Iarna vii??

Te asteptam si noi, dar mai ales copii. Vin Mosii (Nicolae si Craciun..), si-ar fi mai bine sa nu gaseasca toamna, pe aici.

Cel mai mult te asteapta municipalitatea cred, au impanzit ceru’ centrului cu luminite. Copii ridica ochii ‘n sus, fericiti. Lor nu le pasa deloc de plati, datorii, bugete si imprumuturi pentru feerie.

Vineri era un amestec de anotimpuri. Cerul bleu era cucerit treptat, de celalat, cel mai gri, mai grav, mai involburat, ce lasa un pic soarele ”rotund si palid” la vedere.

Toamna pusa pe fuga

Iarna ce se apropie

Am facut un popas si apoi s-a vazut schimbarea vremii. Toamna a fugit cat colo si iarna s-a grabit sa ocupe locul gol.

A plouat un pic, nu prea mult, apoi a geruit usor. Cand mai adie putin vantul, il simti cam cainos, cum vrea sa-ti intre in oase, sa te fluture. Frigul musca incet, putin cate putin si el, iar tu te rebegesti, te faci mic, ti-ai acoperii si nasul in broboada.

Vremea prapastioasa..

Si gandul fuge dus la broboada bunica’mii. Broboada ce nu stiu de-o mai exista acum.. De cate ori trebuia sa iasa afar’, bunica’mea si-o punea pe cap dupa ce-si lua si cojoaca de miel in spate, ca-ntr-un ritual. Aceeasi broboada ce si-o cumpara in vara, din balci, cand te topeai de zapuseala. Era de lana, groasa si mare, cat sa o poti purta si pe umeri peste alte haine, cu ciucuri si de diferite culori, in nuante inchise. Era destul de batranicioasa pentru gustul meu sau mirosul ei de naftalina, de cand sta pusa, peste an, la pastrare pe polita masutei cu picioare inalte, pentru iarna, imi dadea mie senzatia asta. Mi-e putin necaz ca n-am fotografii din iarna cu mamaia, cum se imbraca, cum arata, cum pasea. Mi-e tare dor de ea, uneori. Asa putin durdulie, apriga si oarecum critica (greu ii intrai in voie).

Imi amintesc, spre sfarsit de toamna, incepea si fumul din vecini, timid, apoi din ce in ce mai viguros. Stiti e mirosul de lemne proaspat arse-n sobe, dimineata, cand aerul era curat? E un miros de neuitat, cel putin pentru mine. Faceam si noi focul, dupa ce aeriseam bine camera. Uneori mamaia nu putea aprinde focul si nu dracuia niciodata, da’ se necajea si-si facea iMina rea, cum zicea chiar ea. . ”Precis m-a deocheat Leana lu’ Scutelnicu, azi la coada, cand asteptam sa vie painea, ca i-a placut broboada mea: – Ia ca’ta fa’ ce culoare frumoasa ai. De un’ ti-ai luat-o??”

Si incepea vesnicul plans, de biata femeie singura, careia ”nu i se ‘nnoada doi in trei”…

Si-si scotea mamaia, ca tot era la facutul focului in soba, in cenusar, cu vatraiul, un pic de jar si-l stingea apoi in cana metalica cu apa neinceputa. Si-o bea pe inima goala, sa scape de necaz. Era apa vie!

Se intampla sa ne descante de deochete, si noua, mai ales in copilarie, cand ni se mai apleca sau cand i se parea ei, ca cineva poposea cam mult cu privirea pe noi, copii. Daca cineva se minuna, de vedere, de vre-o realizare, etc mamaia o/il apostrofa bombanind ”mira-te-ai de fundu’ ei”. Te aseza jos, ti aprindea repede doi taciuni, ce ii stingea intr-o cana cu apa, pan’ ce clocoteau de numa’ si ”nu sting focul, ci sting boala Inei”, si te punea sa bei din apa ceea cu gust salciu de la carbuni din trei locuri diferite, urma si o rugaciune si apoi zicerea, pe care trebuia s-o furi, niciodata n-o spunea in gand, ci soptita și nici tare s o auzi clar.

Deochi, Du-te peste noua mari, peste noua zari, unde cocosii nu canta, unde cainii nu latra. De oi fi deocheat de femeie, sa-i cada coadele, de barbat sa-i cada coarnele, de-o fi pisic sa-si piarda ghearele, de-o fi fata sa-si piarda cununiile, de-o fi baiat sa-si piarda noptile, … sa lase FATA curata luminata, ca argintul strecurata, langa maica Precista, curata si sa se duca deochiu’ peste noua mari, peste noua tari, ca-l asteapta fetele imparatului, cu mese ntinse, cu făcliile aprinse, despletite si sa lase Fata curata, luminata, ca …..”  

Incercand sa scriu, uitasem descantecul si m-am mai uitat pe net sa ma inspir, sa-mi re_amintesc. Pe net uite cum l-am gasit: 

”Fugi, deochi, dintre ochi,  
Fugi, deochetura,  
Ca te-ajunge vant din gura.  
Fugi, deochiat,  
Ca te-ajunge vant turbat.  
Fugi, deochi, dintre ochi,  
Ca te-ajunge soarele,  
Si-ti taie picioarele,  
Fugi, deochi, din fata obrazului,  
Din zgarciul nasului, 

  
Din grumazii gatului,  
Din crierii capului,  
Din splina, din inima,  
Si sa iesi si sa te duci,  
Ca eu cu gura te-am descantat,  
Cu mana te-am luat,  
Si-n vant te-am aruncat,  
Sa ramaie N.  
Curat, luminat,  
Ca floarea campului,  
Ca roua diminetii.” 

…. 

”Iesi deochi 
   Din capul lui Ion, 
   Din inima lui, 
   Din picioarele lui, 
   Din trupul lui, 
   Din tot locul. 
   Sa ramâie curat 
   Si luminat, 
   De Dumnezeu Sfântul lasat. 
   Si sa te duci în pustiu 
   Unde cocosul nu cânta, 
   Unde om cu coasa nu coseste, 
   Unde fata mare coada nu-mpleteste. 
   Si sa stai în munti pustii, 
   În pietre, 
   Unde nici pasari nu cânta. 
   Si-acolo sa te duci 
   Si pe Ion sa-l lasi luminat. ”

… 

”Fugi deochi dintre ochi, 
Dintre gene si sprancene, 
Din fata, din corp si mana, 
Din picioare, mate si oase, 
Duceti-va peste noua mari si noua tari, 
Ca acolo va asteapta 
Noua fete de imparat 
Cu mese intinse 
Si cu fripturi aprinse, 
Si cand s-o deochea mata si cainele 
Atunci sa se mai deoache (numele), 
Atunci si nici atunci.” 

.. 

  ”Dupa cum s-au stins carbunii,  
   Asa sa se stinga deochiul, 
   Eu sting pociturile si sagetaturile 
   Sting toate strigarile 
   Toate deochiurile 
   Si toate cascarile  
   Toate habaticurile 
   Sting toti ochii cei rai, 
   Si gurile cele rele 
   Sa n-aiba ochii ce holba 
   Si gura a striga 
   Potolesc, osândesc 
   N’aiba grija mea! ”

Pan’ nu erau zise toate si tu legata_ anihilata fedeles, nu scapai.

Alteori, la fel, cautand ceva ce nu gasea o mai auzeai pe mamaia necajita, spre plansa, ‘‘scoate drace ce-ai furat ca te duc la spanzurat”. Si langa, era ‘‘Doamne ajuta sa gasesc …”.  Asta zicea ritmic pana gasea obiectul pierdut. Cumva contradictoriu, nu??

Eii, mamaia credea in vraji. I se parea ca ea, fusese vrajita de Racoarea tiganca, cu care nu stiu ce conflict avusese.

Si tinind cont ca io-s nepoata babii, imi doresc sa pot face ceva vraji. Se poate??? Se pune?

Si cum ma minunez de toate, amintindu-mi. Si nu puteam sa nu evoc si incantatiile descantecului, caci facea parte din obiceiurile vietii simple, tihnite, de la Turu. Si nu erau pastile, buline prea multe sau oameni prea grav bolnavi. Se murea de moarte ”buna”. Si numai ideea in sine imi pare de-o duiosie nemerginita, nu???

Brrrr!!! Ne scuturam, nu??? Si poate vine zapada, cum ziceam. Sa ne albeasca, sa ne curete sa ne potoleasca din vanzoleala. Si asteptam sarbatorile cu agitatia lor… Sa vina… Vina!

Sursa foto si foto reprezentativa: arhiva personala.

Toate articolele publicate pe acest site sunt proprietate intelectuala și este interzisă preluarea integrală sau parțială a textelor, dar si a fotografiilor.

Tot conținutul încărcat pe acest site este original, iar reproducerea sa parțială sau totală este interzisă fără acordul meu expres.
 “Copyright 2010-2014 – Toate drepturile rezervate

23 de gânduri despre „Iarna vii??

Adăugă-le pe ale tale

  1. Două lucruri, Ina dragă, la mine e toamnă amestecată cu vară şi primavară. Iarnă n-o să am, da’ peste tot sunt oameni de zăpadă, şi brazi, şi lumini, şi…
    Apoi, cu deochiul! Mămuca (a trăit 103 ani. A murit anul trecut!) ştia multe. Ştia descântece, strigături de nuntă, balade, ghicitori, bocete. Le-am scris pe toate, dar sunt în țară.
    Numai bine!

    Apreciat de 2 persoane

    1. Era de descantec, dar de deocheai ti se urau multe de rau. Era foarte lung, dar nu-l mai stiu, de aceea am si cautat in net mici completari ce mi s-au parut mie ca mai aduceau cu ce zicea bunica. Se fura, asa-i si cred ca si autosugestia functioneaza…
      Am de gand sa caut paretarele bunicii si sa le postez intr-un articol viitor. O voi face cu gandul la tine si mai ales provocata de tine. Un Decembrie feeric sa ai! 🙂 Numai bine!

      Apreciat de 1 persoană

  2. Erau vremuri în care se foloseau foarte des descântecele pentru deochi. Le mai țin minte doar pe acelea în care bunica stingea câteva chibrituri și bolborosea ceva cu mare solemnitate.
    Ieri a venit iarna și la mine, iar azi e un peisaj mirific afară. Zile minunate îți doresc, Ina!

    Apreciat de 1 persoană

  3. De aseară încearcă iarna să se instaleze şi la noi, timid, încet, dar face eforturi. Sper să aibă moşii zăpadă, să nu vină pe uscat.
    Eu n-am reuşit să fur descântecul, bunica bolborosea şi nu pricepeam nimic. Mi-a zis că nu e un descântesc, că spune „Tatăl Nostru”. Nu ştiu ce făcea, dar mă linişteam de fiecare dată după apa aia din care luam trei înghiţituri.
    Zi cu bucurie, Ina!

    Apreciat de 1 persoană

  4. Nu imi aduc aminte sa aud asa ceva la bunici. Sau poate ne-am despartit prea de timpuriu…
    Acum, dupa atatea carti, altfel vad descantecele. Oricum, mi s-a intamplat mie, asa ca experienta este personala.
    Aveam o migrena ciudata. O prietena mi-a spus ca e posibil sa fiu deochiata. Si mi-a zis sa aprind un chibrit, sa spun rugaciunea Tatal nostru si sa-l sting intr-un pahar cu apa. Si apa sa o beau, ceea ce am si facut. In cinci minute a trecut… Poate placebo, poate altceva! 🙂

    Frumos textul tau, asa cum m-am obisnuit! Pupici si o seara frumoasa, draga Ina!

    Apreciază

  5. Mi-a plăcut articolul 🙂
    Eu încă mai traiesc o parte din ce spuneai întrucât stau la țară, mai puțin cu descantece și alte obiceiuri stravechi..
    Mai aștept stratul gros de nea și de restul om mai vedea !
    Un Decembrie alb și luminos !!!

    Apreciat de 1 persoană

    1. Mulțumesc frumos!
      Și eu ajung des la tara, da’ de descântece nu mai știu. Nici n-ar fi timp.
      Zăpada a fost acum doua săptămâni pe case într-o dimineață. In rest nimic. Frig mai e.
      Un Decembrie magic sa ai și tu!! ☺️

      Apreciat de 1 persoană

  6. Ce amintiri frumoase! Câte mai știau bunicile noastre! Eram copil și veneam de la joacă obosit și pleoștit și îi spuneam bunicii că nu mă simt bine, că am așa… niște amețeli… Și bunica lăsa treaba și îmi spunea repede de deochi. Întâi Tatăl nostru, apoi alte cuvinte pe care nu le auzeam, rostite în taină. Mă trăgea pe mâini și la tâmple , apoi scuipa într-o parte și mă pupa pe frunte cu foc și… eram ca nou! Mă întorceam voios la joacă și nu mai aveam nimic. Ce mult îmi lipsește și acum mamaia, care mă privea cu atâta drag și îmi spunea din inimă: „mânca-l-ar mamaia de băiat!”
    Amintiri….

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

WordPress.com.

SUS ↑

Valentin Mihailescu

E greu ,dar greul trece

CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

REME STIE

de Andreea Remetan

JURNALUL ZINEI

Jurnal de femeie obișnuită

Pur si simplu eu

Trăiește fiecare clipă, ca și când ar fi ultima!

Praf de stele

"Am citit undeva odată că praful putea să fie chiar particule de stele care au explodat şi care cad pe pământ."

E un mic secret

Sunt cumulul intamplarilor traite, simtite sau auzite, aflate... Voi?

Abisuri

Un blog profund

Experientia docet

Ce nu ne omoară - ne face mai puternici, doar dacă credem în Dumnezeu!

SUNT UN ADOLESCENT REBEL

.... si asa vreau sa raman...

MUST READ magazine

Un nou orizont, o altă viaţă!

Turist prin Romania

Aducem Romania mai aproape de tine

Daniele Peluso

Fotografia amatoriale, scrittura amatoriale, minimalismo, voli pindarici, nebbie ed utopie.

Qisqis și fericirea din clipă

Fericirea se compune din acele clipe în care simțim

Paul Militaru

Photography Portfolio

tudor chirilă

Sunt cumulul intamplarilor traite, simtite sau auzite, aflate... Voi?

FlorinaMM

....despre viata.....si nu numai....

Creează-ți site-ul web la WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat: