‘Puși, de când eram mici..

Eram mici, eu si Nela, si tot timpul primeam niste ‘puși (păpuși) de duzina, caci le pierdeam sau le lasam fara maini sau le mazgaleam.

Ce a mai gasit, le-a luat Nela, de la bunica si le are pe niste rafturi. Le-am fotografiat si eu, pentru voi, gândindu-ma la Ruxandra, vezi aici.

Dar Turul este un rai și dupa mult timp am mai găsit și eu o ‘pușă de atunci și o am acas’. Iată!

Va plac??? Le stiti???

Fotografii pentru ”Miercurea fara cuvinte”– un joc iniţiat si gazduit de Carmen, la care puteti participa si voi.

Sursa foto reprezentativa: Pexels.com

Sursa foto: arhiva personala

Tot conținutul încărcat pe acest site este original, iar reproducerea sa parțială sau totală este interzisă fără acordul meu expres.
 “Ina S. Copyright 2019-2020 – Toate drepturile rezervate

40 de gânduri despre „‘Puși, de când eram mici..

Adăugă-le pe ale tale

    1. Imi faceti o mare bucurie apreciindu-le. Sunt de demult, oricum. Crosetaturile erau pregatite de bunica pentru un viitor mileu si noi le-am deturnat. Ideea mi-a dat-o Ruxandra cu siteul ei. Ce frumos ar fi sa-mi mai aratati ce mai aveti. 🙂 O zi buna!

      Apreciat de 1 persoană

  1. Am avut si eu papuselele astea … cat de draga imi era „Scufita Rosie:!
    Cred ca si Gabriela mea a avut asa papusi! De „Scufita rosie” sunt sigura ca a avut-o, baiatul cel mare tare o mai pupa cu foc! 😅

    Sa ai o zi frumoasa, Ina draga!
    Muah! 😊 Pupicios! 😘😘😘

    Apreciat de 1 persoană

    1. Se vad pe ele, cat de dragi ne-au fost, nu??? Sunt cam purtate… Ce haios e baiatul tau, parca-l vad. 😛 Ma bucur daca ti-am facut si tie o surpriza placuta. 🙂 O ziii buna! pupiciiiiii

      Apreciază

    1. Era tare frumoasa viata atunci. Singura grija era sa coboram din pat, sa ne mbracam si sa ne luam papusile la jucat. Adica la imbracat, la joaca, vorbeam cu ele, le insufleteam, le puneam sa faca te miri ce… 🙂 Amintiri . Multumesc eu tare mult de ganduri. O zi frumoasa si tie! Pupiciii

      Apreciat de 1 persoană

    1. Multumesc frumos. Toate papusile copilariei sunt la fel de frumoase, cred. Incerc sa te vad cosand. Da coseai hainute, taiai. Ce mai eram de-o croitorie ambulanta pana am ajuns la perdea. Am luat o bataie de zile mari. 😛 O zi buna!

      Apreciat de 1 persoană

    1. Sunt rezistente pana la un punct. Noi le mazgaleam, le muscam, sau le scoteam mainile si le pierdeam. Le intepam cu acul sau andreaua… ce nu sufereau bietele papusi. 😀 (E secret, dar in ultima foto papusa are doua maini drepte – asa am gasit-o). 😛 ) Multumesc eu mult, Suzana! Pupicii 🙂 O zi buna!!

      Apreciază

    1. Eiii, mai erau unele si mai mici, juma’ de palma cu par lung pan’ la calcaie si drept si blondddd. Dar na, nu s-a mai pastrat nici una :(. Li se scotea capul. Ce dure eram si copiilute… 🙂 Pupiciii

      Apreciază

    1. Am încropit rochița ultimei păpuși pe fuga dintr-o perdea. Când am zărit transparențele am incercat sa acopăr cat mai mult, dar atât am reușit. E vina mea, nu a ei… Primele păpuși au fost mai norocoase. Zâmbesc larg. Mulțumesc frumos pentru „joaca cu păpușile”. ☺️ O zi buna! Pupiciii

      Apreciat de 1 persoană

  2. Amintiri de suflet! Pe cât erau de simple jucăriile de odinioară, pe atât erau de iubite de către copii. Și chiar știam să ne jucăm frumos cu ele, de mai mare dragul! Acum câțiva ani, când Sara mea era de numai vreo 3 anișori, când ne-am nimerit la țară, la părinți, cu frații mei și copii lor, mama ne-a scos din pod o cutie veche, plină de jucăriile de când eram noi copii. Așa ne-am bucurat că le-a păstrat și ce încântare să ne amintim de fiecare, cum ne jucam cu ele! Recunosc că de felul meu sunt nostalgic și îmi place să păstrez pe lângă mine multe amintiri, la care să mă uit cu drag, din când în când…
    Toate cele bune, dragă Ina! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    1. Bebeluta fiind am avut un leu chițăitor, Clarence. Copiluta avut doar păpuși mici, când am implinit cinci ani am primit o cutie mai mare, pupi cu par blond. Ce-i drept că ne jucam și cu frunze de dud sau salcâm, ziceam că-s bani. 🙄 N am mai fi avut nimic din ele daca bunicile noastre nu le-ar fi păstrat. Meritul este al lor. Eu doar arat… Multam frumos iar. ☺️

      Apreciat de 1 persoană

  3. Am avut si din acestea, si din celelalte. Erau un adevarat clan. Cat despre haine, nu le-am avut niciodata cu cusutul, croiam, faceam gauri pentru maneci sau umblau in toga, ca anticii. 🙂 Si eu ma mai fataiam in toga, tare imi placea. 😀

    Apreciat de 1 persoană

    1. Noi nu. Eram croitorese mari. Am taiat si perdelele, dar mai ales ciorapii plasa – pastrati cu ardoare, ascunsi nu stiu unde- ai bunica ‘mii.. Dar era o moda, toate fetitele faceau asta. Altadata m-am ales cu un ac in fund… etc. 🙂 Zambesc vazandu-te cu ochii mintii imbracata in toga… 🙂

      Apreciat de 1 persoană

  4. imi plac,cum sa nu! Nu le stiam… am avut însa papusi asemanatoare. Din pacate, am aruncat sau ce a fost bu am daruit vecinilor, atunci cand ne-am mutat în Germania. Eu insa am o cutie maaare mare, cu jucarii de ale fetelor mele, vreau sa le fac surpriza, cand vor avea copiii lor.
    Te pup. O saptamana minunata sa ai, Ina draga!

    Apreciat de 1 persoană

  5. Si eu le stiu, si am avut aceste modele („Scufita Rosie” doar o stiu, nu am avut-o). Pe cea care e imbracata sexy aici o numisem Denisa; una din poza cu rochite tricotate era Maria. Am pastrat aproape un sac plin cu papusi, dar pe la mijlocul anilor 1980 le-am dus la un orfelinat.
    Abia astept sa mai vad papusi, si alte jucarii! Si eu am inceput sa caut jucariile vechi pe care le mai am, si sa le fac poze. 🙂
    Zile senine iti doresc, Ina! Pupici!

    Apreciat de 1 persoană

    1. Nu am avut asa multe papusi. Cateva, dar sfinte. Bine nu se pun papusicile mici astea pe plastic, de duzina. Cred ca primeam macar doua pe an , caci le distrugeam si era bai mare sa nu avem cate o pausica fiecare. 🙂 Pupicii

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

WordPress.com.

SUS ↑

GLOBETROTTER - blog de călătorii

impresii de calatorie și informatii utile din vacantele mele in strainatate

Maria in color splashes.🎨

Pictura este exprimarea mută a poeziei .

Radio 80

talk less, play more

imaginecontinua

Pretextul acestui blog este mica mea colecție de fotografii vechi. În timp s-a transformat în pasiune. O pasiune care ne trimite, pe noi, cei de azi, în lumea de altădată, prin intermediul unor fotografii de epocă.

pardauro blog

un om cu capul pe umeri

Dana Fodor Mateescu

Poveștile mele sunt vii și mă scot din minți. Mă rod pe dinăuntru. Le cert și le iubesc, le mângâi, apoi le gonesc, le ucid și le readuc la viață. Sunt ale mele. Uneori, mă îmbracă de sus până jos, mi se prind în păr, la gât și pe fiecare deget. Eu însămi sunt o poveste.

genovevadans

*Sa scrii cu sufletul tau si sa recitesti cu sufletul celorlalti!... *

De-ale Irinei

Eu, aici, acum, altfel

HopeLess

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de altfel, arta în toate formele ei!

Monolog cu un străin

Iubesc, am curaj și mă tem...

La mine în suflet

Gânduri, trairi, opinii...Iubiri

Gălăgie'n Cap

Verzi și uscate

ღ♪ Odăița Mea Virtuală ღ♪

Lipsa de comunicare este mai profundă și mai nocivă decât orice altă lipsă. Prețuiți ceea ce aveți deja! Pornesc într-o nouă zi din viață…fie ca aceasta (și toate celelalte)să fie o zi bună Pentru Tine LUME!

Monalisa

Simte și trăiește!

Creează-ți site-ul web cu WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat: