Când timpul nu mai are răbdare (1)..

Bijuteriile noastre, mai mult sau mai puțin locuite..

Îmi place să mă uit, mergând pe stradă, după frumusețile de lângă noi. Mi-am propus ca din când în când, să vi le și arăt, însuflețindu-le nițel. Sper să vă placă și vouă. Am să și scriu cândva, câte ceva, pe subiect.

Fotografii pentru ”Miercurea fără cuvinte”– un joc iniţiat și găzduit de Carmen, la care puteți participa și voi.

Sursa foto si foto reprezentativă: arhiva personală

Toate articolele publicate pe acest site sunt proprietate intelectuală și este interzisă preluarea integrală sau parțială a textelor, dar și a fotografiilor.

Tot conținutul încărcat pe acest site este original, iar reproducerea sa parțială sau totală este interzisă fără acordul meu expres.
 “Ina S.©Copyright 2019-2020 – Toate drepturile rezervate”

37 de gânduri despre „Când timpul nu mai are răbdare (1)..”

Adăugă-le pe ale tale

  2. Mereu ma intristez cand trec pe langa astfel de case. Este unul din lucrurile pe care mi-e imposibil sa-l inteleg: nepasarea fata de istorie, pentru ca pana la urma cam asta e. Dar cred ca este acelasi lucru cu nepasarea fata de noi si radacinile noastre!
    Happy WW, draga Ina! Pupici!

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

    1. Sunt multe de luat in calcul. Nu-i asa simplu sa fii proprietarul unei cladiri monunment istoric. Daca i de patrimoniu trebuie sa lucrezi numai cu firme autorizate si sa respecti intru totul planurile initiale ale cladiri… Deci e vorba de foarte multi bani, pe care proprietarii, unii dintre ei nu-i au. Cladirile au fost devastate in general de ”regimurile” ce au trecut peste ele..
      Tot statul ar trebui sa gaseasca solutii…
      Altfel, vorbesc din auzite.. si e oricum pacat de ele. Si de istoria noastra si de arhitectura noastra si in final reducand tot, chiar de noi… 😛 O zi buna!! Pupiciii

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde

      1. si mie imi place sa observ arhitectura cladirilor vechi si de cate ori descopar cate o ruina, ma doare cumva sufletul… Atata munca, talent si material, lasate in voia soartei, pierdute… Oare de ce? ce s a intamplat cu propietarii?! Cel mai trist este atunci cand ruinele fac parte din patrimoniul de stat! Atunci… zic eu, se produce o crima! ex Cazinoul dim Constanta 😔
        Abia astept postarea cu explicatiile legate de cladirile fotografiate de tine.
        te pup Ina draga. Happy WW 😊

        Apreciat de 1 persoană

      2. N-o sa explic nimic punctual, vis-a vis de aceste cladiri. Doar vreau sa spun ceva, in general, despre case ce-au fost locuite si au ramas sarace sau ale unui ”nimeni” ce nu le poate aprecia.. O simpla parere. Altfel e deueroasa ruinarea lor. O zi buna, Carmen. Pupiciii

        Apreciază

  3. Trist, dar real, dragă Ina! Și sunt astfel de case părăsite peste tot în jurul nostru, chiar și pe marile bulevarde, cum e Magheru din capitală…
    Casele din pozele a treia și a cincea îmi par tare cunoscute, din ce orașe sunt?

    Apreciază

    Răspunde

  5. Trist si trist! Pentru mine, e dureros sa le vad parasite, nelocuite, fara caldura cu care – pentru care, au fost construite. Cele ce mai au proprietari – si aici e o alta discutie delicata – inca pot fi reabilitate mai usor. Sunt din sud cladirile mentionate de tine. O zi buna, Crista!

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

    1. Asa-i Ella. E pacat si e dureros. Eu incerc sa vad in fiecare din ele, bucuria celui ce le-a construit, detaliile, lumina.. Si ma ntristez de doua ori si pentru noi si pentru ei… O zi buna! Pupiciii

      Apreciază

      Răspunde

    1. Exact, toate aceste cladiri au fost pline de viata candva. Ce ne-o opri sa le re_insufletim???
      Desi,cand ma gandesc, cat de reprezentativ este Cazinoul din Constanta, parca imi revin si nu mai am nici elan, nici speranta. O zi buna, Potecuta!

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde

    1. Multumesc si de sustinere.
      De cati ani le adun (pozele), nu mai spun.. Si, la fel, de ceva timp ma bate si gandul sa scriu ceva.
      Unele cladiri ma tem ca se vor pierde – se vor distruge, in mod natural, cum zicea Zina, altele se pot ”garbovi” mai rau… Si de aceea demersul meu, sa ni le amintim macar ca acum. Si daca unele vor fi mai frumoase cu atat mai mare bucuria.
      E o idee sa le urmarim in timp.
      O zi buna, Petru!

      Apreciat de 2 persoane

      Răspunde
  9. Pingback: MfC.Filme(1) « Daurel's Blog

  10. Superbe cladirile in decaderea lor! Unele au imbatranit frumos. 🙂 Pastreaza „bucatele de istorie”. Ce pacat ca situatia juridica a unora este incurcata…
    Multe superbe cladiri sunt in paragina… Mie imi plac, si-mi imaginez viata celor care le-au ridicat! Si-mi imaginez ca unele vor avea sansa unei noi vieti.
    In Bv sunt foarte multe cladiri monument istoric – unele au fost reconditionate din fonduri europene sau din fonduri ale orasului, altele sunt in curs de reabilitare: parteneriat public privat: o parte din bani de la primarie, o parte de la proprietari dar, dupa cum si tu ai scris, multi oameni nu au bani pentru „partea lor” si, cica, primaria le-a impus impozite uriase pentru ca nu-si reabiliteaza imobilele (ceea ce nu mi se pare o solutie care sa salveze acesteimobile) 😦
    Happy WW, Ina! Pupici!

    Apreciază

    Răspunde

    1. E complicat, exact cum spui. Sa speram ca mostenitorii directi nu vor fi furati (am vrut sa scriu expropriati, dar am zis ca i bun un cuvint mai dur) a doua oara… Era bun ca si titlu si ”decadenta”, dar nu mi-a venit. exprima ce trebuie..
      Cine stie ce va mai fi??
      Multam. O zi buna! Puiciii

      Apreciază

      Răspunde

      1. Îmi place când văd cum natura pune stăpânire pe „urmele” umanității..
        Am văzut la momendat un nuc destul de mare crescut pe acoperișul unui bloc părăsit..
        Măcar dacă nu sunt în stare să le recondiționeze, atunci s-o facă natura, că altfel ar fi adevărate infecții..
        Happy WW. Ina.!!!

        Apreciază

  11. Și mie-mi plăcea treaba asta…
    Mereu, cînd le văd, mă gîndesc inevitabil la inechitatea lumii: case și palate întregi goale și, on the other side, oameni stînd unii peste alții, dacă nu prin copaci.
    Superbe sînt, în ciuda reflecțiilor mele 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

    1. Unele, cred că da, au mostenitori. Or fi bătrâni, prin străinătate și fără stare de investitii. Și n-or fi cumpărători corecți. Unele au chiriași cred, după plăcuța de pe casa. Altele au proprietari fără posibilități financiare, dar se cunosc casele că-s locuite și sunt oarecum „stabile”. 🙄

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Site web construit cu WordPress.com.

SUS ↑

GLOBETROTTER - blog de călătorii

Călătoriile mele prin lume și sfaturi utile pentru a ști cum să te ferești de înșelătorii

-awake but dreaming-

Simt.Trăiesc.Iubesc.

Radio 80

talk less, play more

Colțul de produse românești

Made in România

imaginecontinua

Pretextul acestui blog este mica mea colecție de fotografii vechi. În timp s-a transformat în pasiune. O pasiune care ne trimite, pe noi, cei de azi, în lumea de altădată, prin intermediul unor fotografii de epocă.

pardauro blog

un om cu capul pe umeri

Dana Fodor Mateescu

Poveștile mele sunt vii și mă scot din minți. Mă rod pe dinăuntru. Le cert și le iubesc, le mângâi, apoi le gonesc, le ucid și le readuc la viață. Sunt ale mele. Uneori, mă îmbracă de sus până jos, mi se prind în păr, la gât și pe fiecare deget. Eu însămi sunt o poveste.

Viata cu 2 pitici

Povesti de neadormit

G.Dansul vietii

*Sa scrii cu sufletul tau si sa recitesti cu sufletul celorlalti!... *

Ecoarta's Blog

Ecoarta

De-ale Irinei

Eu, aici, acum, altfel

HopeLess

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de altfel, arta în toate formele ei!

Monolog cu un străin

Iubesc, am curaj și mă tem...

La mine în suflet

Gânduri, trairi, opinii...Iubiri

Gălăgie'n Cap

Verzi și uscate

Monalisa

Simte și trăiește!

ATITUDINE SLABĂ

Când uit ce sunt, devin ce aş putea fi.- Lao Tzu

Comentator Amator

Short Prose

Poetry and Prose by Gabriela Marie Milton #1 Amazon Bestselling Poet & Editor, Award Winning Author, Pushcart Prize Nominee

Proiectează un site ca acesta, cu WordPress.com
Începe