Proiectează un site ca acesta, cu WordPress.com
Începe

GHIȚĂ

Animăluțele familiei (2)

Ghiță, Titurușu, Martaloguța, Lică _Lică _Marinică, Titu, Fetița lui mama, Ghițucu, prințu’ Adrian Cristea, Cocuța_draguța, Margaritu’, Fluturașu’ lu’ mama, astea-s o parte din numele lui de alint.

Mi-a trecut pe la ureche, acum câteva zile, că azi va fi ziua animalelor (La Multi Ani! și animăluțelor voastre :P) și-am zis că acum e momentul să vi-l prezint pe Ghiță. Și el face parte, cum ziceam anterior, din familia extinsa, pe care o știți deja. El e ”băiatul” de la bloc.

Acum șase ani, într-o zi de primăvară, până s-o luam pe mamaia la noi (deh! se apropia de 90 de ani), în curte, din geamlâcul pivniței, aflate sub bucătăria de vară a ieșit la aer, minunea_ghemotoc_blanos.

Mamaia avea o neputință în a se mișca lejer și-și procura greu pâinea cea de toate zilele, rugând pe câte un vecin, ce-l pândea la poartă, să i-o aducă, așa că nu mai aciuiase pe lângă ea, nici un suflet de necuvântătoare.

Dar, de fapt, nu prea iubea așa mult animalele, pisicii cu atât mai mult, îi credea neobrazati că se puteau urca pe masă s-o prăduiască.

În toată copilaria mea nu mi-l amintesc decât pe Sochi, câinele de sub pătul. Frumos și blând, cărămiziu ca o vulpița, care aștepta cuminte un colț de pâine și se bucura mult că-l primea, jucându-se cu tine și lingându-te pe nas de nu erai atent. Din poveștile tatei, când el și Sochi erau mai tineri, iar mamaia o ”balenă” cum spunea ea, zicese că, uneori, dormea afară vara, de căldură . Cremuita fiind pe față, s-a trezit odată brusc din somn, împinsă nițel și cu doi ochi pierzându-se în ochii ei. Ptiu drace!! Era Sochii care o lingea pe fața, cu drag și plăcere. Era bună crema.

Când fr’odată pisicile vecinilor poposeau prin curte, mamaia le gonea. Dar dacă noi eram acolo, mama le lua în brațe și le alinta, de mancare nu mai spun. Mama era și ”mama animăluțelor”. Așa că ori de cate ori noi veneam la Turu și curtea se umplea de pisicuțe pofticioase, iar câinii se aciuau pe la poartă.

Și totuși, când pisicul mic, pui, a ieșit la lumină, mamaia nu l-a alungat. Îi punea în castronel pâine si lapte din sticlă, ce i-o aducea lăptarul, în abonament. Între ei s-a legat o prietenie trainică. Mamaia l-a numit Ghiță, și așa a rămas.

Noi când l-am vazut prima dat’ am rămas vrăjite. E drept și drăguț, dar și foarte cuminte. Micuț și nițel speriat îți rupea inima. Îl îndopam și-l băgam în casă, pe furiș, pe ușa de la stradă, ca să nu ne audă și să ne vadă mamaia.

Când a venit toamna am fost și-am luat-o pe mamaia de acolo, cu mult calabalac, ziceai că se mută, până și o oală cu mușcate a vrut să-și ia.

Am luat tot, mai puțin pe Ghiță, ce crescuse și ramanea să păzească casa. Ne cam îngrozea ideea, căci el crescuse, dar nu știa să se zbată pentru mâncare. I-am lăsat bobițe în sofru’, în pătul, în toate locurile puțin mai ferite, să nu ajungă imediat să-i ia mancarea alți pisici, dar tot părea grea trecerea lui peste iarnă.

Am plecat, l-am lasat, dar în weekendul urmator , cu mama, cine-l striga pe Ghita, căutându-l??? Și Ghiță nimic…

”Ce faceți fa?? Căutați pisicu’?? Când ați plecat fr’o trei zile a plâns în stâlpul porții, după voi.. mieuna de mama focului”

Am început să-l căutăm la vecini. L-am găsit în casă la Linuța, îl luase la căldură, dar s-a bucurat foarte mult, când am venit după el.

Drumul spre casă cu mașina n-a fost ușor. Mieuna și se plimba peste tot, neliniștit și cred ca ne și certa. Lăsa tone întregi de păr pe unde trecea așa era de supărat.

Ajunși acas’, mamaia care nu știa unde-am fost, când l-a văzut s-a bucurat rău: ”Ghiță, tâlhruleE, bine ai venit! că tu esti turean de-al meu.”

De atunci Ghiță a ramas cu o traumă. Unde suntem, în casă, stă pe lângă noi. Urăște să rămână singur. Ne pândește să nu plecăm și să-l lasam singur. PAROL!

Acasa la mama, cu ea și cu mamaia și Nela în preajmă, Ghiță a fost în elementul său. A crescut răsfățat și mângâiat, strigat de toata lumea.

A experimentat traiul la bloc cu ”beneficii”. La dorinta lui miorlăită, mama îl cobora jos și era liber. Îl striga să vină acas’ și uneori foamea il aducea ‘napoi. Uneori mama obosea, dar noi o susțineam: ”lasă că mersul pe jos face piciorul frumos; lasă că te tine sănătoasă, atâta urcat și coborât„.

Ghiță e special și face parte din familie, este iubit, răsfățat, dar și el este foarte cuminte.

Faceți cunoștință! 🙂

Ghiță spălătorul ‘, are lăbuțele curate și blanita (uneori)..

Ghiță știe și cu deviceurile…

Ghiță multifunctional, a fost oferit pe post de ”mărțișor”

Ghiță minune de răbdare, aștepta să prindă și el apa

Încercând să prindă steagul mare, ce flutura afara.. de un 1 Decembrie..

Sursa foto: arhiva personală

Toate articolele publicate pe acest site sunt proprietate intelectuală și este interzisă preluarea integrală sau parțială a textelor, dar și a fotografiilor.

Tot conținutul încărcat pe acest site este original, iar reproducerea sa parțială sau totală este interzisă fără acordul meu expres.
 “Copyright 2019 Ina S. – Toate drepturile rezervate”

Publicitate

36 de gânduri despre „GHIȚĂ

Adăugă-le pe ale tale

      1. Ina, mi-a lăsat Ella la mine pe blog, la postarea cu poze de miercuri, acest mesaj: „Potecuta, te rog frumos vrei sa-i spui Inei ca nu o mai pot comenta … Nu ma pot identifica pe blogul ei … a scos comentariile pentru BlogSpot?”.
        Îi poţi răspunde la mine, nu mă deranjează deloc, fă cum crezi că e bine, până se rezolvă. Te pup!

        Apreciază

      2. Uită-te şi prin spam, ştii că eu am fost pe acolo şi cine ştie, poate şi pe la Ella e undeva o eroare.
        Da, liniştite, vorbiţi la mine până poate Ella comenta la tine 😉

        Apreciază

    1. Multumesc. Natura.. Noi il iubim si pentru ca e cuminte. Nu a facut nici un fel de stricaciuni, nu se urca pe masa, nu se freaca urat de tine, dooar rar si atunci cand e infometat rau. E priceput rau si harnic… 🙂 Un weekend frumos si tie! 🙂

      Apreciat de 1 persoană

    1. Multumesc mult! I se deschid toate portitele. Se plimba si pe la vecini si nu numai. Are si pisicute in jur, in fata blocului: acum ceva ani era Diva, dar a disparut; acum o are companion pe Kitty, a unor baietei mici , vecini. 😛

      Apreciat de 1 persoană

  1. Vai ce sperietura am tras …
    Nu stiu daca tu l-ai „reparat” sau a fost ceva cu BlogSpot, dar acum vad ca merge!
    Sper sa nu se mai „strice”! 🙂
    Scriam ca este tare dulcic pisoiul si ca îmi place mult boticul lui!
    Ce bine ca l-ai luat la oras si nu l-ati lasat singur!

    Un weekend placut îti doresc! Pupici!

    Apreciat de 1 persoană

    1. Ufff ce sperietura am tras si eu. Fericita ca am pus ultimele puncte la ”Ghita’ … aflu ca nu poti scrie mesaj. Si-s si la serv. :(( Necaz dublu. 😀 In fine, am scapat cu ajutorul Potecutei, careia ii multumesc mult mult…spre infinit! Da’ si tu te-ai prins foarte repede. Multam si tie! Pupiciii la amandoua. 😛
      Ma bucur ca l-ai cunoscut. 🙂 A fost un gand prost sa-l lasam. Ihhh. A fugit!
      Weekend placut! 🙂

      Apreciază

  2. La multi ani animalutelor! Si celor care le iubesc.:)
    Ghita e superb! Si-a bagat boticul in cafea cu lapte.<3 Si-are niste ochisooooori! Imi place (si) de el de numa'-numa'! Avand pisioi si noi, stiu cat de lipiciosi pot fi! Si trebuie sa-si bage boticurile peste tot; si cand isi gasesc un loc de dormitat uneori ii cautam de ni se lungesc urechile!
    Numai de bine! ❤

    Apreciat de 1 persoană

    1. Mulțumim mult! E jucăuș, se joaca acum cu Kitty, pisicuța vecinilor, cu noi nu prea vrea. E pe chefuri. Când am venit de la mare și i-am adus pene de pescăruși s-a jucat cu ele o lună, apoi s-a plictisit. Weekend plăcut! 😀♥️

      Apreciază

  3. cum sa nu-l iubesti si sa-l rasfeti, ca eu, doar ce i-am vazut poza si i-am citit aventura, m-am indragoostit de el. O frumusete de motan ❤ Ce simpatic este in masina de spalat! ☺☺☺ Daaaa, se vede ca e stapân in casa! Ma bucur enorm pentru el si pentru voi!
    Un weekend minunat!

    Apreciat de 1 persoană

    1. Mulțumesc mult. Da, face ce vrea și noi îl ajutăm 🤪. E simpatic, dar și cuminte. N-a făcut nici cea mai mica stricăciune, doar canapeaua ii place s-o zgârie nițel și să se urce-n ea. Un weekend frumos, să aveți! Pupiciii ♥️

      Apreciat de 1 persoană

  4. O frumusețe de motan! Bine că l-ați luat acasă, căci tare ar mai fi suferit de dorul vostru. Cum se leagă sufletește animăluțele astea de oamenii de lângă ei…
    Poza cu mașina de spălat m-a amuzat teribil! Îmi închipui ce năzdrăvănii face, dar nu ai cum să nu-l iubești.
    Toate cele bune și numai bucurii, dragă Ina! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    1. Asteapta apa de la robineta si da cu labuta. Si apa din Wc il fascineaza si pe noi ne omoara sa nu bage labuta acolo. Vede odorizantele si daca sunt si colorate cad picaturile si el vrea sa se joace cu ele. Altfel la spalat face urat rau de tot, ne zgarie, sare din cada si se scutura peste tot. Ca sa nu zic ca se ascunde prin colturi dupa mobile unde se mai gaseste praf. 😀 Multumim frumos de urari si trecere. O zi buna si numai bine!!! 🙂

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Site web construit cu WordPress.com.

SUS ↑

GLOBETROTTER - blog de călătorii

impresii de calatorie și informatii utile din vacantele mele in strainatate

Maria in color splashes.🎨

Pictura este exprimarea mută a poeziei .

Radio 80

talk less, play more

imaginecontinua

Pretextul acestui blog este mica mea colecție de fotografii vechi. În timp s-a transformat în pasiune. O pasiune care ne trimite, pe noi, cei de azi, în lumea de altădată, prin intermediul unor fotografii de epocă.

pardauro blog

un om cu capul pe umeri

Dana Fodor Mateescu

Poveștile mele sunt vii și mă scot din minți. Mă rod pe dinăuntru. Le cert și le iubesc, le mângâi, apoi le gonesc, le ucid și le readuc la viață. Sunt ale mele. Uneori, mă îmbracă de sus până jos, mi se prind în păr, la gât și pe fiecare deget. Eu însămi sunt o poveste.

G.Dansul vietii

*Sa scrii cu sufletul tau si sa recitesti cu sufletul celorlalti!... *

De-ale Irinei

Eu, aici, acum, altfel

HopeLess

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de altfel, arta în toate formele ei!

Monolog cu un străin

Iubesc, am curaj și mă tem...

La mine în suflet

Gânduri, trairi, opinii...Iubiri

Gălăgie'n Cap

Verzi și uscate

ღ♪ Odăița Mea Virtuală ღ♪

Lipsa de comunicare este mai profundă și mai nocivă decât orice altă lipsă. Prețuiți ceea ce aveți deja! Pornesc într-o nouă zi din viață…fie ca aceasta (și toate celelalte)să fie o zi bună Pentru Tine LUME!

Monalisa

Simte și trăiește!

ATITUDINE SLABĂ

Când uit ce sunt, devin ce aş putea fi.- Lao Tzu

Comentator Amator

„Viata nu are subtitrare, ori o intelegi, ori nu…” – Wolf Wildfire

%d blogeri au apreciat: