Poze Vechi (9)

Din albumul familiei, unele-s chiar de sezon. Cumva, cu gandul si la Eminescu.

De-or trece anii…

De-or trece anii cum trecură,
Ea tot mai mult îmi va plăcé,
Pentru că-n toat-a ei făptură
E-un „nu ştiu cum” ş-un „nu ştiu ce”.

M-a fermecat cu vro scânteie
Din clipa-n care ne văzum?
Deşi nu e decât femeie,
E totuşi altfel, „nu ştiu cum”.

De-aceea una-mi este mie
De ar vorbi, de ar tăcé:
Dac-al ei glas e armonie,
E şi-n tăcere-i „nu ştiu ce”.

Astfel, robit de-aceeaşi jale
Petrec mereu acelaşi drum…
În taina farmecelor sale
E-un „nu ştiu ce” ş-un „nu ştiu cum”.

Fotografii pentru ”Miercurea fara cuvinte”– un joc iniţiat si gazduit de Carmen, la care puteti participa si voi.

Sursa foto reprezentativa: Pexels.com

Sursa foto: arhiva personala

Toate articolele publicate pe acest site sunt proprietate intelectuala și este interzisă preluarea integrală sau parțială a textelor, dar si a fotografiilor.

Tot conținutul încărcat pe acest site este original, iar reproducerea sa parțială sau totală este interzisă fără acordul meu expres.
 “Ina S. Copyright 2019-2020 – Toate drepturile rezervate”

30 de gânduri despre „Poze Vechi (9)

Adăugă-le pe ale tale

  1. Superbe fotografii !
    Aici se poate observa adevărata nuanță de sepia, nu cea redată de aparatele foto digitale, iar pentru cei atenți la detalii, în fotografiile clasice pe film, apare spațiul vizibil cu ochiul liber, adică sus/jos, stanga/dreapta, față/spate, ceea ce aparatele noastre digitale nu pot reda aproape deloc spațiul..
    Practic umbrele și luminile sunt atât de fidel redate încât apare în fotografie aceste diferențe pe care nici aparatele digitale profesionale nu sunt în stare să le surprindă..

    Ps. Mi-a plăcut mult și fragmentul de la început din poezie !
    O zi frumoasă îți doresc !!!

    Apreciat de 2 persoane

  2. anii trec, peste toti la fel, doar ca ne marcheaza diferit, in functie de trairile fiecaruia.
    Minunate versurile lui Eminescu ❤️
    Superba colectia ta de fotografii de familie 😍
    Happy WW Ina draga 😊

    Apreciat de 1 persoană

  3. Poze cu doamne elegante, ciorapi de mătase, bijuterii fine și, mai ales, ținută ”de poză”… Îmi amintesc de rama bunicii plină de astfel de fotografii, cu miri și mirese, botezuri, lumânări lungi așezate pe jos, pe lângă grup, bărbați cu câte o țigară ținută între degete a la Clark Gable… niciodată nu am știut cine sunt oamenii aceia, nici nu am încercat să le rețin numele și gradele de rudenie cu bunica, dar știu că rama aia plină ochi de chipuri în nuanțe sepia era ca o poartă stelară pentru mine prin care mă întorceam în timp. Hai că ai trezit nostalgia în mine 😀 Felicitări, Ina!

    Apreciază

    1. Mulțumesc frumos. Mă bucur mult că am stârnit ceva acolo, cat de mic. Și bunica avea în oglindă mica, a șifonierului de cireș, numai fotografii. Dar erau cunoscuți, rude de la evenimente mai recente. Noi nu ajungeam acolo. Dar priveau curioase spre loc. Cat a trecut, de-atunci. ☺️ Weekend plăcut!

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

WordPress.com.

SUS ↑

GLOBETROTTER - blog de călătorii

impresii de calatorie și informatii utile din vacantele mele in strainatate

Maria in color splashes.🎨

Pictura este exprimarea mută a poeziei .

Radio 80

talk less, play more

imaginecontinua

Pretextul acestui blog este mica mea colecție de fotografii vechi. În timp s-a transformat în pasiune. O pasiune care ne trimite, pe noi, cei de azi, în lumea de altădată, prin intermediul unor fotografii de epocă.

pardauro blog

un om cu capul pe umeri

Dana Fodor Mateescu

Poveștile mele sunt vii și mă scot din minți. Mă rod pe dinăuntru. Le cert și le iubesc, le mângâi, apoi le gonesc, le ucid și le readuc la viață. Sunt ale mele. Uneori, mă îmbracă de sus până jos, mi se prind în păr, la gât și pe fiecare deget. Eu însămi sunt o poveste.

genovevadans

*Sa scrii cu sufletul tau si sa recitesti cu sufletul celorlalti!... *

De-ale Irinei

Eu, aici, acum, altfel

HopeLess

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de altfel, arta în toate formele ei!

Monolog cu un străin

Iubesc, am curaj și mă tem...

La mine în suflet

Gânduri, trairi, opinii...Iubiri

Gălăgie'n Cap

Verzi și uscate

ღ♪ Odăița Mea Virtuală ღ♪

Lipsa de comunicare este mai profundă și mai nocivă decât orice altă lipsă. Prețuiți ceea ce aveți deja! Pornesc într-o nouă zi din viață…fie ca aceasta (și toate celelalte)să fie o zi bună Pentru Tine LUME!

Monalisa

Simte și trăiește!

Creează-ți site-ul web cu WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat: