Gelu

Gelu e numele de alint al tatei, altfel e Anghel, singurul copil al bunicilor mei.

Ai tatei,

Când bunicul Tone a luat-o de nevastă pe Floarea, părinții lui adoptivi nu prea au fost de acord. Mamaia era ‘naltă și slabă și îi ziceau că ”n-o să-ți ajunga nici măcar ca femeie”. Mamaia toată viața a avut un dinte împotriva lor, pentru cum a fost primită initial, în casă.

Când tata s-a nascut era vremea razboiului. De frica lui, deși tata era de cateva luni, au fugit în fața frontului, la Timisoara, Tone lucrând acolo. De frica rusilor – își îngropaseră, la comun, toți, toate hainele și diverse lucruri, obiecte de valoare, într-un loc ascuns, unde nu se mai putea umbla. Când s-au succedat anotimpurile, mamaia a răcit rău, căci nu a avut încălțările, cismele, hainele potrivite, iarna. Frontul înaintase, ajunsese la ei. După trecerea rușilor, ca un parjol, au hotărât să revina acasa – mamaia și tata. Tone era deja și el recrutat. Acesta a însoțit-o, cu trenul, până la sau spre Piatra Olt, apoi trebuia să se întoarcă la unitate. Erau bombardamentele de final și aproape au fost îngropați de obuzele aruncate din avioane. Probabil acestea urmăreau trenul. Odată unui conductor de tren, dupa ce îi debarcase în albia nu știu cărui rău, că se bombarda podul, i se făcuse milă de copilul ce plângea inuman, de foame și a trimis ajutorul de locomotivă în primul sat apropiat, de unde s-a întors cu o jumătate de sticlă cu lapte și apoi au purces toți, mai fericiți, la drum. Vremurile erau sărace și grele, dar omenia exista. Au ajuns greu și nu cu toate puterile, înapoi la Turu, dar întregi. În vălmășagul drumului și în nebunia lui haotica mai pierduseră din bagaje, dar ei erau bine. Cât se putea.

Bunicii tatălui meu, străbunicii mei îl venerau, pe tata. A crescut liniștit, răsfățat la țară, departe de lumea dezlănțuită. Aveau vaci sau o vaca (nu-mi amintesc), deci lapte proaspăt și multă libertate. Mam’marea Ioana neavând copiii, când începuse, tata, să meargă îl plimba în tot satul, cu mândrie. (V-am povestit anterior, Ioana era a doua soție a lui Tudor. strabunicu’, căci Petra, mama mamaiei murise.)

După război s-au întors la Turu și își reluasera munca de zi cu zi și traiul lor patriarhal. Tone pleca la oraș, la serviciu, întorcându-se săptămânal sau mai rar acas’, iar mamaia rămânea cu toate treburile casei pe cap.

Ne povestea odat’ că s-a dus la vie, pe vale și l-a lasat pe tata, mic, să aibă grijă de boboci. Când s-a întors seara, obosită, l-a gasit pe tata pe batatura doar cu câțiva boboci. Restu’ se înecaseră în trocul păsărilor, iar el făcuse pe el.

S-a necajit mamaia, s-a suparat, l-a certat rău pe tata și a facut scandal mare, nu glumă. A plâns tata și el necăjit, c-o încasase și a doua zi, când ma’marea a trecut pe la Turu, au strâns boboceii într-o basma și au plecat cu ea, fără nici o remușcare. Degeaba cauta mamaia venită de la muncă copilul. Nici urmă de el sau de boboci..

Noroc că i-au trimis vorba, pe seară, de la Lisa, că-i baiatul acolo, altfel murea de supărare mamaia.

Teresa

A trecut tata prin divese scoli și locuri de muncă. Odată era tata la o școală la Mediaș și o mătușă ce locuia la Cluj, ajunge cumva întâmplător la un cabinet medical. Nu mare i-a fost mirarea, ca sub geamul biroului asistentei, să găsească fotografia nepotului (tata).

Asistenta era Teresa. Și a fost o iubire năvalnică, dar complet nepotrivită din punctul de vedere al bunicii mele. Mamaia murea să-și vadă unicul copil, aninat în nordul țării. Teresa n-ar fi coborât la șes. Zâmbesc larg.

Fotografiile ei au ramas, acasă, între fotografii, dar cumva ascunse privirii mamei mele. Totuși nu a fost o poveste ascunsă, ci știută până și de noi copii, când am crescut și spusă de mamaia.

Mamaia era un tavalug și lucrurile se întâmplau numai cum voia ea.

Sursa foto reprezentativă: Pexels.com

Sursa foto: arhiva personală.

Toate articolele publicate pe acest site sunt proprietate intelectuală și este interzisă preluarea integrală sau parțială a textelor, dar și a fotografiilor.

Tot conținutul încărcat pe acest site este original, iar reproducerea sa parțială sau totală este interzisă fără acordul meu expres.
 “Copyright 2019 Ina S. – Toate drepturile rezervate”