Presimt…
Presimt
că o să am o zi cam proastă.
Din cât greu fost-a, este cel mai greu.
Dealtfel, zarea va rămâne-albastră
Şi Ştreangul mâine fi-va curcubeu.
Spre
mine mă deschid ca o fereastră
În care stă pe gânduri Dumnezeu.
Şi iată vine pasărea măiastră
Şi pasărea aceasta sunt tot eu.
Fragilă-alcătuire
şi capcană,
Las corpu-acesta unei alte flori.
O voi privi, cu lacrima-mi, din nori,
Deşi, vii prea devreme, tu, dojană…
Şi cui să-ncredinţez această pană?
Cum să te iau, durere, să nu dori?
Cum dracii dorm
Cum
dracii dorm cu capetele-n smoală,
Cu labele pe muchii de cazan,
Şi unghii lungi, în creştere domoală,
Din iad afară ies ca din mărgean,
Mă
simt iar înţepat de patimi surde,
Luat pe sus de oarbe năzuinţi.
Din întuneric, visele, să zburde
În carnea mea, din iad, sosesc fierbinţi.
Mai
albă decât florile de leandru
Tu întărâţi iar trupu-mi – şi prin cerc
De foc faci sufletu-mi, sărind, puiandru,
Ca încercându-mă să te încerc
Şi
să ascut pe buzele-ţi subţiri
Răzmeriţa-mi de coase şi simţiri.
