La 30 de ani: Cum ar fi fost daca..

Leapsa preluata de la Florin – de aici si-i multumesc, iar voi o puteți prelua la rândul vostru, de vreti.

De cand am vazut-o saptamana trecuta, mi-am propus sa-i raspund, cand voi avea timp. Am scris oarecum, pe fuga, deci sper sa fiu coerenta.

Cum ar fi fost dacă:

*acum 30 de ani nu ne-am fi luat rația de libertate, pentru care unii au dat TOT?

Cum ar fi fost? Martirii de atunci, merita toata recunostiinta noastra si ar fi prea putin.

Sa va spun cum era atunci, succint, fara pregatiri si oarecum dezlanat. E o radiografie din amintiri, cum imi vin in memorie, nimic pretentios.

A fost și rău și greu. Eram toți înregimentați de la pionieri, soimi ai patriei, uteciști.. si membrii de partid, chiar. Membrii – unii erau din convingere sau fugind dupa beneficii. Alti nu erau- in partid, dar ”partidul” era cu ochii pe ei. Era o Securitate ce stia tot, cu concursul larg, ar unora dintre noi ce erau santajati sau o faceau pentru diverse avantaje sau chiar de drag, poate.

Era o uniformizare. Era „Cântarea României” ca și manifestare artistică – ne ridicam in slavi conducatorii si faptele lor. Și era și multă cenzura. Cenzurau tot, de la discutii intre vecini sau la telefon, la carti, spectacole. Trebuia să spui doar ce se voia a se auzi. Și aparent totul era frumos.

Dar în spate, erau cozi aproape la orice, de la pâine, la vata, la săpun, la salam, la oase. Carnea nu prea exista, se dădea pe sub mana sau la restaurant sau case de comenzi, dar cu adaus la preț. Îmi amintesc, când ajunsa într-un mare oraș mă bucuram că am reușit să iau oua, după câteva ore de coada. Se întâmpla, ades sa nu ajungă la toti cei ce formau coada. Cei din spate organizau coada și insistau ” dați 20 de ouă sa ajungă la toți”. Cum suna??

Nu era suficient lapte pentru cei mici. Se statea la coada la lapte de cu_ seara si vedeai cozi de plase cu sticle de lapte si bani in ele (in sticle). Erau aprovizionate uneori marile magazine , de exemplu cu incaltaminte, imbracaminte si luai cam ce apucai. Imi amintesc ca asa mi-a luat mama un pardesiu cand eram copil, mare sa-l port cat mai mult. Dupa mine il purta si sora mea mai mica. Are o trauma ca, fiind copilul mai mic, ea nu primea lucruri noi, ci cele ce nu le mai puteam purta eu, ca-mi ramaneau mici. Nu aveam haine care-ti vin, ci ce se gasea, cu cateva marimi mai mari.

Nu era lumina, se dadea mai ales la tara, rationalizata. Nu conta ca distrugeau frigidere, caci nici acelea nu prea se gaseau.

Pentru masini, adica pentru o Dacie, dadeai avans si o primeai peste doi ani, era coada si aici. De circulat cu masina se circula cu prgram, o saptamana masinile cu numar cu sot, iar in saptamana cealalta cele fara sot. Masinile nomenclaturii de partid circulau oricand (aveau numere mici, usor recognoscibile).

Nu aveam caldura, decat noaptea si atunci, doar cand era foarte rece. Nu aveam apa calda decat doua ore pe saptamana, prin rotatie, la blocurile din cartier. Cand venea apa calda, cu program de la 20- 22, fugeau toti copii in casa, nu mai era puzderie de om pe afar’ si vedeai toate becurile aprinse la baie, ca o linie ce ne unea in lipsuri.

Nu se faceau avorturi oficial si multe femei mureau. Femeile erau controlate , lunar, animalic, la ginecologie sa nu insele ”sistemul”.

In spitale si policlinici nu era permise participari ale medicilor la congrese, nu erau la curent cu ultimele noutati, se murea cand in alte parti nu era cazul. Nu puteau primi reviste medicale, nu aveau acces la informatii.

Nu se permitea muzica straina, la tv sau radio. Se cantau ”realizarile marete” ale comunismului. La televizor era program de doua ore, spre final. Imi amintesc ca ne uitam la desenele cu ”Mihaela” zece minute, zilnic si duminica era, o jumatate de ora, pe la pranz, ceva desene de la Disney.

Nu exista cafea, ci un inlocuitor sau portocale, decat rar la cozi imense si pe sub mana. Bananele erau un vis. Deci vanzatorii erau mici semizei.

Nu se găseau desuuri. Un ciorap era cusut și chiar erau locuri unde aceștia se remaiau (se prindeau ochiurile duse și reparau -profesionist), la cooperativa mestesugareasca.

Apropo, erau cooperative și colective, locuri unde munceai întovărășiți cu alți tovarăși.

Elita tarii, intelectualii, au fost toti omorati prin divese metode de re_educare (comunista) la ” Canal” sau puscarii politice, gen Pitesti, Peripava, Ramnicul Sarat etc, fiind opozanti ai sistemului.

Era un gri nedefinit in atmosfera, de la culorile blocurilor, la sufletele noastre stalcite.

Nu aveam nimic, nici macar iluzia ca vom scapa de ”jug” vreodata. Si asa, cred ca, ar fi ramas.. fara sacrificiul celor ce au ramas tacuti de-atunci.

Brrr, mă sperii.. Si la noi, nu-i nimeni vinovat si nu a platit pentru sangele varsat atunci, caci chiar s-a tras in oameni sau tancurile i-a strivit, sau..

Cum ar fi fost dacă:

*Dragnea și gașca lui (nu-i enumăr, îi cunoașteți) ar fi reușit să-și generalizeze controlul așa cum își doreau?

Doamne fereste! Ar fi fost inceputul sfarsitului. Ne-am fi reintors in comunism. Acolo si atunci nu aveai voie sa vorbesti, sa spui ce gandesti, sa-ti critici conducatorul, sa ai personalitate, sa ai dorinte, sa reactionezi. Lor le plac oamenii docili, controlabili, manipulati si prostiti.

Brrr… Ma cutremur iar.

Au trecut atâția ani, că un copil de-atunci ar fi un om la maturitate, ce ar trebui sa FIE frumos, sa CREEZE frumusețe în jur și să TRANSMITA frumusețe pe MAI TARZIU.

Eu inca sper…

Sursa foto reprezentativa: Pexels.com

Toate articolele publicate pe acest site sunt proprietate intelectuala și este interzisă preluarea integrală sau parțială a textelor, dar si a fotografiilor.

Tot conținutul încărcat pe acest site este original, iar reproducerea sa parțială sau totală este interzisă fără acordul meu expres.
 “Ina S. Copyright 2019 – Toate drepturile rezervate”