Adunaturi tomnatice

Incepeau din ultima parte a lui August. Cine avea treb’i, dormea in camp sa-si adune roadele. Incepea cu porumbul, apoi cu floarea soarelui, apoi cu taiat de coceni. Si cu fan treceau carutele pe inserat. Urmau poamele si viile.

Noi aveam o sfanta vita de vie, de strans si ne parea, un ”Revelion” cel putin. 

Cules de vie, cules de ”chihlimbar”..

Ne strangeam dis-de dimineata, cu roua pe picioare si galeata in mana, pregatiti sufleteste pentru evenimentul anului.

Noi copii priveam tot cu uimire si tineam sub control toate activitatile. Aveam și elan și putere să împiedicăm adulții din jur. Cu întrebări și cu mofturi..

Se intampla ades, ca mamaia, sa stea cu ochii-n tavan si sa planifice ziua ce va’ sa vina. Cu cateva zile ‘nainte mamaia spala hardaul din lemn, il lasa cu apa la umflat, in care apoi, se tragea din jgheab, mustul, ce apoi era luat cu galetile și dus la butoi. Isi cauta palniile mari, strecuratoarea. Si cepurile de butoi erau la mare cautare. Spala si jgheabul, ce acum era de ciment, facut in batatura casei, doar doar si-o usura munca. In amintirile mele vagi si destul de sterse, tras de cai, era jgheabul anterior, cel de lemn, imprumutat din vecini si pentru care ti trebuia programare pe zi. De cate ori nu s-a felicitat mamaia, cu un pahar de vin_chihlimbar in mana, dupa masa, privindu-si jgheabu’: ”acum nu mai depind de nimeni”.

Culegeam via din capatul bun, intram de aici, sa ne para ziua mai buna si pana se punea masa strangeam cu atentie chiorchinii rosii (‘‘un bob sa nu lasati pe jos ca-i cu sudoarea fruntii muncit”), in galeti, saci, ce apoi erau desertati in jgheab. Dupa masa daca mai era cazul mai intram, de nu nu. Toata atentia o capata jgheabul plin si cocosat de struguri. Ori tata, ori altcineva intra la stors strugurii. Era un dans nebun, sa calci bobitele acelea ce se incapatanau sa-si pastreze forma. Samburii mici si ciorchinii erau trasi in parti si se lasa un mic defileu sa se scurga mustul in jgheab. In ultii ani apăruseră cișmele de cauciuc lungi, pentru stors.

Mamaia era frecata cu struguri pe fata, ca stapana a viei si toti primeam o gura de must. Pentru ajutor primeai, ca plata, struguri in galetusa in care ai cules, dar si promisiunea de a fii ajutat, la randu-ti, la culesul viei tale.

Ajutoarele plecau si ramaneam noi, ai casei sa randuim mustul.

Nu înainte să împărțim unui vecin câțiva ciorchini de struguri și-o cana mare de must (și cei de dincolo ‘or fii pofticioși).

Veselia si oboseala se citea pe fata fiecaruia. Mamaia totuși rămânea ancorată în stresul zilei, încă.
Caram mustul in pivnita, galeata dupa galeata, numarate, le desartam in butoi si asta continua uneori in noapte. Acoperea mamaia cu grija jgheabul, cu folii de plastic, sa nu cada vre’un scapaoschii in el. Cand stihiile noptii o chinuiau pe mamaia, se trezea si pazea jgheabul, cu ochii pe cer :”daca-s stele si luna-i cu coltii in jos nu se strica vremea”, de nu, incepea sa lacrimeze si sa-si spuna in barba, cu voce sterasa, de om necajit ‘‘pe mine m-au facut fara noroc, odata culeg via-n an si atunci sa ploua?? sa-mi acreasca vinul???” Cand il vedea dus la locul lui se veselea. Nu mai intra in pivnita nimeni, ca era rau de moarte, pana nu fierbea vinul.

Dupa culesul viei, dupa ce fierbea vinul, oamenii erau mai veseli si mai buni. Nu???

Reclame

20 de gânduri despre „Adunaturi tomnatice

Adăugă-le pe ale tale

  1. Ce amintiri frumoase! îmi place mult și limbajul de „alt’dat”. O minune de arome și parfum de struguri, de must și de toamnă în grădină se simt deja din textul tău. Ce nostalgii și ce doruri m-au cuprins.
    Frumoasă era copilăria cândva. Mi-e dor de astfel de activități la care n-am mai participat de câțiva ani. Poate anul ăsta o să fiu prin preajmă.

    Până atunci mă bucur de parfum, de aici de pe blogul tău și din grădina copilăriei unde mai stau câteva zile 🙂

    O toamnă aromată! 🙂

    Apreciază

    1. Mulțumesc frumos. Aproape tot ce v am povestit, se ntampla din cauza bunicii mele. Ea ne făcea prezenta la cules de vie. 😀 O toamna frumoasa și gustoasă sa ai. Bucură-te de parfumul ei, încă.

      Apreciază

  2. Ma repet … bunicii mei au locuit la marginea Bucurestiului, dar tot aveau vita de vie în curte. Reuseau sa faca un pic de must din strugurii culesi pentru ca majoritatea dintre ei ajungeau sa fie ciuguluti de mine si verisorii mei. Iar mustul … nu ajungea niciodata vin pentru ca se „împartea” urgent mama si între matusile mele.. :))
    Dar cu povestea ta mi-ai amintit de aroma acelor struguri … erau negrii si dulci!
    Multumesc Ina ca împartasesti cu noi momente asa de frumoase!
    sa nu-mi spui ca tu esti aceea care ne face cu mana din vie?! 🙂
    O zi frumoasa sa ai!
    Pupici!

    Apreciat de 1 persoană

    1. Ella, am trăit același momente, se pare, eu mai țărănești, totuși. Nu sunt eu in nici o poza. Erau „ajutoarele”. Deci mustul e binevenit.. O zi frumoasa și tu să ai, dar mai ales dulce_must. 😀♥️😚

      Apreciază

  3. E adevarat, in toamnele bogate oamenii pareau mai buni.
    In povestire am gasit multe obiceiuri asemanatoare cu cele din satul meu natal satmarean. Am participat ca lucrator pe care se conta la mai mult de zece culesuri de struguri si prepararea mustului. Recent am aflat ca s-a cam renuntat la viile din câmp, dar au luat amploare livezile de pruni pentru palinca. Se pare ca zona e prea nordica pentru vita de vie…
    Toate cele bune!

    Apreciat de 1 persoană

    1. Eiii, probabil că seamănă culesul viei, dar la mine-i in sud mult, chiar langa Dunare. Și la noi a îmbătrânit satul și viile la camp nu mai sunt muncite. E dezolant, noi ne am căutat via de la camp și n-am mai gasit-o. Nici reperele nu mai erau la locul lor: nucul și fântâna, știute.
      Noi o avem pe cea din curte, dar jumătate, cum ziceam, e mâncată de grauri sau „prăduită” de vecini. Nu i bai mare, sa guste toți.
      Mulțumesc de trecere și urări. Numai bine!!! 😀

      Apreciază

  4. Unchii mei (din partea mamei) au „crescut” in vie si, cand au ajuns la oras, si-au adus si „fire” de vie – an de an au facut must si vin, an de an am evitat sa merg la cules sau sa particip la facutul vinului, asa ca azi citesc pe indelete cum se face vinul. 🙂 Si-mi place atmosfera – chiar daca „la oras” nu e la fel de idilic ca la sat.
    Vinul bun sa fie si voi sa aveti parte numai de bucurie! ❤

    Apreciat de 1 persoană

    1. Să știi că toți dorim „via de acasă” s-o luam cu noi. 😀 Eu îi înțeleg perfect pe unchi. E idilic, dar e un amalgam de greu și frumos. Știi cum se zice la mine??? „Să facem vin, macar, cat sa putem sa ne pomenim morții și-i suficient.” Ce e in plus, e deja exces, dar ne place. 🤪
      Numai bine!! cu drag, ♥️

      Apreciază

  5. Multe pofte și nostalgii stârnești cu povestirile tale atât de dragi și vii. Una concretă ar fi pentru o cană de must proaspăt, pe care de-abia aștept s-o gust și anul ăsta. Doar din căpătat, că „lugojul” din curtea casei părintești nu mai există.

    Apreciat de 1 persoană

  6. M-am născut într-o zonă viticolă cunoscută și știu câtă muncă necesită transformarea boabelor dulci de struguri în must și mai apoi în vin. Jinduiesc după mustul acela bun, ce a ramas în memoria mea de copil. În fiecare toamnă cumpăr o sticlă de must, dar de fiecare dată sunt dezamăgită. Nu-i mai simt aroma aceea a boabelor de struguri.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

WordPress.com.

SUS ↑

Catalin Fudulu - Sub sărutul luminii...

Sunt cumulul intamplarilor traite, simtite sau auzite, aflate... Voi?

Poveştile mele

Sunt cumulul intamplarilor traite, simtite sau auzite, aflate... Voi?

Sunt cumulul intamplarilor traite, simtite sau auzite, aflate... Voi?

SabinaLand

Sunt cumulul intamplarilor traite, simtite sau auzite, aflate... Voi?

Verde cu Ștef

Aici sunt eu, ștef și gândurile mele, dacă ai intrat din greșeală nu-i bai, important e după ce ai plecat să fi mai fericit, mai bun, mai verde :))

Aila

Nimic nu valorează mai mult decât ziua de azi .

GEORGE SORIN VENETE

#vorbește, sufletul nu te va ierta niciodată pentru tăcere#

Fantezie in Bucatarie

Just another WordPress site

Balaura si gradina sa mai mult sau mai putin fermecata

blog de gradinar incepator, dar indarjit

BLOGU LU' OTRAVĂ

Sunt cumulul intamplarilor traite, simtite sau auzite, aflate... Voi?

Daurel's Blog

Just another WordPress.com weblog

BLUES

Sunt cumulul intamplarilor traite, simtite sau auzite, aflate... Voi?

Storyspelling

Sunt cumulul intamplarilor traite, simtite sau auzite, aflate... Voi?

Creează-ți site-ul web la WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat asta: