Mergeti la scoala?? Hai!

Inceput de anotimp

Simteam venirea toamnei, mai ales dimineata, cand ma infioram, putin la cate o adiere, brusca, ce ma ravasea. Ma strangeam toata in pluovarul aruncat pe umeri si ma felicitam ca l-am luat, in graba.

Dupa cativa pasi vedeam toamna, ce-mi arunca cateva frunze crocante-n cale, stranse buluc, intr-un loc mai adapostit, trantite de adieri buclucase. Priveam uimita schimbarea de decor. Uneori zorita, uitam sa privesc in jur si ma trezeam cu noianul de frunze, ca ma trage de picior, sa-mi atraga atentia.

Dupa ce se racorea bine, dupa vre’o ploaie rece, cand ieseam din casa, dupa un mers alert, ajungand intr-un loc mai deschis miroseam toamna. Bulversata eram, de un gust dulceag curat, de miros de otet de muraturi si ploaie cruda, proaspata, nitel rece. Nu stiu sa va descriu mirosul, dar eu il stiu.

Inca-i cald, dar tot asteptam sa ”tomnim” cum spune calendarul. Cerul se mai crizeaza uneori, acoperindu-se cu mici pufi de nori stravezii. Dar uite-o nu-i!

Era însă toamna și pentru că începea școala. Sau invers???

Hai sa mergem!

Scolarestide demult

Alergam, inca linistiti, luati pe sus de parinti, dupa uniforme, rechizite scolare sau ehipament pentru scoala. Mallurile-s pline acum, dar pe vremuri primeam o uniforma cu cateva marimi mai mare, ca sa ne tina si incaltamintea la fel. Treceam la pantofi cu o breteluta, simpli si puțin eleganti, fara toc inalt, potriviti pentru copii pusi pe alergari si nazdravanii. Si pana se lasa frigul, aveam si niste tenesi de purtare, de alergat, cat e ziulica de lunga.

De la scoala primeam, ”purtate”- citite rau, doar citirea/ literatura si aritmetica/ matematica. Restul erau foarte noi. Urma excursia la librarie, la fiecare inceput de an scolar. Iar libraria, in ochii de copil, era o lume. Mingi de toate felurile, corzi de sfoara, globuri pamantesti de diferite marimi, culori chinezesti, penare chinezesti. Va mai amintiti guma chinezeasca, parfumata?? Iti venea sa o mananci, asa bine arata si mirosea. Se gaseau de toate. Un vraf mare de caiete, de toate felurile, stilouri, echere, etichete de caiete. Va amintiti si colile mari, terne, mov, de invelit, imbracat cartile si caietele. Era si o mare coada – parinti si copii. Din cand in cand cumparam cate o culegere. Cartile de colorat sau beletristica erau in alta zona. Acolo nu era nimeni, dar drept e ca se dadeau pe sub mana cartile bune. Vanzatoarele din librarie mie mi pareau zeite. Orice vanzatoare, acum multi ani, era o zeita (va spun altadata de ce..).

Nu stiu daca v-am zis, dar mie mama nu-mi cumpara niciodata caiete ”de clasa X”. Plangeam, voiam, nimic. ‘‘Sa mergi la scoala cu un caiet, vezi ce-ti trebuie si in a doua saptamana de carte, luam exact ce ai nevoie” si asa faceam. Dorinta mea de-a cara un ghiozdan plin din primele zile de scoala, se spargea de vointa mamei, ca de un zid. 😛

In clasa intaia tremuram cu mama langa mine, cu un buchet mare cat mine, timida, cu o bentita in cap, ce mi-as fi dorit-o pe ochi, sa nu ma vada nimeni. Emotia zilei mi-era mai mult indusa. Eu eram curioasa: ce s-o intampla azi, de toata lumea e asa agitata?? Copii mici intr-un careu, ce nu-l intelegeam, in care m-as fi ascuns dupa mama. Urma abandonul, intr-o clasa cu carti pe masa si flori, bomboane sigur nu erau :P. Plansete, chiraieli, suspine. Eu eram o mirare continua. Asa m-a facut mama, foarte atenta in jur, un mic robotel ce inregistra tot. Asta m-a ajutat uneori. Vorba cuiva care-si povestea propriile amintiri, am plecat de acasa cu regulile invatate: esti ascultatoare, nu intrii in conflicte. Am invatat pe parcurs altele sau le stiam din gradi: daca stii ridici mana – nu scoti ochii nimanui cu ea, nu stii – intrebi, nu poti – spui si ceri ajutor.

Impresiile de clasa intai s-au diluat. Aveam un ghiozdan de caron maro, si-o uniforma noua, mare, apretata, ca toti ceilalti copii. Drumul la scoala sigur, parea un UAU, caci parinti ni l-au aratat cateva zile, apoi singuri am luat calea scolii, cu cheile de gat si mintea in buzunare :P. Holurile scolii mi se pareau niste imensitati. Cu mozaicul lucios, alunecam linistiti, alergam agitati si chiraiti, eram cuminti ca niste sfintisori, de era un adult prin preajma. Dar clopotelul clasic vi-l amintiti??? Ce drag ne era sunetul lui. Incepeam sa tropotim sub banci, primeam un elan uimitor, primeam dor de duca cand clopotea. Unde?? In curtea scolii. Mie, impresionanta mi se parea tasnitoarea cu apa, in mijlocul curtii, rotunda si mare cat o zi. Avea cel putin zece guri de baut apa, iti puteai face si baie daca insistai, dar sigur era un prof in curte ce studia locul si te admonesta de poposeai, prea mult, in zona, in pauze. Tasnitoarea si wc ul erau atractiile piticilor. Wc-ul mirosea urat, a subsante dezinfectante grele, a clor, era alb pe jos intotdeauna si toate piticele ce nu-si puteau da strampisorii jos, voiau la baie, in timpul orelor. Da’ cum era sa stai singur, pe un wc turcesc, sa nu te urmareasca nici un parinte, sa te speli pe fata cum vrei, sa arunci cu apa de la chiuveta in sus, sa te joci intr-o baie imensa. Frumos nu??

Lectiile erau fas_fas, caci v-am zis eram atenta. Mama, tot voia sa-mi rupa foile ca scriu urat. Bastonasele mele erau cam, na strambe, da’ noi suntem drepti toti?? Zambesc. Si cerneala-mi placea rau, nu si cand poposea pe peretii casei, ca iar ma burzuluia mama. Ati pus cerneala in sugativa si-ati privit-o pan’ vi se lungeau urechiile??? Nu semana cu norii de pe ceru’ bunica-mii??? Nu vedeti asa??? Doar eu??? (Iar zambesc larg..)

Îmi placea tare mult momentul de a îmbrăca cărțile și caietele, cu hartia aceea indigo, de a le pune etichete, cu numele scris de mana, timorat și timid scris. Rasfoiam cartile, le vorbeam, citeam pe sarite sa vad ce-i acolo. Citeam uneori si desenele cu ochii. Voi nu??

Și mi mai plăcea grozav de mult acuarelele și jocul important cu ele și cu apă și mâzgăleli, desene ciudate, dar serioase. Și la fel de mult îmi plăcea lipiciul – penicanolul , cu mirosul și chiar gustul lui. Îl știți??

V-o arat pe Pitica, in prima ei zi de scoala, cand impreuna cu mama, am dus-o la prajitura, ”sa i se para scoala dulce”. Mama a fost cu ideea.

Si anul acesta, desi este maricica (au trecut mai mult de zece ani), a primit o prajitura, in prima zi de scoala, pentru acelasi motiv. (Zambesc larg, cu mama in gand.)

Sursa foto reprezentativa: Pexels.com

Sursa foto: arhiva personala

Toate articolele publicate pe acest site sunt proprietate intelectuala și este interzisă preluarea integrală sau parțială a textelor, dar si a fotografiilor.

Tot conținutul încărcat pe acest site este original, iar reproducerea sa parțială sau totală este interzisă fără acordul meu expres.
 “Copyright 2010-2014 – Toate drepturile rezervate

19 gânduri despre „Mergeti la scoala?? Hai!

Adăugă-le pe ale tale

  1. Printre randuri ma recunosc si eu … la scoala în prima clasa! Ce Aventura! Ce emotie …
    Cine stie … poate ca voi scrie si eu asa un pic, ca prea m-ai rascolit!
    Zi placuta îti doresc! Pupici!

    P.S. „Pitica” este a ta sau … nu ma prind! :))

    Apreciat de 2 persoane

  2. Ce gânduri și amintiri frumoase , care m-au emoționat tare mult. Citind rândurile tale, mi-am amintit imediat de impresiile mele din prima zi de școală. O zi fascinantă, pe care nu o voi uita niciodată. Am retrăit emoțiile alături de micuța mea, anul trecut, dar lucrurile sunt atât de altfel în aceste vremuri.
    Tare frumoasă ideea cu prăjitura din prima zi de școală. Și poza cu fetița!
    Toate cele bune și o toamnă plină de bucurii, dragă Ina! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  3. Sunt minunate aceste amintiri! 🙂
    Da-da, stiu gustul lipiciului (imi placea) :)) Si al cernelii il stiu – dar nu beam cerneala!! 🙂 Doar am gustat-o ca, deh!
    Nu mi-a placut la scoala, dar am multe-multe amintiri frumoase din acea vreme.Din prima zi de scoala prea multe nu-mi amintesc – doar ca am plans cand am intrat in clasa (mai erau si parintii cu noi).
    Imi amintesc – ca si cum ar fi fost ieri – mirosul de petrosin si scartaitul podelei din lemn din libraria unde cumparam cel mai adesea rechizite.
    Imi amintesc si hartia movulie – dar am avut mai mult invelitori din plastic; si ghiozdanul bej, din vinilin, mi-l amintesc. Si curtea scolii – unde-mi placea mai mult decat in clasa!
    Multumesc pentru ca, din nou, ai dat cep butoiului cu amintiri! 🙂
    Sa fiti sanatosi, si mereu voiosi! ❤

    Apreciat de 1 persoană

    1. Multumesc frumos, eu Diana!
      Lipici am mancat, precis, cerneala o gustam ca ramaneam cu stiloul in gura, ades. Deci amintiri dragi si comune. 🙂 Sa fiM sanatosi si voiosi! 😛 Numai bine! cu drag,

      Apreciază

  4. Câte amintiri dragi mi-ai trezit, cu librăria, cu etichete, acuarele şi tot-tot. Mie mi-e ciudă că n-am prea avut cheia de gât, mama ajungea acasă repede, nu era nevoie, dar mă fascina elesticul purtat de ceilalţi copii. Sau şnurul. Până la urmă mi-a dat şi mie , dar tot nu o foloseam.
    Să-ţi trăiască Pitica ajunsă mare!

    Apreciat de 1 persoană

    1. De ai ști de cate ori am pierdut cheia și cum toți vecinii o căutau cu lanterna, pan’ sa vina mama. Și ce lacrimi mi se nnodau in barbă, poate nu ți ai mai fi dorit. 😋 Mă bucur că avem amintiri comune, de atunci. Piti e Maricutza acum.. Mulțumesc frumos. ♥️😚

      Apreciat de 1 persoană

    1. Ella, cât mă bucur că ai reușit. Mă minunez cat de repede ai făcut-o. Mie mi-a luat ceva pan’ mi-am făcut curaj, dar și pan’ mi-am adunat gandurile. N-am exercițiul scrisului, da’ insist. 😋 Mi a plăcut mult ce-am citit la tine. Spunea Issa că avem un numitor comun toți și asta-i. Avem multe impresii comune. O seara buna!!! Pupiciii ♥️

      Apreciază

  5. Mi se pare ciudat dar nu prea am amintiri din scoala si cu atat mai putin din prima clasa.
    Stiu doar ca mi-a placut sa invat, dar detaliile parca s-au sters cu buretele.
    Dar cu bibliotecara inca mai tin legatura…
    Si ceea ce stiu sigur este ca imi placea uniforma! 😀
    Poate cu timpul imi voi mai aminti…
    Un weekend placut, draga Ina!

    Apreciat de 1 persoană

    1. Și amintirile mele de atunci sunt diluate. Dar am trăit și clasa l a a Nelei, sora mea. Biblioteca a aparut mult mai târziu. Am doar multe impresii de atunci. Cuierul de haine, băncile grele, mâzgălite de generațiile anterioare sunt amintiri dragi ce au apărut spontan abia acum. 😬
      Mulțumesc mult, de trecere și urări. Weekend frumos sa ai și tu! 😀

      Apreciază

Lasă un răspuns la ina02s Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

WordPress.com.

SUS ↑

Cugiria

Sunt cumulul intamplarilor traite, simtite sau auzite, aflate... Voi?

cocinaitaly

comida italiana

Istoria cu Mari

"Ma misc intre Dumnezeu si neamul meu" - Petre Tutea

Copper Attitude

Sunt cumulul intamplarilor traite, simtite sau auzite, aflate... Voi?

Les Jumelles

Le blog des Jumelles - Passionnées par la communication, l'événementiel et le tourisme, nous sommes ravies de vous partager ici notre quotidien (Lifestyle). Nous vous souhaitons une bonne visite ! :)

APort

"Pentru un român care știe citi, cel mai greu lucru e să nu scrie." I.L. Caragiale

Adrian Petrisor

p h o t o g r a p h y

Dungha

Sunt cumulul intamplarilor traite, simtite sau auzite, aflate... Voi?

Lluís Bussé

Barcelona's Multiverse | Art | Culture | Science

DOSAR CU SINE

Povestiri cu final neterminat

Mulțumesc

Cel ce mulțumește e liber

simply bucharest: a league of gentlemen

despre ce se maninca in Bucuresti - si cu ce se maninca Bucurestiul

Atipica

Mereu altfel....

MARIANAROMANICA.RO

Sunt cumulul intamplarilor traite, simtite sau auzite, aflate... Voi?

Creează-ți site-ul web la WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat: