Toamna copilariei sau copilăria toamnei,

Incerc sa scrutez in memorie, amintiri despre toamna copilariei mele. Greu se aleg cateva amintiri mici.

Ghindele

Mica fiind, imi amintesc stejarii din jurul blocului. Eram in padure. Asa se si numea zona din Desu, la ”Padure”. Am crescut cativa anisori cu ei, si acolo am invatat mirosul padurii, acolo am invatat sunetul ce-l fac in toamna, vreascurile uscate, calcate in fuga. Acolo am vazut cum maretia copacilor ramane la picioarele tale, chiar de esti un ghemotoc de copil. Stii senzatia cand calci frunze proaspat cazute prin padure?? Sa le ravasesti, sa te joci cu ele, sa le arunci in sus. Ati incercat?? Va provoc sa faceti asta cu prima ocazie, apoi sa-mi spuneti cum v-ati simtit. Acolo ne jucam cu toate, dar si cu ghindele. De acolo am capatat obiceiul, deprinderea, de-a ma apleca si lua in causul palmei rotunjimile mici, fi ele ghinde, castane, macese. Ghindele copilariei mele mi-au intregit povestile, cand Alba ca Zapada a fost gasita de alesul ei, numai dupa ce palaria i-a fost agatata de cateva ghinde. (Zambesc larg povestilor de odinioara..)

Crizanteme

Ne mutasem de curand la parter. Veneam din Desu, unde gradinita mea era padurea. Sufeream putin dupa padurea mea, in care ne agata tata leaganul de sfori, unde ne jucam cu frunzele cazute si unde apoi, urma sa ne faceam derdelus.

Eram la parter si mama la geamul sufrageriei plantase in locasul acela ceva. In vara crescusera, inverzisera fereastra, dar in toamna, traisem mirajul florilor grena inchis, mari gratioase. Crizanteme ciufulite, mari zambitoare. Miroseau a toamna. Toata lumea se bucura privindu-le. Sunt vrajita de toate tufenicile, crizantemele de toamna. Dar Crizantemele acelea, de atunci, nu le-am mai regasit niciunde. Dar ele mi-au bucurat sufletul si au facut mai usoara acomodarea in noul loc. Si aici erau minuni in jur, trebuia doar sa privesti in jur, cu ochi de copil.

Gutuile

Toamna copilariei de la Turu are ”puf galben ca de pui”.

In toamna, noi plecam de la Turu, incepeam scoala, dar amintirile acestea sunt din copilaria mai mica. Era in gradina, la usa gradinii chiar, spre Ligia – vecina un gutui mic, chircit, ce inflorea uimitor. Floarea de gutui ma frapa. Era cea mai mare floare din copacii infloriti, era cumva roz si foarte frumoasa. Din toate florile legau doar cateva fructe, ce nu erau prea frumoase. Le urmaream cu privirea cresterea, erau pufoase si de-un verde nedefinit. Toamna, gutuiul ce avea doar cateva gutui mari si galbene, devenea vedeta.

Si gandu-mi zboara la o alta amintire cu puf galben. Eram deja adolescenta, eram cu mama in Gara de Nord si ca sa ne putem plimba in voie la magazine, pana sa ajungem la caminul unde ma cazam, lasam bagajele la ”Bagaje de mana”. La intoarcere, desi aveam chitanta, ia bagajul de unde nu-i. Si a trebuit sa dea o declaratie mama cum arata si ce contine. Hilar a fost cand s-a ivit neintelegerea domnului de acolo: ”Doamna, eu gem de gutui n-am mancat niciodata. Nu cumva e dulceata”??? Si nu stiu de ce pe mine m-a impresionat controversa, mai mult decat pierderea bagajului. Totusi bagajul, s-a gasit si-am ramas cu povestea.

Varza

Si acas’, ai mei s-au imprietenit cu I. B., fiul lui tanti Botogan, la care puneam varza. Si-au cumparat ai mei o putinica si au instalat-o la dansii in pivnita. Locuiau la casa, peste bulevard, peste drum de blocuri. Tanti Botogan era fica mosierului de pe Valea Oltului, de la Baciu, dar asta e o alta poveste. Amintirea mea despre pusul verzei este, ca despre un lucru placut, niciodata o corvoada. Era intalnirea, vizita, conversatiile, apoi urma dezbracarea verzei, in curte, de cateva foi, scobirea cotorului, ce-l primeam ofranda si apoi asezarea in putinica. Cotorul de varza este o placere maxima, il rontai cu drag si acum. Nu-mi amintesc nimic din pivnita, cred ca eram prea mica sa cobor, dar nu voi uita, cat voi fi, inelul lui Tanti Botogan si muzica la pickup a lui I.. Era Phonix.

Asta-i reprezentarea succinta, cu povesti mici din copilaria destul de mica. . Altfel e frumoasa si colorata, putin friguroasa. Ultimul, este motivul, poate pentru care, nu i-am dat mai multa importanta.

Sursa foto reprezentativa: Pexels.com

Sursa foto arhiva personala

Toate articolele publicate pe acest site sunt proprietate intelectuala și este interzisă preluarea integrală sau parțială a textelor, dar si a fotografiilor.

Tot conținutul încărcat pe acest site este original, iar reproducerea sa parțială sau totală este interzisă fără acordul meu expres.
 “Copyright 2010-2014 – Toate drepturile rezervate

19 gânduri despre „Toamna copilariei sau copilăria toamnei,

Adăugă-le pe ale tale

  1. Frumoasa tare toamna copilariei tale! 🙂
    Daaaaa! M-am jucat printre frunze, in frunze, le-am aruncat in sus si-am asteptat sa ma „ploua” cu ele! Am prins farmecul padurii prin padurile de pe Tampa, de pe marginea drumurilor care duc spre Poiana Brasov (si nu numai); fosnetul frunzelor uscate era, uneori, atat de puternic (de la toti pasii ce treceau pe poteci) incat n-am fi stiut daca din desis apare si ursul! :))
    Gutui cu puf n-am mai vazut de mult timp! Aveau alt gust acelea – stiu sigur pentru ca bunica materna avea pe pervaz.
    Din nou, povestirile tale, au descatusat amintiri. 🙂

    Saptamana minunata iti doresc! ❤ Pupici!

    Apreciat de 1 persoană

    1. Exact ploua cu frunze si padurea ne invelea-n haina ei si noi eram veseli si binedispusi. Poate si rosii la fata. 😛 Ghinda n-am mai mangaiat de mult, dar gutui am si varza de pus la murat gasescc in piata . 🙂
      Multumesc ca-ti amintesti cu mine. Pupicii

      Apreciază

    1. Bunicile noastre, putin sfinte se ingrijeau roadele copacilor. Si noi aveam incepind de la strada pan’ in ”fundu’ ” curtii: cais la poarta, mar la cismea, visin langa dudul gainilor, renglot langa liliac, gutui la intrarea in gradina si corcoduse la ”fund”. Acolo la strada erau patru pruni. 🙂 Am mers iar ”acolo”, in curtea bunicilor, cu drag. Numai bine! cu mult drag,

      Apreciat de 1 persoană

  2. Unde sunt gutuile de altădată? Cel puțin pe la noi, cu greu mai găsești pe cineva care să aducă la piață acest parfumat simbol al toamnei. Iar un compot de gutui – preferatul meu – nu am mai gustat de vreo zece ani!
    Frumoase nostalgii ai așternut!

    Apreciat de 1 persoană

    1. Multumesc frumos. Mai sunt pe ici colo gutuile vechi. Vecina imi zicea ca-i romanesc sa-l tai ca nu altoit. Face niste gutui mici si se coc foarte tarziu. Inca-i crud, il culegem dupa ce da bruma si-l lasam la copt si-n casa la geam. 😛 Facem gem_dulceata si poate in functie de borcane (sunt pline tooate) compot. 🙂

      Apreciat de 1 persoană

      1. frumoase si emotionante amintiri ❤️ Da, copilaria este magica… ochii copiilor vad altfel lumea iar simturile pure ale copiilor, imbraca tot ce i inconjoara in poveste.
        multumim pentru feemecatoarele amintiri 🤗
        PS: eu arunc frunze uscate in sus si alerg ravasind covorul aramiu si acum, cu acelasi drag ca in copilarie. Si adun castane, ghinde, fruncte de macesi si catina si decorez fiecare camera, chiar si biroul in care lucrez 😉
        PS2: eu am facut pana mai anii trecuti din gutui trei feluri de „dulce” : dulceata, peltea/jeleu si marmelada/gem. Am retetele de la bunica 💕

        Apreciat de 1 persoană

      2. Sunt povestile din spate. Un copil are alte perceptii, asta am vrut sa arat. 🙂 Dar si ca ne mai putem copilarii, din cand in cand si ca mai putem regasii, bucuria de-atunci, in nimicuri. Iar despre dulcele de gutui, mai e in plus si compotul de gutui. Jeleul eu nu stiu cum il faci. 🙂 Pupicii O zi buna!

        Apreciază

  3. Ce amintiri frumoase ai scos din „cufărul cu amintiri”, dragă Ina. Ne rămân întipărite în minet și în suflet atâtea lucruri minunate, din acei primi ani ai vieții noastre. Joaca cu frunzele, dulceața de gutui, tufele de crizanteme cu parfum de toamnă, varza pusă la butoi și atâtea lucruri minunate. Aș mai adăuga, dintre amintirile mele, focul din sobă, trosnetul acela al lemnelor și senzația de bine, când veneam de afară, cu nasul roșu de frig! 😀
    Toate cele bune și zile minunate, dragă Ina!

    Apreciat de 1 persoană

    1. Nu aveam smochine in copilariee, am mai zis undeva, nu-mi amintesc unde. Avea o vecina a unei matusi, la care mergeam copil, in vizita in vacanta. Si ii dadea si dansei de dulceata. Iar matusa ne punea sa decojim smochinele si daca le greseam le mancam. Eu greseam multe :D.
      Si Brasovul nu-i la mine, eu sunt din sud si-i asa sfoara releful la mine, ca uneori te plictisesti. Dar nu-i bai!.
      O saptamana excelenta sa ai! 🙂

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

WordPress.com.

SUS ↑

mysoul244

"there's a hole in my soul / you can see it in my face / it's a real big place"

Puf de păpădie

Îmi lipsești la fiecare bătaie a inimii, la fiecare clipire, în fiecare secundă și în fiecare moment al zilei!

Imaginary Coffee

Sometimes we need fantasy!

Gaby - Baghy - Gabriela

Cu ochii pe lumea ta și a mea. O căutare de echilibru. Un spațiu de expresie.

brăilaltfel

braila vazuta prin ochii mei

Nihil sub sole novum

Nimic nou sub soare

🎵 Rhea Vanessa Panea 🎶

Inima mea e plină de muzică 🎶🎹🎵

Catalin Fudulu - Sub sărutul luminii...

Sunt cumulul intamplarilor traite, simtite sau auzite, aflate... Voi?

Poveştile mele

Sunt cumulul intamplarilor traite, simtite sau auzite, aflate... Voi?

Sunt cumulul intamplarilor traite, simtite sau auzite, aflate... Voi?

SabinaLand

Sunt cumulul intamplarilor traite, simtite sau auzite, aflate... Voi?

Verde cu Ștef

Aici sunt eu, ștef și gândurile mele, dacă ai intrat din greșeală nu-i bai, important e după ce ai plecat să fi mai fericit, mai bun, mai verde :))

Aila

Nimic nu valorează mai mult decât ziua de azi .

GEORGE SORIN VENETE

#vorbește, sufletul nu te va ierta niciodată pentru tăcere#

Fantezie in Bucatarie

Just another WordPress site

Balaura si gradina sa mai mult sau mai putin fermecata

blog de gradinar incepator, dar indarjit

Creează-ți site-ul web la WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat asta: