Astăzi, pentru prima dată, după mult timp, dimineață, a fost o atmosferă apropiată iernii.
Trezindu-mă, m-am dus spre geam și deschizându-l, pe lângă gerul uscat, bine-cunoscut, ce mă înfiora instant, am remarcat ceața lăptoasă, dar și chiciură ce acoperise ca o mantie din povești, tot. Sclipeau toate și schimbă atmosfera. Basmul cobora pe pământ. Asta-mi place mie la iarna!
În viteză m-am pregatit și am ieșit afar’. Am dat cu nasul de ger, am mirosit umezeala din aer, am gândit iarna, doar. Nu era chiar zăpadă.
Dupa un timp, când un cunoscut a zis că ninge rar fulguind ușor, la doi pași, prin apropiere, am început să visez. Primul gând a fugit la Coșbuc, ”…pe uliță”.
”A-nceput de ieri să cadă
Câte-un fulg, acum a stat,
Norii s-au mai răzbunat
Spre apus, dar stau grămadă
Peste sat.
Nu e soare, dar e bine,
Şi pe râu e numai fum.
Vântu-i liniştit acum,
Dar năvalnic vuiet vine
De pe drum.
Sunt copii. Cu multe sănii,
De pe coastă vin ţipând
Şi se-mping şi sar râzând;
Prin zăpadă fac mătănii;
Vrând-nevrând.
Gură fac ca roata morii;
Şi de-a valma se pornesc,
Cum prin gard se gâlcevesc
Vrăbii gureşe, când norii
Ploi vestesc.”
…
Și-mi aduc aminte de copilaria ”mică”, urcând coasta, la Turu, în iureșul copilăresc. Legam săniile ca-ntr-un lanț zalele și ne aruncam pe burtă, pe sanie să atingem cu vârful picioarelor zăpadă, ne vâjâia capul și trepida tot corpul într-o vrajă pe stinghia săniuței, viteza era amețitoare .. Lanțul de săniuțe niciodat’ nu ajungea la tanti Anica – ultima casă din vale – întreg. Mai totdeauna coada „șarpelui” o lua în stânga și dreapta măturând coasta, antrenând tot șirul într-o mișcare browniana.
Ce amuzament, ce căzături, ce curaj!
Răsărea un cap încins cu obrajii de foc, de undeva, de pe lângă sania răsturnată. Zăpada ne îmbrăca, eram niște mogâldețe de zăpadă, dar nimic nu ștergea zâmbetul fixat bine pe mocuțele noastre ștrengărești.
Pe vale la săniuș mergeai și cu un frate, o soră, mai mic- mai mică. Luai puiul mamii și-l fereai de tăvălug, chiar cu corpul tău. Responsabilitatea pentru el te facea puțin mai conștient, dar tot de_vale voia copilul din tine, să ajungă. Nu te mai aruncai oricum pe sanie. Nu-ți mai legai sania periculos. O sau îl asezai in fața ta, pe sanie, îi faceai instructajul, ”nu lași picioarele jos de pe șină, orice ar fi” și apoi te lăsai furat de beatitudinea coborârii coastei, în viteză, cu săniuța. Era un zbor întrerupt nițel, de gropile ce te hurducăneau rău, de nu era prea multa zăpadă bătută.. Dar cui ii păsa??
După un timp, mă trezesc din reveria visului dulce și privesc în jur. Lumina-mi țipă n pleoape. Și soarele, acum îmbracă tot, pulberea fină s-a dus. Primăvara-i la ea acas’. Iarna se joacă cu noi. Lumina-i bucurie pentru mine, dar acum aș fi preferat normalitatea luminii dată de zăpadă. Aș fi vrut să mă feresc de țurțurii ce cad de pe case, de ghețuș..
Sssi iar zâmbesc copiilor imaginari, ce se aruncau cu ghiozdane cu tot, pe limba lucioasă sticlă, a unui trotuar, ad-hoc transformat în patinoar. Parcă vad copiii ce se străduiau să-l păstreze așa oglindă, pân’ se găsea o vecină bună cu o mână de cenușă, să potolească chicotelile și împunsăturile și chiuiturile lor. Printre ei (copiii aceia) precis eram și eu.
Atunci ne jucam și noi cu iarna…
Ne dorim iarna măcar acum, spre sfârșit de anotimp, așa cum o fetișcană adolescentă, sfioasă, își dorește un ”el” neaflat, neștiut, negândit. Vine??
Sursa foto reprezentativă: arhiva personală
PS. Poza reprezentativă e a unei picturi a Piticii, în acuarelă, pe geam, de când era micuța. Aceasta, în fiecare iarnă poposește ca aranjament pe lângă noi, în vre-un colțișor. Ea și fulgii de hârtie decupați au cam aceeași vechime și aceleași mânuțe s-au străduit să le facă.
Toate articolele publicate pe acest site sunt proprietate intelectuală și este interzisă preluarea integrală sau parțială a textelor, dar și a fotografiilor.
Tot conținutul încărcat pe acest site este original, iar reproducerea sa parțială sau totală este interzisă fără acordul meu expres.
“Ina S. Copyright 2019-2020 – Toate drepturile rezervate”
M-ai făcut să mă-ntorc la poză, ce frumoasă e…! Vezi cum cuvintele personalizează… 🙂
Despre amintiri – să le păstrezi cu drag, tare frumoase și ele ❤
Cît despre iarnă… mă abțin :))) înghețăm pe uscat.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Zambesc. A cata oara cuvintele personalizeaza. Sa vina zapada! Pupiciii
ApreciazăApreciat de 1 persoană
si eu iubesc iarna si imi plac plimbarile in zapada, saniusul, patinanul so schiul, dar si jocul cu bulgarii, facutul figurilor din zapada (ca e om de zapada, oama de zapada, catel, iepure 😜, indiferent ce). Din pacate, anul acesta nu am avut parte de zapada… Dar ma bucur pentru tine si pentru toti cei care savureaza zilele albe, cu miros de omat.
Ce amintiri frumoase ai descris 🤗 Te citesc de mult si ador povestile copilariei tale la Turu 😍
O seara placuta, draga Ina 😘
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Multumesc frumos, Carmen. Sunt amintiri, poate poate provoc zapada sa vina. 🙂 O zi buna! Pupiciii
ApreciazăApreciază
Acum chiar ca mi-ai facut dor de iarna si zapada!
Aici e cald au înmugurit si trandafirii …
O zu placuta, draga Ina!
Muah! 😊 Pupicios! 😘😘😘
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Si mie mi-e dor. Vreau zapada macar trecuta de glezna. O zi buna! 🙂 Pupiciii
ApreciazăApreciază
Frumos ai scris, chiar mi-am amintit de copilărie!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Chiar despre copilarie este vorba. 🙂 In iarna. Multumesc.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, știu. Ideea era că ai scris atât de bine, încât m-am întors în timp; că puteai să povestești și să nu-mi trezești nimic. 😊
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ma emotionezi acum. Magulitor. Multumesc sincer, inca odat’. Sper sa mai reusesc sa fac asta si cu alta ocazie (ce presiune!)… Te mbratisez cu drag! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eh, da, presiune! Nu suntem la școală, nu dăm examene! 😀 Întorc și eu îmbrățișarea!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🙂 Nu-i scoala, ai dreptate. Eu scriu mai relaxata, mai pentru mine si cum imi vine, da’ s atenta. N-am veleitati de scriitor. Poate de aceea… Pupiciiii
ApreciazăApreciat de 1 persoană
M-am bucurat şi eu de peisajul de basm şi sper să mai fie. Eu m-am bucurat de codurile galbene de ceaţă, ştiam că va aduce aşa mici minuni pentru cei care duc dorul iernilor.
Şi eheeei, ce amintiri mi-ai trezit. Din capu’ satului porneam în viteză spre cap din jos, în formaţie.
Mulţumesc, Ina!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Asa-i Potecuta, mai avem putin si ne bucuram ca scrie in calendar iarna. 😦 Desena frumos chiciura ceea, imbracand tot cu stelute, te mai ducea gandul spre iarna. Da’ spre pranz sau un pic dupa… primavara fu’.
La sanius mergeam toti ca nebunii si nu-mi amintesc sa fi racit la vreo adiere de vant sau sa patim ceva desi cadeam precis, de fiecare data, chiar. 🙂 Pupiciii
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Minunat!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ma bucur mult că-ți place joaca mea. 😘♥️
ApreciazăApreciază
Am trăit cu intensitate cele scrise de tine. Da-mi voie să fiu și eu printre copiii aceia. Să pasesc pe zăpada ca-n povesti, sa-i aud ,,scartaitul” și sa-i văd
strălucirea.😊❄❄
Multumesc, Ina!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Esti invitata mea de onoare si ma bucur sa ne jucam impreuna. Te las sa te dai si cu saniuta daca nu ti-e frica. 🙂 O zi buna! Pupicii
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Numai asta-mi mai lipsea, să sucești cuțitul în rană și astfel să-mi amintești de iernile pe care nu le mai avem. Dar te iert, fiindcă știu că ai făcut-o din nostalgie, așa cum încercăm să o facem și noi. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
N-o fac cu răutate. Și eu sufăr din pricina lipsei iernii. Da’ ne-o surprinde… Sa sperăm. 🙄
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Răbdare, Ina. Iarna nu-i încă trecută. Până la sfârșitul lui martie ar putea să ningă. Îmi amintesc că într-un an a nins prin aprilie.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
S-a întâmplat și-n Aprilie, da. E multa uscăciune, dar azi a fost ceata și la prânz. Nu s-au mai ridicat. Sper încă..🙄♥️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
„Pitica” ta este talentată, omul de zăpadă are personalitate.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Piti s-a jucat. Când l-a revăzut după primul an s-a mirat. Anii următori s-a blazat. Era firesc să-l regăsească. Îi place și se mira. Acum are de nvatat…s-o mai juca, de o sa vrea.🙂 Multam. Pupiciiii
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Noroc că ne amintim iernile adevărate din copilărie… Acum, nici chiciura nu stă mai mult de câteva ore.
Săptămână excelentă, dragă Ina!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Exact. Multumesc. Nici chiciura nu rezista prea mult. Se incalzeste spre pranz, din pacate. O saptamana buna, sa ai si tu!!! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană