Lăsând în urmă 2019 și privind ‘nainte

A mai trecut un an, în care m-am simțit mai bine, mai în pielea mea. 😛

Și privind în urmă, sondand în spate, ideea blogului, ce-l sărbătoresc și pe el, cu aceaysta ocazie, mie una, mi s-a parut perfectă (n-a fost a mea – ideea), dar mi-a venit mănușă.

Mulțumesc Domnului pentru tot ce am realizat, pentru tot ce am trăit, pentru toate primite de mine și ai mei. Mulțumesc mai ales că suntem sănătoși, alaturi de animăluțele noastre.

Ce-am reușit?

Să-mi păstrez sănătatea, chiar s-o îmbunătățesc, să-mi păstrez cumpătul, când cineva drag a plecat departe, să privesc totul în jur cu aceeași încredere, să iau ce-i mai bun din întâmplări, să ne mai luăm un Zoro (catel) și tot în 2019, mai „ieri” s au născut Garfield și Negruța-Ica (pisicuții).

Din aprilie o avem și pe Bianca.

Și am reușit să vă aflu pe voi, să vă apreciez și sincer, e o mare plăcere să vă gasesc, să vă citesc. Ades sunt speriată că nu reușesc, fie si pe fugă, s-o fac caci timpul zboară așa iute la mine.

Ce n-am reușit?

N-am reușit să fiu cea mai bună, cea mai cea, perfectă, dar mă mai străduiesc. Mai am timp. (Într-un fel urasc perfecțiunile, da-i secret.)

Ce-mi propun? Ce-mi doresc?

Vreau un An 2020 sărbătoare. Asta vă doresc și vouă. Să conștientizez bucuria clipei prezente. Să zâmbesc, să zâmbim toți mai mult, cât în ultimii ani adunați, lângă și cu cei dragi.

Să ne păstrăm sănătatea, să mulțumim și să păstrăm ce am primit în anii trecuți – eu si ai mei și voi, de vreti.

Să fiu un om bun bun în străfundul suflețelului, și nu numai. Să pot face mai multe călătorii, excursii. Să particip cu Nela și ceilalti, la toate treburile de la casa de la țară, de la mângâiat pisicii și cățeii, până la pus cartofi și cules prunele de toamnă.

Îmi doresc să scriu mai bine și poate mai condensat, mai nemaiîntâlnit, cu drag și stare. Să mi bucur sufletul cu cât mai multe ”artistice”. Să vă găsesc, cu drag, pe toți.

Ce păstrez?

Îmi păstrez amintirile, încrederea, dragostea, cumpătul, dorul, credința, răbdarea, smerenia și câte altele.

Ce arunc?

Aș arunca clipele în care n-am fost bună, ci chiar rea, când am gândit rău, când am zis ceva rău sau urât. Îmi cer iertare, cu umilință, pentru asta. Îmi doresc să fiu mai puțin impulsivă, mai puțin directă. Să-mi țineți pumnii.

Și-n mare, privind napoi peste umar, spre oricare an, nu știu dacă aș avea puterea să schimb ceva. Uneori n-aș vrea, alteori n-aș avea căderea să fac asta, gândind că o știi Doamne Doamne de ce mi-a dat așa… Sunt mulțumită cu ce am, cu ce-am avut și poate și cu ce va fi.

PostScriptum 1: Nu știu unde am citit că i plin netu’ de bilanțuri, că e ceva super flu. Eu îmi doresc asta în fiecare sfârșit sau început de an, să privesc și înapoi și înainte cu drag, cu gânduri bune, cu decență și încredere. De modă nici vorbă, eu nu s pe alte rețele de socializare, dar fac ce simpt, cu plăcere.

PostScriptum 2: Bine v-am regăsit. Vă doresc un alt AN colorat, vesel, lângă cei dragi.

Sursa foto reprezentativă: Pexels.com

Sursa foto: arhiva personală

Toate articolele publicate pe acest site sunt proprietate intelectuala și este interzisă preluarea integrală sau parțială a textelor, dar si a fotografiilor.

Tot conținutul încărcat pe acest site este original, iar reproducerea sa parțială sau totală este interzisă fără acordul meu expres.
 “Ina S. Copyright 2019-2020 – Toate drepturile rezervate”