Proiectează un site ca acesta, cu WordPress.com
Începe

Joaca iernii

Astăzi, pentru prima dată, după mult timp, dimineață, a fost o atmosferă apropiată iernii.

Trezindu-mă, m-am dus spre geam și deschizându-l, pe lângă gerul uscat, bine-cunoscut, ce mă înfiora instant, am remarcat ceața lăptoasă, dar și chiciură ce acoperise ca o mantie din povești, tot. Sclipeau toate și schimbă atmosfera. Basmul cobora pe pământ. Asta-mi place mie la iarna!

În viteză m-am pregatit și am ieșit afar’. Am dat cu nasul de ger, am mirosit umezeala din aer, am gândit iarna, doar. Nu era chiar zăpadă.

Dupa un timp, când un cunoscut a zis că ninge rar fulguind ușor, la doi pași, prin apropiere, am început să visez. Primul gând a fugit la Coșbuc, ”…pe uliță”.

A-nceput de ieri să cadă

Câte-un fulg, acum a stat,

Norii s-au mai răzbunat

Spre apus, dar stau grămadă

Peste sat.

Nu e soare, dar e bine,

Şi pe râu e numai fum.

Vântu-i liniştit acum,

Dar năvalnic vuiet vine

De pe drum.

Sunt copii. Cu multe sănii,

De pe coastă vin ţipând

Şi se-mping şi sar râzând;

Prin zăpadă fac mătănii;

Vrând-nevrând.

Gură fac ca roata morii;

Şi de-a valma se pornesc,

Cum prin gard se gâlcevesc

Vrăbii gureşe, când norii

Ploi vestesc.”

Și-mi aduc aminte de copilaria ”mică”, urcând coasta, la Turu, în iureșul copilăresc. Legam săniile ca-ntr-un lanț zalele și ne aruncam pe burtă, pe sanie să atingem cu vârful picioarelor zăpadă, ne vâjâia capul și trepida tot corpul într-o vrajă pe stinghia săniuței, viteza era amețitoare .. Lanțul de săniuțe niciodat’ nu ajungea la tanti Anica – ultima casă din vale – întreg. Mai totdeauna coada „șarpelui” o lua în stânga și dreapta măturând coasta, antrenând tot șirul într-o mișcare browniana.

Ce amuzament, ce căzături, ce curaj!

Răsărea un cap încins cu obrajii de foc, de undeva, de pe lângă sania răsturnată. Zăpada ne îmbrăca, eram niște mogâldețe de zăpadă, dar nimic nu ștergea zâmbetul fixat bine pe mocuțele noastre ștrengărești.

Pe vale la săniuș mergeai și cu un frate, o soră, mai mic- mai mică. Luai puiul mamii și-l fereai de tăvălug, chiar cu corpul tău. Responsabilitatea pentru el te facea puțin mai conștient, dar tot de_vale voia copilul din tine, să ajungă. Nu te mai aruncai oricum pe sanie. Nu-ți mai legai sania periculos. O sau îl asezai in fața ta, pe sanie, îi faceai instructajul, ”nu lași picioarele jos de pe șină, orice ar fi” și apoi te lăsai furat de beatitudinea coborârii coastei, în viteză, cu săniuța. Era un zbor întrerupt nițel, de gropile ce te hurducăneau rău, de nu era prea multa zăpadă bătută.. Dar cui ii păsa??

După un timp, mă trezesc din reveria visului dulce și privesc în jur. Lumina-mi țipă n pleoape. Și soarele, acum îmbracă tot, pulberea fină s-a dus. Primăvara-i la ea acas’. Iarna se joacă cu noi. Lumina-i bucurie pentru mine, dar acum aș fi preferat normalitatea luminii dată de zăpadă. Aș fi vrut să mă feresc de țurțurii ce cad de pe case, de ghețuș..

Sssi iar zâmbesc copiilor imaginari, ce se aruncau cu ghiozdane cu tot, pe limba lucioasă sticlă, a unui trotuar, ad-hoc transformat în patinoar. Parcă vad copiii ce se străduiau să-l păstreze așa oglindă, pân’ se găsea o vecină bună cu o mână de cenușă, să potolească chicotelile și împunsăturile și chiuiturile lor. Printre ei (copiii aceia) precis eram și eu.

Atunci ne jucam și noi cu iarna…

Ne dorim iarna măcar acum, spre sfârșit de anotimp, așa cum o fetișcană adolescentă, sfioasă, își dorește un ”el” neaflat, neștiut, negândit. Vine??

Sursa foto reprezentativă: arhiva personală

PS. Poza reprezentativă e a unei picturi a Piticii, în acuarelă, pe geam, de când era micuța. Aceasta, în fiecare iarnă poposește ca aranjament pe lângă noi, în vre-un colțișor. Ea și fulgii de hârtie decupați au cam aceeași vechime și aceleași mânuțe s-au străduit să le facă.

Toate articolele publicate pe acest site sunt proprietate intelectuală și este interzisă preluarea integrală sau parțială a textelor, dar și a fotografiilor.

Tot conținutul încărcat pe acest site este original, iar reproducerea sa parțială sau totală este interzisă fără acordul meu expres.
 “Ina S. Copyright 2019-2020 – Toate drepturile rezervate

Publicitate

26 de gânduri despre „Joaca iernii

Adăugă-le pe ale tale

  1. M-ai făcut să mă-ntorc la poză, ce frumoasă e…! Vezi cum cuvintele personalizează… 🙂
    Despre amintiri – să le păstrezi cu drag, tare frumoase și ele ❤
    Cît despre iarnă… mă abțin :))) înghețăm pe uscat.

    Apreciat de 2 persoane

  2. si eu iubesc iarna si imi plac plimbarile in zapada, saniusul, patinanul so schiul, dar si jocul cu bulgarii, facutul figurilor din zapada (ca e om de zapada, oama de zapada, catel, iepure 😜, indiferent ce). Din pacate, anul acesta nu am avut parte de zapada… Dar ma bucur pentru tine si pentru toti cei care savureaza zilele albe, cu miros de omat.
    Ce amintiri frumoase ai descris 🤗 Te citesc de mult si ador povestile copilariei tale la Turu 😍
    O seara placuta, draga Ina 😘

    Apreciat de 2 persoane

  3. M-am bucurat şi eu de peisajul de basm şi sper să mai fie. Eu m-am bucurat de codurile galbene de ceaţă, ştiam că va aduce aşa mici minuni pentru cei care duc dorul iernilor.
    Şi eheeei, ce amintiri mi-ai trezit. Din capu’ satului porneam în viteză spre cap din jos, în formaţie.
    Mulţumesc, Ina!

    Apreciat de 1 persoană

    1. Asa-i Potecuta, mai avem putin si ne bucuram ca scrie in calendar iarna. 😦 Desena frumos chiciura ceea, imbracand tot cu stelute, te mai ducea gandul spre iarna. Da’ spre pranz sau un pic dupa… primavara fu’.
      La sanius mergeam toti ca nebunii si nu-mi amintesc sa fi racit la vreo adiere de vant sau sa patim ceva desi cadeam precis, de fiecare data, chiar. 🙂 Pupiciii

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Site web construit cu WordPress.com.

SUS ↑

GLOBETROTTER - blog de călătorii

Călătoriile mele prin lume și sfaturi utile pentru a ști cum să te ferești de înșelătorii

-awake but dreaming-

Simt.Trăiesc.Iubesc.

Radio 80

talk less, play more

imaginecontinua

Pretextul acestui blog este mica mea colecție de fotografii vechi. În timp s-a transformat în pasiune. O pasiune care ne trimite, pe noi, cei de azi, în lumea de altădată, prin intermediul unor fotografii de epocă.

pardauro blog

un om cu capul pe umeri

Dana Fodor Mateescu

Poveștile mele sunt vii și mă scot din minți. Mă rod pe dinăuntru. Le cert și le iubesc, le mângâi, apoi le gonesc, le ucid și le readuc la viață. Sunt ale mele. Uneori, mă îmbracă de sus până jos, mi se prind în păr, la gât și pe fiecare deget. Eu însămi sunt o poveste.

G.Dansul vietii

*Sa scrii cu sufletul tau si sa recitesti cu sufletul celorlalti!... *

De-ale Irinei

Eu, aici, acum, altfel

HopeLess

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de altfel, arta în toate formele ei!

Monolog cu un străin

Iubesc, am curaj și mă tem...

La mine în suflet

Gânduri, trairi, opinii...Iubiri

Gălăgie'n Cap

Verzi și uscate

Monalisa

Simte și trăiește!

ATITUDINE SLABĂ

Când uit ce sunt, devin ce aş putea fi.- Lao Tzu

Comentator Amator

„Viata nu are subtitrare, ori o intelegi, ori nu…” – Wolf Wildfire

Short Prose

Poetry and Prose by Gabriela Marie Milton #1 Amazon Bestselling Poet & Editor, Award Winning Author, Pushcart Prize Nominee

%d blogeri au apreciat: