „cravata rosie de pionier” si bentita. Sigur, de fiecare data eram atentionata, executam ordinul si cu prima ocazie iar il incalcam.
    Totusi! Imi amintesc cu bucurie cumparaturile la inceput de an scolar, invelirea cartilor si caietelor, etichetarea si toate celelalte! Nu mi-a placut scoala, dar m-am straduit sa fiu constiincioasa.
    Ups! Ma opresc, pentru ca iar ma ia valul si ma duce pe aratura! Vezi ce-mi faci?! :)) Ma inviti in borcanul cu amintiri! Multumesc!

    Zile senine iti doresc, cu drag!

    Apreciat de 1 persoană

    1. Diana, sunt frumoase amintirile tale. Erai conștiincioasă și încălcai regulile. Toți eram așa. Și nu ne topeam după „școală” ci după câte un profesor.., după vreo materie draga. Ne plăceau întâlnirile.. cu colegii. Mulțumesc de povesti. 😀😀♥️

      Apreciază

  5. Firește că-mi amintesc, de bune dar și mai puțin bune. În ultima categorie pot pune părerea de rău că școala începea, de cele mai multe ori, înainte de culesul strugurilor, iar eu trebuia să plec la internatul de la Jucu de Sus. A fost un singur caz în care vara a fost mai harnică și toamna mai timpurie, iar eu am reușit să fiu de față la ceremonialul culesului. Ce bucurie pe capul meu! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns la Poteci de dor Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

WordPress.com.

SUS ↑

GLOBETROTTER - blog de călătorii

impresii de calatorie și informatii utile din vacantele mele in strainatate

Maria in color splashes.🎨

Pictura este exprimarea mută a poeziei .

Radio 80

talk less, play more

imaginecontinua

Pretextul acestui blog este mica mea colecție de fotografii vechi. În timp s-a transformat în pasiune. O pasiune care ne trimite, pe noi, cei de azi, în lumea de altădată, prin intermediul unor fotografii de epocă.

pardauro blog

un om cu capul pe umeri

Dana Fodor Mateescu

Poveștile mele sunt vii și mă scot din minți. Mă rod pe dinăuntru. Le cert și le iubesc, le mângâi, apoi le gonesc, le ucid și le readuc la viață. Sunt ale mele. Uneori, mă îmbracă de sus până jos, mi se prind în păr, la gât și pe fiecare deget. Eu însămi sunt o poveste.

genovevadans

*Sa scrii cu sufletul tau si sa recitesti cu sufletul celorlalti!... *

De-ale Irinei

Eu, aici, acum, altfel

HopeLess

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de altfel, arta în toate formele ei!

Monolog cu un străin

Iubesc, am curaj și mă tem...

La mine în suflet

Gânduri, trairi, opinii...Iubiri

Gălăgie'n Cap

Verzi și uscate

ღ♪ Odăița Mea Virtuală ღ♪

Lipsa de comunicare este mai profundă și mai nocivă decât orice altă lipsă. Prețuiți ceea ce aveți deja! Pornesc într-o nouă zi din viață…fie ca aceasta (și toate celelalte)să fie o zi bună Pentru Tine LUME!

Monalisa

Simte și trăiește!

Creează-ți site-ul web cu WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat: