Ultimul gând, ultimul val,

Al vacanței, pe anul acesta…

Scoici, raci, draci??? 😛

Ei bine??? Gata??? Ai țăcănit ?? Ne putem lua zborul??

La apus… la sfârșit de zi

‘Nceput..

Vedere de ziiii

Nu mâncați salata!!!

Răsărim???

Răsărim, ne ridicăm…

Plecăm??? Plânge marea după noi…

Ultima privire spre ape…

Fotografii pentru ”Miercurea fără cuvinte”– un joc iniţiat și găzduit de Carmen, la care puteți participa și voi.

Sursa foto si foto reprezentativă: arhiva personală.

Toate articolele publicate pe acest site sunt proprietate intelectuală și este interzisă preluarea integrală sau parțială a textelor, dar și a fotografiilor.

Tot conținutul încărcat pe acest site este original, iar reproducerea sa parțială sau totală este interzisă fără acordul meu expres.
 “Copyright 2019 – Toate drepturile rezervate

33 de gânduri despre „Ultimul gând, ultimul val,

Adăugă-le pe ale tale

  1. Am imbratisat valuri inspumate, nisip fierbinte si scoici delicate.. Inspirat aer sarat si mangaiat soare ….. Chiar daca doar prin poze, am fost putin la Mare 🙂
    Multumesc!
    Imbratisari si pupici
    Happy WW :D!

    Apreciat de 1 persoană

  2. daaa, marea plânge dupa noi…. dupa fiecare turist ce o iubeste! Dar, la anul vine iar o vara si marea ne va astepta, la fel de frumoasa, vesela si înmiresmata! 😉
    Un weekend minunat sa ai, Ina draga!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Site web construit cu WordPress.com.

SUS ↑

GLOBETROTTER - blog de călătorii

Călătoriile mele prin lume și sfaturi utile pentru a ști cum să te ferești de înșelătorii

-awake but dreaming-

Simt.Trăiesc.Iubesc.

Radio 80

talk less, play more

imaginecontinua

Pretextul acestui blog este mica mea colecție de fotografii vechi. În timp s-a transformat în pasiune. O pasiune care ne trimite, pe noi, cei de azi, în lumea de altădată, prin intermediul unor fotografii de epocă.

pardauro blog

un om cu capul pe umeri

Dana Fodor Mateescu

Poveștile mele sunt vii și mă scot din minți. Mă rod pe dinăuntru. Le cert și le iubesc, le mângâi, apoi le gonesc, le ucid și le readuc la viață. Sunt ale mele. Uneori, mă îmbracă de sus până jos, mi se prind în păr, la gât și pe fiecare deget. Eu însămi sunt o poveste.

G.Dansul vietii

*Sa scrii cu sufletul tau si sa recitesti cu sufletul celorlalti!... *

De-ale Irinei

Eu, aici, acum, altfel

HopeLess

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de altfel, arta în toate formele ei!

Monolog cu un străin

Iubesc, am curaj și mă tem...

La mine în suflet

Gânduri, trairi, opinii...Iubiri

Gălăgie'n Cap

Verzi și uscate

Monalisa

Simte și trăiește!

ATITUDINE SLABĂ

Când uit ce sunt, devin ce aş putea fi.- Lao Tzu

Short Prose

Poetry and Prose by Gabriela Marie Milton #1 Amazon Bestselling Poet & Editor, Award Winning Author, Pushcart Prize Nominee

Proiectează un site ca acesta, cu WordPress.com
Începe