Eram mici, eu și Nela, și tot timpul primeam niște ‘puși (păpuși) de duzină, căci le pierdeam sau le lăsam fără mâini sau le mâzgăleam.
Ce am mai gasit, le-a luat Nela, de la bunica și le are pe niște rafturi. Le-am fotografiat și eu, pentru voi, gândindu-ma la Ruxandra, vezi aici.


Dar Turul este un rai și după mult timp am mai găsit și eu o ‘pușă de atunci și o am acas’. Iată!

Vă plac??? Le știți???
Fotografii pentru ”Miercurea fără cuvinte”– un joc iniţiat și gazduit de Carmen, la care puteți participa și voi.
Sursa foto reprezentativă: Pexels.com
Sursa foto: arhiva personală
Tot conținutul încărcat pe acest site este original, iar reproducerea sa parțială sau totală este interzisă fără acordul meu expres.
“Ina S. Copyright 2019-2020 – Toate drepturile rezervate”
Îmi plac teribil. Nu le știam. Cine le-a croșetat rochițele? Frumoasă idee ai avut. Poate îți pun și eu o poză după ce fac puțin loc pe telefon.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Imi faceti o mare bucurie apreciindu-le. Sunt de demult, oricum. Crosetaturile erau pregatite de bunica pentru un viitor mileu si noi le-am deturnat. Ideea mi-a dat-o Ruxandra cu siteul ei. Ce frumos ar fi sa-mi mai aratati ce mai aveti. 🙂 O zi buna!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am avut si eu papuselele astea … cat de draga imi era „Scufita Rosie:!
Cred ca si Gabriela mea a avut asa papusi! De „Scufita rosie” sunt sigura ca a avut-o, baiatul cel mare tare o mai pupa cu foc! 😅
Sa ai o zi frumoasa, Ina draga!
Muah! 😊 Pupicios! 😘😘😘
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Se vad pe ele, cat de dragi ne-au fost, nu??? Sunt cam purtate… Ce haios e baiatul tau, parca-l vad. 😛 Ma bucur daca ti-am facut si tie o surpriza placuta. 🙂 O ziii buna! pupiciiiiii
ApreciazăApreciază
Pe Scufiță o țin minte doar… și pe alea mari, uriașe, dar ultima nu pare să fie dintre ele 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mari si uriase nu-s. Sunt mici cat o palma. Mari nu am avut cat am fost chiar mici mici. O sa va spun si povestile papusilor vreodata. 😛 Pupicii
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sigur, aștept 🙂
Pupicei!!!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mai e mult. Acum am doar ideea. 😛
ApreciazăApreciat de 1 persoană
O tăcere cu multe tăceri în spatele ei! Ce vremuri! Ce relaxare! Cata relaxare!
Mulțumesc mult! 🙏
O zi tot atât de frumoasă! 😘
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Era tare frumoasa viata atunci. Singura grija era sa coboram din pat, sa ne mbracam si sa ne luam papusile la jucat. Adica la imbracat, la joaca, vorbeam cu ele, le insufleteam, le puneam sa faca te miri ce… 🙂 Amintiri . Multumesc eu tare mult de ganduri. O zi frumoasa si tie! Pupiciii
ApreciazăApreciat de 1 persoană
M – am repetat… Voiam să spun cate bucurii…😊
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am avut soră mică și trebuia să mă joc și eu cu „pușile”, când nu aveam băieți prin preajmă. Chiar le coseam hăinuțe din resturi de material, dar nu erau așa frumoase ca ale tale. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc frumos. Toate papusile copilariei sunt la fel de frumoase, cred. Incerc sa te vad cosand. Da coseai hainute, taiai. Ce mai eram de-o croitorie ambulanta pana am ajuns la perdea. Am luat o bataie de zile mari. 😛 O zi buna!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mereu mi-au placut acest gen de papusele. Si oricat te joci cu ele sunt foarte rezistente.
Multumesc pentru imagini si amintiri, draga Ina!
Happy WW!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sunt rezistente pana la un punct. Noi le mazgaleam, le muscam, sau le scoteam mainile si le pierdeam. Le intepam cu acul sau andreaua… ce nu sufereau bietele papusi. 😀 (E secret, dar in ultima foto papusa are doua maini drepte – asa am gasit-o). 😛 ) Multumesc eu mult, Suzana! Pupicii 🙂 O zi buna!!
ApreciazăApreciază
Nu le ştiu, dar îmi plac mult şi acum regret că nu le-am avut. Primele sunt tare simpatice-n rochiţele alea 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eiii, mai erau unele si mai mici, juma’ de palma cu par lung pan’ la calcaie si drept si blondddd. Dar na, nu s-a mai pastrat nici una :(. Li se scotea capul. Ce dure eram si copiilute… 🙂 Pupiciii
ApreciazăApreciază
Daa, pe alea mici le ştiu. Tare faine şi alea.
Eeh, aşa se făcea, ce rost avea să fie toate păstrate-n perfectă stare? 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Rad, chiar ai dreptate… Doar nu ne uitam la ele. 😛
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu desfaceam masinutele, una nu scapa. .D 😀 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Rad. Cred ca si eu ma bateam cu baietii la gradi, pe masinute. Sa le omor, ca eu nu aveam … 😀
ApreciazăApreciază
Wow! Ce rochiță modernă și sexy are ultima! Dar tot hăinuțele din prima fotografie îmi plac mai mult.
Happy WW, Ina!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am încropit rochița ultimei păpuși pe fuga dintr-o perdea. Când am zărit transparențele am incercat sa acopăr cat mai mult, dar atât am reușit. E vina mea, nu a ei… Primele păpuși au fost mai norocoase. Zâmbesc larg. Mulțumesc frumos pentru „joaca cu păpușile”. ☺️ O zi buna! Pupiciii
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Emotionant. Acum, ca le vad, imi aduc aminte ca in urma cu vreo 30 de ani se jucau si fiicele mele cu papusi avand aceste chipuri…
Happy WW!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sunt amintiri de suflet. ☺️ O seara buna!
ApreciazăApreciază
Amintiri de suflet! Pe cât erau de simple jucăriile de odinioară, pe atât erau de iubite de către copii. Și chiar știam să ne jucăm frumos cu ele, de mai mare dragul! Acum câțiva ani, când Sara mea era de numai vreo 3 anișori, când ne-am nimerit la țară, la părinți, cu frații mei și copii lor, mama ne-a scos din pod o cutie veche, plină de jucăriile de când eram noi copii. Așa ne-am bucurat că le-a păstrat și ce încântare să ne amintim de fiecare, cum ne jucam cu ele! Recunosc că de felul meu sunt nostalgic și îmi place să păstrez pe lângă mine multe amintiri, la care să mă uit cu drag, din când în când…
Toate cele bune, dragă Ina! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Bebeluta fiind am avut un leu chițăitor, Clarence. Copiluta avut doar păpuși mici, când am implinit cinci ani am primit o cutie mai mare, pupi cu par blond. Ce-i drept că ne jucam și cu frunze de dud sau salcâm, ziceam că-s bani. 🙄 N am mai fi avut nimic din ele daca bunicile noastre nu le-ar fi păstrat. Meritul este al lor. Eu doar arat… Multam frumos iar. ☺️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am avut si din acestea, si din celelalte. Erau un adevarat clan. Cat despre haine, nu le-am avut niciodata cu cusutul, croiam, faceam gauri pentru maneci sau umblau in toga, ca anticii. 🙂 Si eu ma mai fataiam in toga, tare imi placea. 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Noi nu. Eram croitorese mari. Am taiat si perdelele, dar mai ales ciorapii plasa – pastrati cu ardoare, ascunsi nu stiu unde- ai bunica ‘mii.. Dar era o moda, toate fetitele faceau asta. Altadata m-am ales cu un ac in fund… etc. 🙂 Zambesc vazandu-te cu ochii mintii imbracata in toga… 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Erau fetite care faceau asta, nu si eu. Nici acum nu ma impac excelent cu acul si cu ata. 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nici nu-i nevoie. 🙂 Nu te ingrijora.. Mie tata imi facea cusaturi pe sevetelul cu muste, al lucrului manual. Mama era la serviciu si nu-i placea… 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
imi plac,cum sa nu! Nu le stiam… am avut însa papusi asemanatoare. Din pacate, am aruncat sau ce a fost bu am daruit vecinilor, atunci cand ne-am mutat în Germania. Eu insa am o cutie maaare mare, cu jucarii de ale fetelor mele, vreau sa le fac surpriza, cand vor avea copiii lor.
Te pup. O saptamana minunata sa ai, Ina draga!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce frumoasa idee sa le păstrezi jucăriile. Sigur se vor bucura re_vazandu-le. Mă bucur că îți plac și ale mele. Weekend plăcut, Carmen! Pupiciii
ApreciazăApreciază
Le știm, cum să nu? Dar înaintea păpușilor din cauciuc au fost păpușile din pânză umplute cu vată și cu capul din ghips vopsit. De te supărai și o trânteai sau o uitai în ploaie, rămânea fără cap.😂😂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pe acelea cu ghips, chiar nu le stiu. Ce pacat sa ramana copilu’ fara papusa. :(( Oricum mai am cateva papusele sa va arat, dar nu sunt ale copilariei. O zi buna!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Zi frumoasă, Ina!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Le stiu, le-am avut. Acum, ca parintenu, cumpar jucarii obsesiv-compulsiv (ca efect).
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ufff bine că nu-s singura ce le recunoște. Erau singurele.. păpuși atunci. ☺️♥️
ApreciazăApreciază
Si eu le stiu, si am avut aceste modele („Scufita Rosie” doar o stiu, nu am avut-o). Pe cea care e imbracata sexy aici o numisem Denisa; una din poza cu rochite tricotate era Maria. Am pastrat aproape un sac plin cu papusi, dar pe la mijlocul anilor 1980 le-am dus la un orfelinat.
Abia astept sa mai vad papusi, si alte jucarii! Si eu am inceput sa caut jucariile vechi pe care le mai am, si sa le fac poze. 🙂
Zile senine iti doresc, Ina! Pupici!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu am avut asa multe papusi. Cateva, dar sfinte. Bine nu se pun papusicile mici astea pe plastic, de duzina. Cred ca primeam macar doua pe an , caci le distrugeam si era bai mare sa nu avem cate o pausica fiecare. 🙂 Pupicii
ApreciazăApreciază