La 30 de ani: Cum ar fi fost daca..

Leapsa preluata de la Florin – de aici si-i multumesc, iar voi o puteți prelua la rândul vostru, de vreti.

De cand am vazut-o saptamana trecuta, mi-am propus sa-i raspund, cand voi avea timp. Am scris oarecum, pe fuga, deci sper sa fiu coerenta.

Cum ar fi fost dacă:

*acum 30 de ani nu ne-am fi luat rația de libertate, pentru care unii au dat TOT?

Cum ar fi fost? Martirii de atunci, merita toata recunostiinta noastra si ar fi prea putin.

Sa va spun cum era atunci, succint, fara pregatiri si oarecum dezlanat. E o radiografie din amintiri, cum imi vin in memorie, nimic pretentios.

A fost și rău și greu. Eram toți înregimentați de la pionieri, soimi ai patriei, uteciști.. si membrii de partid, chiar. Membrii – unii erau din convingere sau fugind dupa beneficii. Alti nu erau- in partid, dar ”partidul” era cu ochii pe ei. Era o Securitate ce stia tot, cu concursul larg, ar unora dintre noi ce erau santajati sau o faceau pentru diverse avantaje sau chiar de drag, poate.

Era o uniformizare. Era „Cântarea României” ca și manifestare artistică – ne ridicam in slavi conducatorii si faptele lor. Și era și multă cenzura. Cenzurau tot, de la discutii intre vecini sau la telefon, la carti, spectacole. Trebuia să spui doar ce se voia a se auzi. Și aparent totul era frumos.

Dar în spate, erau cozi aproape la orice, de la pâine, la vata, la săpun, la salam, la oase. Carnea nu prea exista, se dădea pe sub mana sau la restaurant sau case de comenzi, dar cu adaus la preț. Îmi amintesc, când ajunsa într-un mare oraș mă bucuram că am reușit să iau oua, după câteva ore de coada. Se întâmpla, ades sa nu ajungă la toti cei ce formau coada. Cei din spate organizau coada și insistau ” dați 20 de ouă sa ajungă la toți”. Cum suna??

Nu era suficient lapte pentru cei mici. Se statea la coada la lapte de cu_ seara si vedeai cozi de plase cu sticle de lapte si bani in ele (in sticle). Erau aprovizionate uneori marile magazine , de exemplu cu incaltaminte, imbracaminte si luai cam ce apucai. Imi amintesc ca asa mi-a luat mama un pardesiu cand eram copil, mare sa-l port cat mai mult. Dupa mine il purta si sora mea mai mica. Are o trauma ca, fiind copilul mai mic, ea nu primea lucruri noi, ci cele ce nu le mai puteam purta eu, ca-mi ramaneau mici. Nu aveam haine care-ti vin, ci ce se gasea, cu cateva marimi mai mari.

Nu era lumina, se dadea mai ales la tara, rationalizata. Nu conta ca distrugeau frigidere, caci nici acelea nu prea se gaseau.

Pentru masini, adica pentru o Dacie, dadeai avans si o primeai peste doi ani, era coada si aici. De circulat cu masina se circula cu prgram, o saptamana masinile cu numar cu sot, iar in saptamana cealalta cele fara sot. Masinile nomenclaturii de partid circulau oricand (aveau numere mici, usor recognoscibile).

Nu aveam caldura, decat noaptea si atunci, doar cand era foarte rece. Nu aveam apa calda decat doua ore pe saptamana, prin rotatie, la blocurile din cartier. Cand venea apa calda, cu program de la 20- 22, fugeau toti copii in casa, nu mai era puzderie de om pe afar’ si vedeai toate becurile aprinse la baie, ca o linie ce ne unea in lipsuri.

Nu se faceau avorturi oficial si multe femei mureau. Femeile erau controlate , lunar, animalic, la ginecologie sa nu insele ”sistemul”.

In spitale si policlinici nu era permise participari ale medicilor la congrese, nu erau la curent cu ultimele noutati, se murea cand in alte parti nu era cazul. Nu puteau primi reviste medicale, nu aveau acces la informatii.

Nu se permitea muzica straina, la tv sau radio. Se cantau ”realizarile marete” ale comunismului. La televizor era program de doua ore, spre final. Imi amintesc ca ne uitam la desenele cu ”Mihaela” zece minute, zilnic si duminica era, o jumatate de ora, pe la pranz, ceva desene de la Disney.

Nu exista cafea, ci un inlocuitor sau portocale, decat rar la cozi imense si pe sub mana. Bananele erau un vis. Deci vanzatorii erau mici semizei.

Nu se găseau desuuri. Un ciorap era cusut și chiar erau locuri unde aceștia se remaiau (se prindeau ochiurile duse și reparau -profesionist), la cooperativa mestesugareasca.

Apropo, erau cooperative și colective, locuri unde munceai întovărășiți cu alți tovarăși.

Elita tarii, intelectualii, au fost toti omorati prin divese metode de re_educare (comunista) la ” Canal” sau puscarii politice, gen Pitesti, Peripava, Ramnicul Sarat etc, fiind opozanti ai sistemului.

Era un gri nedefinit in atmosfera, de la culorile blocurilor, la sufletele noastre stalcite.

Nu aveam nimic, nici macar iluzia ca vom scapa de ”jug” vreodata. Si asa, cred ca, ar fi ramas.. fara sacrificiul celor ce au ramas tacuti de-atunci.

Brrr, mă sperii.. Si la noi, nu-i nimeni vinovat si nu a platit pentru sangele varsat atunci, caci chiar s-a tras in oameni sau tancurile i-a strivit, sau..

Cum ar fi fost dacă:

*Dragnea și gașca lui (nu-i enumăr, îi cunoașteți) ar fi reușit să-și generalizeze controlul așa cum își doreau?

Doamne fereste! Ar fi fost inceputul sfarsitului. Ne-am fi reintors in comunism. Acolo si atunci nu aveai voie sa vorbesti, sa spui ce gandesti, sa-ti critici conducatorul, sa ai personalitate, sa ai dorinte, sa reactionezi. Lor le plac oamenii docili, controlabili, manipulati si prostiti.

Brrr… Ma cutremur iar.

Au trecut atâția ani, că un copil de-atunci ar fi un om la maturitate, ce ar trebui sa FIE frumos, sa CREEZE frumusețe în jur și să TRANSMITA frumusețe pe MAI TARZIU.

Eu inca sper…

Sursa foto reprezentativa: Pexels.com

Toate articolele publicate pe acest site sunt proprietate intelectuala și este interzisă preluarea integrală sau parțială a textelor, dar si a fotografiilor.

Tot conținutul încărcat pe acest site este original, iar reproducerea sa parțială sau totală este interzisă fără acordul meu expres.
 “Copyright 2010-2019 – Toate drepturile rezervate

29 de gânduri despre „La 30 de ani: Cum ar fi fost daca..

Adăugă-le pe ale tale

  1. Cita tristețe, trăită și de mine. Nu mai pot cind încă în jurul meu oameni dragi spun ca ce bine era, ca eram „oameni”, adică mai buni, mai nu știu cum, ca ce vremuri „liniștite” erau, nici n-am chef sa dezvolt 😦 Și am cam obosit sa le-aduc aminte ca n-aveam nimic, de fapt.

    Apreciat de 2 persoane

  2. Cred ca voi prelua si eu aceste „Ce-ar fi fost daca…” Punand „cap la cap” amintirile reusim, poate, sa scoatem din mintile unora (mai ales a celor care nici nu erau in „proiect” pe vremea aceea) ca „inainte era mai bine”.
    M-am cutremurat citind ceea ce am trait candva!
    Zile senine iti doresc! Pupici! ❤

    Apreciat de 1 persoană

    1. Sunt multi nostalgici. Si pot fii , n-am nimic impotriva, dar eu nu mai vreau si nu-mi doresc nici pentru piticii nostrii. Stiu si pe mine ma nfioara uneori ce-am trait si eram un copil… O zi buna! Pupiciii

      Uitasem… ma bucur mult ca o preiei, leapsa. Uneori un remember ne face bine tuturor, ne mai scutura.. Pupiciiii

      Apreciază

  3. E necesar să (ne) amintim periodic de acea epocă, pentru ca și noile generații să știe cum a fost și cum ar putea fi din nou dacă nu suntem vigilenți în alegerile noastre. Și nu numai la vot, ci și în alte modalități pe care democrația ni le pune la dispoziție. Pentru că, după cum bine se zice, ”somnul națiunii naște monștri”.

    Apreciat de 1 persoană

  4. Ai făcut o „radiografie” foarte corectă. Cine a uitat cenușiul acelor ani înseamnă ori că stă prost cu memoria, ori că era prea copil, ori că era favorizat. Să învățăm și să nu repetăm!
    O zi frumoasă, aducătoare de bucurie! 🌞😘

    Apreciat de 1 persoană

  5. Asa cum am promis, revin cu comentariul! 😉
    Soim al patriei nu am fost dar pionier si utecist am fost, dar aici sa oprit cariera mea „politica”! Asa cum îmi scria Diana într-o postare am fost „tocilar” si aia toti au fost pionieri … Sincera sa fiu mi-a placut perioada aia, dar desigur era perioada de început a „tovarasului mult iubit”! Totulera mul mai … suplu, ca sa zic asa!
    Tragedia a fost ca toti copii mei s-au nasct în perioada „cozilor”! Imi amintesc ca cel mic avea 3-4 ani si l-am cautat ceva pentru ca disparuse din curte, pana ma anuntat o vecina ca este în capul strazii la magazin, sta la coada la unt! 😅
    Da si copii stiau de cozi … si parca era ceva normal pentru ei! Eu am stat la casa … era altfel cu apa si încalzirea si am stat si n buricul Bucurestiului! Aveam destul de multi „granguri” prin împrejurimi! Si nu, tata nu a facut parte din clan, a fost un simplu mecanic, dar a avut norocul sa cumpere casa asa central prin anii 60.
    Asa e ca eram de mica o vedeta? Te uitai la mine zilnic, chiar daca erau doar 10 minute! 😅
    Nu ma mai lungesc ca asta înseamna sa fac o postare aici … dar oricum, bine nu a fost. Dupa 90 nu mai stiu … eram plecata deja!
    Numai bine draga mea si sa speram ca se vor îndrepta lucrurile si acolo …
    Muah! 😊 Pupicios! 😘😘😘

    Apreciat de 1 persoană

    1. Acum te vad, aici. Am inversat postarile. Era greu. Am uitat eram si noi copii la coada la butelii si cate altele. Erai cam vedeta am aflat eu. Eu in Bucuresti treceam cu troleul si ma uitam cu jind la casele din centru. 🙂 Pupiciii iar.

      Apreciază

  6. Aoleu ce de greseli … scriu de pe o tastatura care nu este qwerty …
    Imi cer scuze, trebuia sa verific!
    * Totul era mult mai … suplu, ca sa zic asa!
    *copii mei s-au nascut în perioada
    *am stat si în buricul Bucurestiului
    Imi cer înca o data scuze!
    Pupici! ❤

    Apreciat de 1 persoană

    1. Multumesc frumos. 🙂 Mai poti completa. Eu pe parcurs imi dau seama ca mai erau de zis. Am uitat coada de butelii, de munca patriotica, de practica scolareasca in campul muncii, pe ogoarele patriei… etc
      🙂 O zi buna!

      Apreciază

  7. Excelent scris, Ina! dureros.
    Şi eu cred că cei care spun că era mai bine ori au fost cei care erau „protejaţi” în schimbul unor „ciripituri”, ori pur şi simplu nici acum nu ar avea o problemă dacă n-ar avea apă caldă şi acces la cărţi şi emisiuni culturale şi tot ce mai înseamnă asta.

    Apreciat de 1 persoană

    1. Mulțumesc frumos. Asta e! Cine nu a trăit lipsurile acelea nu știe cum a fost într-adevăr. Cel mai greu, pentru mine era că nu puteai vorbi decât pe susotite . Și pereții aveau urechi. Și era iar greu că nu erau produse de igiena personala. Și săpunul „”cheia” dispăruse, ca și „perlanul”. Și câte mai sunt… Pupiciii

      Apreciat de 1 persoană

  8. Mi-au plăcut răspunsurile, în special cel legat de Dragnea..

    Ce să zic, nu vreau să fiu rău, dar și pe vremea aia erau lucruri bine gândite, și lucruri facute cu cap, și cred că am putea imrumuta multe lucruri bune care atunci erau, si binenteles, lucrurile rele din ziua de azi și libertatea prost înțeleasă de către mulți, apoi nu vorbesc de risipa groaznică care se face acum.. Si nimeni nu cred că a simțit adevaratul gust al pâinii, care după ceasuri întregi de stat la coadă la care în sfârsit te vezi cu pâine în mână, apoi nu te mai puteai răbda și jumate din franzelă o mâncai pe drum din mers..

    Cât despre libertate gândită de uni că ai drepturi și poți să prapadesti tot fără să fi tras la raspundere, mă șochează și când văd aroganță, tupeu și nesimțire, chiar că îmi vine să mă cert cu barza, că ce-o apucat-o să mă nască așa devreme ca ochii mei să vadă atâta nebunie..

    Noapte Bună Ina !!!

    Apreciat de 1 persoană

  9. De uitat cam greu, noi avand inca amintiri. Cei fara amintiri citesc sau asculta de la altii. Mi-ar placea sa stiu ce va fi scris in cartile de istorie peste asa, vreo 100 de ani! Pentru ca nici chiar noi, contemporani cu anumite evenimente,
    nu avem certitudini despre cauzele reale din spatele efectelor de care vorbeai!
    Multumesc pentru articol, draga Ina. Cred ca multe lucruri se vor schimba la noi, cand vom fi condusi de oameni care vor pune mai presus dragostea pentru neam si Tara. Doar atunci…

    Apreciat de 1 persoană

    1. Multumesc mult, eu. Ai dreptate sunt dubii despre ce s-a intamplat atunci, dar nu si despre cum s-a trait. Imi doresc sa existe cei ce vor schimba lucrurile si atunci sa fie acum. 🙂 O zi buna!

      Apreciază

  10. eu am prins puțin… și de unde vin eu, nu era atât de rău, dar cu siguranță nici bine nu era… copilăria mea, mare parte a fost în vremurile alea… eram copii mulți și nu aveam lipsuri mari… cum spuneam, eram copii. durerea cea mare este acum… aceeași sărăcie dar cu dureri mai mari.

    Apreciat de 1 persoană

    1. Copilăria era oarecum senină, atunci. Părinții ascundeau greul, șușoteau ferindu- ne. Și eu am fost copil și nu știam. Îmi plăcea să fiu pionier chiar😬. Din păcate partidul se folosea și de copii. Acum poți vorbi și sper s-o poată face și Pitica mea. Multam de trecere.

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns la daurel Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

WordPress.com.

SUS ↑

Istoria cu Mari

"Ma misc intre Dumnezeu si neamul meu" - Petre Tutea

Copper Attitude

Sunt cumulul intamplarilor traite, simtite sau auzite, aflate... Voi?

Les Jumelles

Le blog des Jumelles - Passionnées par la communication, l'événementiel et le tourisme, nous sommes ravies de vous partager ici notre quotidien (Lifestyle). Nous vous souhaitons une bonne visite ! :)

APort

"Pentru un român care știe citi, cel mai greu lucru e să nu scrie." I.L. Caragiale

Adrian Petrisor

p h o t o g r a p h y

Dungha

Sunt cumulul intamplarilor traite, simtite sau auzite, aflate... Voi?

Lluís Bussé

Barcelona's Multiverse | Art | Culture | Science

DOSAR CU SINE

Povestiri cu final neterminat

Mulțumesc

Cel ce mulțumește e liber

simply bucharest: a league of gentlemen

despre ce se maninca in Bucuresti - si cu ce se maninca Bucurestiul

Atipica

Mereu altfel....

MARIANAROMANICA.RO

Sunt cumulul intamplarilor traite, simtite sau auzite, aflate... Voi?

Vultureşti

Auf einmal ist alles relativ

rezonanțe dincolo de pixeli

Sunt cumulul intamplarilor traite, simtite sau auzite, aflate... Voi?

Creează-ți site-ul web la WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat: