Gelu

Gelu e numele de alint al tatei, altfel e Anghel, singurul copil al bunicilor mei.

Cand bunicul Tone a luat-o de nevasta pe Floarea, parintii lui adoptivi nu prea au fost de acord. Mamaia era ‘nalta si slaba si ii ziceau ca ”n-o sa-ti ajunga nici macar ca femeie”. Mamaia toata viata a avut un dinte impotriva lor, pentru cum a fost primita initial, in casa.

Cand tata s-a nascut era vremea razboiului. De frica lui, desi tata era de cateva luni, au fugit in fata frontului, la Timisoara, Tone lucrand acolo. De frica rusilor – isi ingropasera, la comun, toti, toate hainele si diverse lucruri de valoare, intr-un loc ascuns, unde nu se mai putea umbla. Cand s-au succedat anotimpurile, mamaia a racit rau, caci nu a avut incaltarile, cismele, hainele de toamna, iarna. Frontul inaintase, ajunsese la ei. Dupa trecerea rusilor, ca un parjol, au hotarat sa revina acasa – mamaia si tata. Tone era deja si el recrutat. Acesta a insotit-o, cu trenul, pana la sau spre Piatra Olt, apoi trebuia sa se intoarca la unitate. Erau bombardamentele de final si aproape au fost ingropati de obuzele aruncate din avioane. Probabil urmareau trenul. Odata unui conductor de tren, dupa ce ii debarcase in albia nu stiu carui rau, ca se bombarda podul, i se facuse mila de copilul ce plangea inuman, de foame si a trimis ajutorul de locomotiva in primul sat apropiat, de unde s-a intors cu o jumatate de sticla cu lapte si apoi au purces toti, mai fericiti, la drum. Vremurile erau sarace si grele, dar omenia exista. Au ajuns greu si nu cu toate puterile, inapoi la Turu, dar intregi. In invalmasagul drumului si in nebunia lui haotica mai pierdusera din bagaje, dar ei erau bine. Cat se putea.

Bunicii tatalui meu, strabunicii mei il venerau, pe tata. A crescut linistit, rasfatat la tara, departe de lumea dezlantuita. Aveau vaci sau o vaca (nu-mi amintesc), deci lapte proaspat si multa libertate. Mam’marea Ioana neavand copii, cand incepuse, tata, sa mearga il plimba in tot satul, cu mandrie. (V-am povestit anterior, Ioana era a doua sotie a lui Tudor. strabunicu’, caci Petra, mama mamaei murise.)

Dupa razboi s-au intors la Turu si isi reluasera munca de zi cu zi si traiul lor patriarhal. Tone pleca la oras, la serviciu, intorcandu-se saptamanal sau mai rar acas’, iar mamaia ramanea cu toate treburile casei pe cap.

Ne povestea odat’ ca s-a dus la vie, pe vale si l-a lasat pe tata, mic, sa aiba grija de boboci. Cand s-a intors seara, obosita, l-a gasit pe tata pe batatura doar cu cativa boboci. Restu’ se necasera in trocul pasarilor, iar el facuse pe el.

S-a necajit mamaia, s-a suparat, l-a certat rau pe tata si a facut scandal mare, nu gluma. A plans tata si el necajit, c-o incasase si a doua zi, cand ma’marea a trecut pe la Turu, au strans boboceii intr-o basma si au plecat cu ea, fara nici o remuscare. Degeaba cauta mamaia copilul. Nici urma de el sau boboci..

Noroc ca i-au trimis vorba, pe seara, de la Lisa, ca-i baiatul acolo, altfel murea de suparare mamaia.

A trecut tata prin divese scoli si locuri de munca. Odata era tata la o scoala la Medias si o matusa ce locuia la Cluj, ajunge cumva intamplator la un cabinet medical. Nu mare i-a fost mirarea, ca sub geamul biroului asistentei, sa gaseasca fotografia nepotului (tata).

Asistenta era Teresa. Si a fost o iubire navalnica, dar complet nepotrivita din punctul de vedere al bunicii mele. Mamaia murea sa-si vada unicul copil, aninat in nordul tarii. Teresa n-ar fi coborat la ses. Zambesc larg.

Fotografiile ei au ramas, acasa, intre fotografii, dar cumva ascunse privirii mamei mele. Totusi nu a fost o poveste ascunsa, ci stiuta pana si de noi copii, cand am crescut si spusa de mamaia.

Mamaia era un tavalug si lucrurile se intamplau numai cum voia ea.

Sursa foto repezentativa: Pexels.com

Sursa foto: arhiva personala.

Toate articolele publicate pe acest site sunt proprietate intelectuala și este interzisă preluarea integrală sau parțială a textelor, dar si a fotografiilor.

Tot conținutul încărcat pe acest site este original, iar reproducerea sa parțială sau totală este interzisă fără acordul meu expres.
 “Copyright 2010-2014 – Toate drepturile rezervate”