Joaca iernii

Astazi, pentru prima data, dupa mult timp, dimineață, a fost o atmosfera apropiata iernii. Trezindu-ma, m-am dus spre geam si deschizandu-l, pe langa gerul uscat, bine-cunoscut, ce ma infiora instant, am remarcat ceata laptoasa, dar si chiciura ce acoperise ca o mantie din povesti, tot. Sclipeau toate si schimba atmosfera. Basmul cobora pe pământ. Asta-mi place mie la iarna!

In viteza m-am pregatit si am iesit afar’. Am dat cu nasul de ger, am mirosit umezeala din aer, am gandit iarna, doar. Nu era chiar zăpada.

Dupa un timp, cand un cunoscut a zis că ninge rar fulguind ușor, la doi pași, prin apropiere, am inceput sa visez. Primul gand a fugit la Cosbuc, ”…pe ulita”.

A-nceput de ieri să cadă

Câte-un fulg, acum a stat,

Norii s-au mai răzbunat

Spre apus, dar stau grămadă

Peste sat.

Nu e soare, dar e bine,

Şi pe râu e numai fum.

Vântu-i liniştit acum,

Dar năvalnic vuiet vine

De pe drum.

Sunt copii. Cu multe sănii,

De pe coastă vin ţipând

Şi se-mping şi sar râzând;

Prin zăpadă fac mătănii;

Vrând-nevrând.

Gură fac ca roata morii;

Şi de-a valma se pornesc,

Cum prin gard se gâlcevesc

Vrăbii gureşe, când norii

Ploi vestesc.”

Si-mi aduc aminte de copilaria ”mica”, urcand coasta, la Turu, in iuresul copilaresc. Legam saniile ca-ntr-un lant zalele, si ne aruncam pe burta pe sanie sa atingem cu varful picioarelor zapada, ne vajaia capul si trepida tot corpul intr-o vraja pe stinghia saniutei, viteza era ametitoare .. Lanțul de săniuțe niciodat’ nu ajungea la tanti Anica – ultima casa din vale, întreg. Mai totdeauna coada „șarpelui” o lua în stânga și dreapta măturând coasta, antrenând tot șirul într-o mișcare browniana.

Ce amuzament, ce cazaturi, ce curaj!

Rasarea un cap incins cu obrajii de foc, de undeva, de pe langa sania rasturnata. Zapada ne imbraca, eram niste mogâldețe de zăpadă, dar nimic nu stergea zambetul fixat bine pe mocutele noastre strengaresti.

Pe vale la sanius mergeai si cu un frate, o sora, mai mic- mai mica. Luai puiul mamii si-l fereai de tăvălug, chiar cu corpul tau. Responsabilitatea pentru el te facea putin mai constient, dar tot de_vale voia copilul din tine, sa ajunga. Nu te mai aruncai oricum pe sanie. Nu ți mai legai sania periculos. O sau il asezai in fata ta, pe sanie, ii faceai instructajul, ”nu lasi picioarele jos de pe sina, orice ar fi” si apoi te lasai furat de beatitudinea coborarii coastei, in viteza, cu saniuta. Era un zbor intrerupt nitel, de gropile ce te hurducaneau, de nu era prea multa zapada.. Dar cui ii pasa??

Dupa un timp, ma trezesc din reveria visului dulce si privesc in jur. Lumina-mi tipa n pleoape. Si soarele, acum imbraca tot, pulberea fina s-a dus. Primavara-i la ea acas’. Iarna se joaca cu noi. Lumina-i bucurie pentru mine, dar acum as fi preferat normalitatea luminii data de zapada. As fi vrut sa ma feresc de turturi ce cad de pe case, de ghetus..

Sssi iar zambesc copiilor imaginari, ce se aruncau cu ghiozdane cu tot, pe limba lucioasa sticla, a unui trotuar, ad-hoc, transformat in patinoar. Parca vad copii ce se straduiau sa-l pastreze asa oglinda, pan’ se gasea o vecina cu o mana de cenusa, sa potoleasca chicotelile si impinsaturile si chiuiturile lor. Printre ei (copii aceia) precis eram si eu.

Atunci ne jucam si noi cu iarna…

Ne dorim iarna macar acum, spre sfarsit de anotimp, asa cum o fetiscana adolescenta, sfioasa, își doreste un ”el” neaflat, neștiut, negândit. Vine??

Sursa foto reprezentativa: arhiva personala

PS. Poza reprezentativa e a unei picturi, a Piticii, in acuarela, pe geam, de când era micuța. Aceasta, in fiecare iarna poposește ca aranjament pe langa noi, în vre-un colțișor. Ea si fulgii de hartie decupati au cam aceeasi vechime si aceleasi manute s-au straduit sa le faca.

Toate articolele publicate pe acest site sunt proprietate intelectuala și este interzisă preluarea integrală sau parțială a textelor, dar si a fotografiilor.

Tot conținutul încărcat pe acest site este original, iar reproducerea sa parțială sau totală este interzisă fără acordul meu expres.
 “Copyright 2019-2020 – Toate drepturile rezervate

26 de gânduri despre „Joaca iernii

Adăugă-le pe ale tale

  1. si eu iubesc iarna si imi plac plimbarile in zapada, saniusul, patinanul so schiul, dar si jocul cu bulgarii, facutul figurilor din zapada (ca e om de zapada, oama de zapada, catel, iepure 😜, indiferent ce). Din pacate, anul acesta nu am avut parte de zapada… Dar ma bucur pentru tine si pentru toti cei care savureaza zilele albe, cu miros de omat.
    Ce amintiri frumoase ai descris 🤗 Te citesc de mult si ador povestile copilariei tale la Turu 😍
    O seara placuta, draga Ina 😘

    Apreciat de 2 persoane

  2. M-am bucurat şi eu de peisajul de basm şi sper să mai fie. Eu m-am bucurat de codurile galbene de ceaţă, ştiam că va aduce aşa mici minuni pentru cei care duc dorul iernilor.
    Şi eheeei, ce amintiri mi-ai trezit. Din capu’ satului porneam în viteză spre cap din jos, în formaţie.
    Mulţumesc, Ina!

    Apreciat de 1 persoană

    1. Asa-i Potecuta, mai avem putin si ne bucuram ca scrie in calendar iarna. 😦 Desena frumos chiciura ceea, imbracand tot cu stelute, te mai ducea gandul spre iarna. Da’ spre pranz sau un pic dupa… primavara fu’.
      La sanius mergeam toti ca nebunii si nu-mi amintesc sa fi racit la vreo adiere de vant sau sa patim ceva desi cadeam precis, de fiecare data, chiar. 🙂 Pupiciii

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

WordPress.com.

SUS ↑

Valentin Mihailescu

E greu ,dar greul trece

CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

REME STIE

de Andreea Remetan

JURNALUL ZINEI

Jurnal de femeie obișnuită

Pur si simplu eu

Trăiește fiecare clipă, ca și când ar fi ultima!

Praf de stele

"Am citit undeva odată că praful putea să fie chiar particule de stele care au explodat şi care cad pe pământ."

E un mic secret

Sunt cumulul intamplarilor traite, simtite sau auzite, aflate... Voi?

Abisuri

Un blog profund

Experientia docet

Ce nu ne omoară - ne face mai puternici, doar dacă credem în Dumnezeu!

SUNT UN ADOLESCENT REBEL

.... si asa vreau sa raman...

MUST READ magazine

Un nou orizont, o altă viaţă!

Turist prin Romania

Aducem Romania mai aproape de tine

Daniele Peluso

Fotografia amatoriale, scrittura amatoriale, minimalismo, voli pindarici, nebbie ed utopie.

Qisqis și fericirea din clipă

Fericirea se compune din acele clipe în care simțim

Paul Militaru

Photography Portfolio

tudor chirilă

Sunt cumulul intamplarilor traite, simtite sau auzite, aflate... Voi?

FlorinaMM

....despre viata.....si nu numai....

Creează-ți site-ul web la WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat: