De pe pereti..

Cumva cu ajutorul lui Vax-albina ce a adus vorba despre ele, aici, am zis ca trebuie sa va arat putin din mica ”avere”, din casa bunicii. E o provocare careia ii dau iar curs.

Ea le zice părețare, la mine se zice mileu, tișlaifăr. Oricum ar fi, erau cu mesaje si unele chiar mobilizatoare.

Sunt aproape sterse de patina timpului, cum vedeti si n-au fost pastrate in conditii chiar bune. Sunt chiar folosite, imbraca peretii.

Langa masa

La aragaz

draga Marioara mea,

Cel cu Marioara

Cusaturi -La capul patului de la strada

Foaie cusuta – Era langa patul din bucatarie

Fotografii pentru ”Miercurea fara cuvinte”– un joc iniţiat si gazduit de Carmen, la care puteti participa si voi.

Sursa foto: arhiva personala;

Sursa foto reprezentativa: arhiva personala;

Toate articolele publicate pe acest site sunt proprietate intelectuala și este interzisă preluarea integrală sau parțială a textelor, dar si a fotografiilor.

Tot conținutul încărcat pe acest site este original, iar reproducerea sa parțială sau totală este interzisă fără acordul meu expres.
 “Ina S. Copyright 2019 – Toate drepturile rezervate”

26 de gânduri despre „De pe pereti..

Adăugă-le pe ale tale

  1. Aveam si eu acasa asa ceva, mama le cosea, dar asta se întampla cand eram mica. Imediat cum am facut 14-16 ani îmi amintesc ca eu le-am luat de pe perete … îmi pareau groaznice!
    Acum sunt amintiri dragi pe care le pastrez în suflet!
    Ultimele doua fotografii cu acea cusatura si cu „foaia cusuta” îmi amintesc de casa mamei soacre! Iarasi mi-au dat lacrimile … a fost o femeie sa te legi cu ea la rana! Multumesc Ina! O zi placuta!
    Muah! 😊 Pupicios! 😘😘😘

    Apreciat de 1 persoană

    1. Si noi la un moment dat am incercat sa schimbam ceva din estetica camerelor. Ne-a lasat, mamaia, de-am pus chiar in sacul de gunoi de langa portita mica niste bibelouri din balci din ghips, cred. Cand am revenit in vacanta, erau puse pe pozitii exact la locul lor. N-am mai insistat si-a fost un subiect inchis. Sunt amintiri dragi. Ella, te imbratisez, cu drag! O zi buna, si tu sa ai! Pupiciii 🙂

      Apreciază

  2. Mi-a plăcut prima și penultima cea cu pąunul, Superbe !
    Bunica avea foarte multe și erau așa frumoase, dar acum au dispărut, că sau gandit că mai bine este o gravură pe bucata de faianță..
    Ce sa zic, fiecare generație vine cu noutățile ei, dar eu tot pe alea făcute de mână le prefer 🙂
    Happy WW Ina !!!

    Apreciat de 1 persoană

    1. Prima este tesuta cred. Si reprezinta foto reprezentativa. Si paunul este cusut si-i colorat si ochios. Mai am diverse de aratat, dar nu toate odata. 🙂 Ne intoarcem spre autentic si incepem sa-i apreciem si valoarea. Suntem si superficiali.. Sa speram ca va fi cum trebuie. 🙂 Multumesc. O zi buna!

      Apreciat de 1 persoană

  3. a fost o moda si daca stam acum sa judecam, femeile de azi, in comparatie cu casnicele de acum 50-60 de ani, si ai usurat mult munca: majoritatea nu mai fac lucru-de-mana si in general, au eliminat din casa tot ce aduna praf: carpete de pereti, stergare, draperii, chiar si perdele. Astazi aproape toata lumea isi poate permite mobilier estetic, ceea ce a dus automat la renuntarea la bibelouri si mileuri, la carpetele si la „tablourile de nunta”.
    Si bunica avea in bucatarie asemenea cusaturi si ce le mai spala si apreta! Erau mereu ca scoase din cutie!
    Frumoase amintiri, Ina draga. Pupici 😘
    Happy WW 🤗

    Apreciat de 1 persoană

    1. Le spala, le apreta, le punea in scrobeala (un praf albastru) ca sa fie alb puternic si le mai si geruia (iarna). 🙂 Amintiri. Multumesc, Carmen. O zi frumoasa sa ai si tu! Pupiciii

      Apreciază

  4. Imi plac mult de tot. Am si eu vreo doua, cam acelasi tip de cusaturi.
    Dar cea colorata este chiar superba. Un fel de arta naiva. Chiar am gasit zilele trecute un site dedicat si ma gandeam sa mai fac un MFC cu astfel picturi. Ma gandesc, sa vad cum le culeg.
    Happy WW, draga Ina! Pupici!

    Apreciat de 1 persoană

    1. Mă bucur mult că-ți plac. Mai am și altele, un pic altfel, dar vi le arat într-o altă postare. Trebuie sa le adun. Te aștept cu postarile, îmi place cum ne influențăm, în lanț. Multumesc. Seara buna! ♥️ Pupiciii

      Apreciază

    1. Am citit, mi-ai dat o idee… O sa va prezint și florile mele odat’. Și ele sunt familie extinsă. Nu știam că nu se uda. O sa mi fac note, ca-s cam uitucă. O am moștenire și țin foarte mult la ea. E si maricica, am și dat uiva din ea. De mișcat n-o mișc. Mulțumesc mult, mult, Suzana. Pupiciii♥️

      Apreciază

  5. Sunt frumoase si nepretuite. Bunicii mei nu au avut; am vazut in unele case, dar nu m-am gandit vreodata sa am si eu. 🙂
    Vorba Zinei: aduci la viata o lume aproape disparuta! Multumesc!
    Iti doresc sa ai weekend frumos! Pupici!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns la Issabela Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

WordPress.com.

SUS ↑

GLOBETROTTER - blog de călătorii

impresii de calatorie și informatii utile din vacantele mele in strainatate

Maria in color splashes.🎨

Pictura este exprimarea mută a poeziei .

Radio 80

talk less, play more

imaginecontinua

Pretextul acestui blog este mica mea colecție de fotografii vechi. În timp s-a transformat în pasiune. O pasiune care ne trimite, pe noi, cei de azi, în lumea de altădată, prin intermediul unor fotografii de epocă.

pardauro blog

un om cu capul pe umeri

Dana Fodor Mateescu

Poveștile mele sunt vii și mă scot din minți. Mă rod pe dinăuntru. Le cert și le iubesc, le mângâi, apoi le gonesc, le ucid și le readuc la viață. Sunt ale mele. Uneori, mă îmbracă de sus până jos, mi se prind în păr, la gât și pe fiecare deget. Eu însămi sunt o poveste.

G.Dansul vietii

*Sa scrii cu sufletul tau si sa recitesti cu sufletul celorlalti!... *

De-ale Irinei

Eu, aici, acum, altfel

HopeLess

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de altfel, arta în toate formele ei!

Monolog cu un străin

Iubesc, am curaj și mă tem...

La mine în suflet

Gânduri, trairi, opinii...Iubiri

Gălăgie'n Cap

Verzi și uscate

ღ♪ Odăița Mea Virtuală ღ♪

Lipsa de comunicare este mai profundă și mai nocivă decât orice altă lipsă. Prețuiți ceea ce aveți deja! Pornesc într-o nouă zi din viață…fie ca aceasta (și toate celelalte)să fie o zi bună Pentru Tine LUME!

Monalisa

Simte și trăiește!

Creează-ți site-ul web cu WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat: