Mamaia (2)

Mamaia, mama tatalui meu a avut o personalitate foarte puternica si ne-a influentat, pe toti cei ce i-am fost in preajma.

A fost o femeie apriga, voluntara, care s-a luat la tranta cu viata, a trait simplu, frumos si uneori greu.

A fost o femeie iubita (Tone o iubea ca pe ochii din cap), dar si respectata.

A fost tipul de femeie care a muncit toata viata, dar care a stiut sa gaseasca un echilibru intre munca si odihna. A fost echilibrata din multe puncte de vedere. A mancat cumpatat, a baut un pahar de vin la masa, dar numai atat, a facut miscare si uneori isi facea mici placeri (plimbarile in balci, bomboanele cu lapte, cartonul cu prajituri, o rochie, un batic de matase, cu paralute).

Ii placea sa iasa-n lume (am vrut sa scriu socializeze, dar n-ar fi inteles cuvantu’), in tinerete cu bunicul meu, se ducea la chermeze, unde canta ”ca o bulgaroaica”, la cate un resutaurat, l-a insotit intr-o gramada de orase, unde Tone muncea. Dupa marea tristete – pierderea bunicului – iesea doar pe banca, la patus si despica firu’ in patru acolo, al lumii ei mici.

Spre batranete, au fost ani intregi in care n-a mai iesit din ”obor”, nici macar dupa painea cea de toate zilele. In curte insa, inca se misca si facea tot ce trebuie, sa nu ramana in urma, s-o râda lumea. Cand au inceput s-o lase picioarele a hotarat, decretand: ”o sa vin la voi” si s-a intamplat. Vara nu se indura si se intorcea la casa_ei_”scoala”, cum ii placea ei sa zica, la gradina ei, la via ei… Zicea ca nu vrea sa apuce ziua ”cand or’ creste balarii prin curtea ei”. Nu-si dorea sa moara, dar uneori cand era necajita il certa ”Doamne, cat ma mai lasi??? nu vezi ca nu mai am cu cin’ vorbi?? si leatu’ meu e de mult dus??’

Capatase insa un obicei, ce noua, atunci, ne parea ciudat, nu si acum, privind in urma – devenise mai tematoare.. ”eii maica cine stie de mai apuc s-ajung in vara”, ”pana-n seara e un an”, ”daca ies din noapte nu-mi mai e frica”, etc.

Era foarte curata. In tineretea ce-o stiu eu, spala niste carpe de maini si le geruia si le dadea cu lesie – se rupeau, dar ieseau foarte curate. La batranete suferea tot de mania curateniei. Si ea se spala saptamanal, inclusiv pe cap – trebuia s-o piepteni (era un fel de corvoada) si avea de facut coc, sa refaci – de nu statea bine si totusi nu pregeta, caci batranul trebuie sa fie curat, sa nu-ti fie greu sa stai langa el. Nelei i-a urat de multa sanatate, cand ea(mamaia), n-o mai fii, numai pentru cat a spalat-o.

Se ruga la Dumnezeu sa-i dea minte. Era peste puterile noastre de-a ntelege. ”- Ce-ti trebuie minte?? Cere ceva ce-ti e util, te ajuta. – Eii na, daca n-ai minte nu mai esti, ce stiti voi?? ”

Era foarte inteleapta si cam zgarcita (ea se descria chibzuita). Dar era si foarte incapatanata. Facea numai cum voia ea. Te batea la cap, prin repetitie pina-ti anihila orice urma de rezistenta si faceai ca ea, doar ca sa scapi de batutul la cap.

Ii placea sa invete, sa citeasca, sa stie si sa afle mersul lumii. Avea mintea deschisa la nou, desi trebuia ”sa-ti pui sacul cum ti-e petecul” – stia sa aiba o decenta in toate. Se imbraca cu mult bun_gust. In tinerete haine-i cumpara Tonica, caci el ajungea foarte des in oras.

Ne punea sa invatam, ne invata sa fim corecte si uneori exagera, laudandu-ne te miri cui, fara nici un scop. Noi ne cam ofruscam cand o auzeam povestindu-ne, cand ne intalneam. Ne invata din mers, stim atatea citate ale ei, ca ne minunam, repetandu-le si azi, uneori si zambind. Am mostenit diverse citate_sfatoase, o sa incerc sa fac o colectie.

Am mostenit de la ea o frica de boala, era (si sunt) cam văetuș.

Parea o femeie dura, nu era prea indulgentă, nici cu ea nici cu altii. Cerea corect sa faci un lucru si-l platea corect, dar te verfica. Nu se lasa pacalita si nu accepta nimicuri. Nu-i placeau compromisurile si nici nu facea.

Te ”atingea” glumind, corecta falsurile cu zambetul pe buze. Nu aceepta nedreptatile sau lauda falsa sau minciunile. Era dintr-o bucata, dar avea si mici rautati. Se intampla sa o supere rau pe mama si dandu-si seama ca a gresit, la apostrofarile noastre raspundea ”eiii, da’ ce i-am facut??? am zgariat-o?? sa puna si ea la fund”. Tot acum batrana ne zicea ca ei nu-i mai este rusine, ca-si poate cere drepturile, ca poate sa zica ce vrea: pai la anii mei cum sa mai am rusine??? (I se parea normal ca ceilalti ar trebui sa fie jenati de varsta ei.) Și au fost nouazecisitrei, fara o lună.

Cu toate cele bune si toate cele rele, mi-e grozav de dor de ea. Si Nelei ii este, precis.

Sursa foto: arhiva personala.

Toate articolele publicate pe acest site sunt proprietate intelectuala și este interzisă preluarea integrală sau parțială a textelor, dar si a fotografiilor.

Tot conținutul încărcat pe acest site este original, iar reproducerea sa parțială sau totală este interzisă fără acordul meu expres.
 “Copyright 2019-2020 – Toate drepturile rezervate

23 de gânduri despre „Mamaia (2)

Adăugă-le pe ale tale

  1. Mi-ai amintit de bunica din partea mamei!
    A fost o femeie la fel de harnica ca si bunica ta!
    Astfel de oameni se spune ca „nu au facut umbra pamantului, degeaba”
    Foarte speciala bunica ta, o adevarata „carma” a familiei!
    Ca si a mea, de altfel!
    Multumesc, Ina! Mi-ai reamintit lucruri foarte faine din copilarie!
    Muah! 😊 Pupicios! 😘😘😘

    Apreciat de 1 persoană

  2. O descriere de roman! Pur și simplu am văzut-o și am auzit-o pe bunica ta și cred că și dânsa a primit știre despre evocarea ta și se bucură mult acolo unde este acum. Cred că există legături nevăzute cu aceia pe care i-am iubit mult.

    Zile frumoase, dragă Ina!

    Apreciat de 1 persoană

    1. Îmi faceți o mare bucurie spunandu-mi că mamaia știe. Îmi place să cred asta, că ai nostrii, de acolo, știu despre noi, că știu cum o ducem, că se bucură pentru noi, cu noi.. E așa de puțin din personalitatea bunicii. Am pus atâtea poze ca sa mai vorbească și ele. Mulțumesc mult. O săptămână buna! 😘♥️

      Apreciat de 1 persoană

  3. Sunt oameni care ne marchează existența și care sunt un exemplu pentru noi „despre cum să trăiești frumos”! Cred și eu că de-acolo de „sus” ea este mulțumită de impactul exemplului ei asupra celor apropiați.
    Mulțumesc, m-ai dus cu sufletul și gândul spre buna mea dragă. Emoționant articol! 🙏💖🥰

    Apreciat de 1 persoană

  4. „Se ruga la Dumnezeu sa-i dea minte” – Inteleapta femeie! Daca o ai poti inainta, oricat de greu ar fi.
    Daca nu, esti cumva pierdut.
    Amintirile mele despre bunici sunt tare modeste. Imi place mult ce citesc la tine! Multumesc, draga Ina!
    Pupici!

    Apreciat de 1 persoană

    1. Cu cât înaintăm în timp, incepem să-i dăm dreptate. Uneori, de complezență ii spuneam „bine, bine, așa i”, dar gândeam că n-are dreptate. Timpul a cernut adevărul. Sunt sigură că v-ar fi vrăjit bunica mea, căci știa și să se facă plăcută. Mulțumesc mult, Suzana. 😘♥️

      Apreciază

  5. Când mă uit la poză, parcă o văd pe bunica mea din partea mamei. Poate că imaginea mi s-a estompat în mintea mea și îmi place să o găsesc în fotografiile cu alte bunici vrednice, precum o descrii tu și după cum se poate citi pe chipul ei. Frumoase amintiri!

    Apreciat de 1 persoană

  6. cat de mult mi a placut ❤️ Ina draga, iubesc pur si simplu sa citesc amintirile tale, asa descrieri frumoase faci, atat de mult suflet pui… Daca aduni toate arricolele scrise aici, poti publica un roman. Va fi de mare succes 💕
    pupici si imbratisari 😘🤗

    Apreciat de 1 persoană

  7. Minunat portretul bunicii tale, dragă Ina! M-a emoționat până la lacrimi, și mi-am amintit cu dor și drag de mamaia mea – Marioara – care mi-a fost la fel de scumpă și de dragă. Femei simple, dar atât de înțelepte, cu o frumusețe sufletească cum nu mai întâlnim în zilele noastre. Le ascultai cu plăcere și mereu aveai ceva de învățat de la dânsele. Și tot ca un „numitor comun”, erau pline de proverbe, zicători și cuvinte înțelepte, izvorâte din experiența lor de viață, dar și din moștenirea primită de la generațiile dinainte. De-am ști și noi să lăsăm în urmă asemenea cuvinte și învățături, pentru care să nu fim uitați.
    Îți doresc numai bine și zile frumoase! 🙂 Și…. să ne mai povestești. O faci așa de frumos! Sunt sigur și eu că ele se bucură de Sus pentru aceste evocări pline de iubire.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

WordPress.com.

SUS ↑

Valentin Mihailescu

E greu ,dar greul trece

CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

REME STIE

de Andreea Remetan

JURNALUL ZINEI

Jurnal de femeie obișnuită

Pur si simplu eu

Trăiește fiecare clipă, ca și când ar fi ultima!

Praf de stele

"Am citit undeva odată că praful putea să fie chiar particule de stele care au explodat şi care cad pe pământ."

E un mic secret

Sunt cumulul intamplarilor traite, simtite sau auzite, aflate... Voi?

Abisuri

Un blog profund

Experientia docet

Ce nu ne omoară - ne face mai puternici, doar dacă credem în Dumnezeu!

SUNT UN ADOLESCENT REBEL

.... si asa vreau sa raman...

MUST READ magazine

Un nou orizont, o altă viaţă!

Turist prin Romania

Aducem Romania mai aproape de tine

Daniele Peluso

Fotografia amatoriale, scrittura amatoriale, minimalismo, voli pindarici, nebbie ed utopie.

Qisqis și fericirea din clipă

Fericirea se compune din acele clipe în care simțim

Paul Militaru

Photography Portfolio

tudor chirilă

Sunt cumulul intamplarilor traite, simtite sau auzite, aflate... Voi?

FlorinaMM

....despre viata.....si nu numai....

Creează-ți site-ul web la WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat: