Cand timpul nu mai are rabdare (1)..

Bijuteriile noastre, mai mult sau mai putin locuite..

Imi place sa ma uit, mergand pe strada, dupa frumusetile de langa noi. Mi-am propus ca din cand in cand, sa vi le si arat, insufletindu-le nitel. Sper sa va placa si voua. Am sa si scriu candva, cate ceva, pe subiect.

Fotografii pentru ”Miercurea fara cuvinte”– un joc iniţiat si gazduit de Carmen, la care puteti participa si voi.

Sursa foto si foto reprezentativa: arhiva personala

Toate articolele publicate pe acest site sunt proprietate intelectuala și este interzisă preluarea integrală sau parțială a textelor, dar si a fotografiilor.

Tot conținutul încărcat pe acest site este original, iar reproducerea sa parțială sau totală este interzisă fără acordul meu expres.
 “©Copyright 2019-2020 – Toate drepturile rezervate

35 de gânduri despre „Cand timpul nu mai are rabdare (1)..

Adăugă-le pe ale tale

  1. Mereu ma intristez cand trec pe langa astfel de case. Este unul din lucrurile pe care mi-e imposibil sa-l inteleg: nepasarea fata de istorie, pentru ca pana la urma cam asta e. Dar cred ca este acelasi lucru cu nepasarea fata de noi si radacinile noastre!
    Happy WW, draga Ina! Pupici!

    Apreciat de 1 persoană

    1. Sunt multe de luat in calcul. Nu-i asa simplu sa fii proprietarul unei cladiri monunment istoric. Daca i de patrimoniu trebuie sa lucrezi numai cu firme autorizate si sa respecti intru totul planurile initiale ale cladiri… Deci e vorba de foarte multi bani, pe care proprietarii, unii dintre ei nu-i au. Cladirile au fost devastate in general de ”regimurile” ce au trecut peste ele..
      Tot statul ar trebui sa gaseasca solutii…
      Altfel, vorbesc din auzite.. si e oricum pacat de ele. Si de istoria noastra si de arhitectura noastra si in final reducand tot, chiar de noi… 😛 O zi buna!! Pupiciii

      Apreciat de 1 persoană

      1. si mie imi place sa observ arhitectura cladirilor vechi si de cate ori descopar cate o ruina, ma doare cumva sufletul… Atata munca, talent si material, lasate in voia soartei, pierdute… Oare de ce? ce s a intamplat cu propietarii?! Cel mai trist este atunci cand ruinele fac parte din patrimoniul de stat! Atunci… zic eu, se produce o crima! ex Cazinoul dim Constanta 😔
        Abia astept postarea cu explicatiile legate de cladirile fotografiate de tine.
        te pup Ina draga. Happy WW 😊

        Apreciat de 1 persoană

      2. N-o sa explic nimic punctual, vis-a vis de aceste cladiri. Doar vreau sa spun ceva, in general, despre case ce-au fost locuite si au ramas sarace sau ale unui ”nimeni” ce nu le poate aprecia.. O simpla parere. Altfel e deueroasa ruinarea lor. O zi buna, Carmen. Pupiciii

        Apreciază

  2. Trist, dar real, dragă Ina! Și sunt astfel de case părăsite peste tot în jurul nostru, chiar și pe marile bulevarde, cum e Magheru din capitală…
    Casele din pozele a treia și a cincea îmi par tare cunoscute, din ce orașe sunt?

    Apreciază

  3. Trist si trist! Pentru mine, e dureros sa le vad parasite, nelocuite, fara caldura cu care – pentru care, au fost construite. Cele ce mai au proprietari – si aici e o alta discutie delicata – inca pot fi reabilitate mai usor. Sunt din Craiova cladirile mentionate de tine. O zi buna, Crista!

    Apreciat de 1 persoană

    1. Asa-i Ella. E pacat si e dureros. Eu incerc sa vad in fiecare din ele, bucuria celui ce le-a construit, detaliile, lumina.. Si ma ntristez de doua ori si pentru noi si pentru ei… O zi buna! Pupiciii

      Apreciază

    1. Exact, toate aceste cladiri au fost pline de viata candva. Ce ne-o opri sa le re_insufletim???
      Desi,cand ma gandesc, cat de reprezentativ este Cazinoul din Constanta, parca imi revin si nu mai am nici elan, nici speranta. O zi buna, Potecuta!

      Apreciat de 1 persoană

    1. Multumesc si de sustinere.
      De cati ani le adun (pozele), nu mai spun.. Si, la fel, de ceva timp ma bate si gandul sa scriu ceva.
      Unele cladiri ma tem ca se vor pierde – se vor distruge, in mod natural, cum zicea Zina, altele se pot ”garbovi” mai rau… Si de aceea demersul meu, sa ni le amintim macar ca acum. Si daca unele vor fi mai frumoase cu atat mai mare bucuria.
      E o idee sa le urmarim in timp.
      O zi buna, Petru!

      Apreciat de 2 persoane

  4. Superbe cladirile in decaderea lor! Unele au imbatranit frumos. 🙂 Pastreaza „bucatele de istorie”. Ce pacat ca situatia juridica a unora este incurcata…
    Multe superbe cladiri sunt in paragina… Mie imi plac, si-mi imaginez viata celor care le-au ridicat! Si-mi imaginez ca unele vor avea sansa unei noi vieti.
    In Bv sunt foarte multe cladiri monument istoric – unele au fost reconditionate din fonduri europene sau din fonduri ale orasului, altele sunt in curs de reabilitare: parteneriat public privat: o parte din bani de la primarie, o parte de la proprietari dar, dupa cum si tu ai scris, multi oameni nu au bani pentru „partea lor” si, cica, primaria le-a impus impozite uriase pentru ca nu-si reabiliteaza imobilele (ceea ce nu mi se pare o solutie care sa salveze acesteimobile) 😦
    Happy WW, Ina! Pupici!

    Apreciază

    1. E complicat, exact cum spui. Sa speram ca mostenitorii directi nu vor fi furati (am vrut sa scriu expropriati, dar am zis ca i bun un cuvint mai dur) a doua oara… Era bun ca si titlu si ”decadenta”, dar nu mi-a venit. exprima ce trebuie..
      Cine stie ce va mai fi??
      Multam. O zi buna! Puiciii

      Apreciază

      1. Îmi place când văd cum natura pune stăpânire pe „urmele” umanității..
        Am văzut la momendat un nuc destul de mare crescut pe acoperișul unui bloc părăsit..
        Măcar dacă nu sunt în stare să le recondiționeze, atunci s-o facă natura, că altfel ar fi adevărate infecții..
        Happy WW. Ina.!!!

        Apreciază

  5. Și mie-mi plăcea treaba asta…
    Mereu, cînd le văd, mă gîndesc inevitabil la inechitatea lumii: case și palate întregi goale și, on the other side, oameni stînd unii peste alții, dacă nu prin copaci.
    Superbe sînt, în ciuda reflecțiilor mele 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    1. Unele, cred că da, au mostenitori. Or fi bătrâni, prin străinătate și fără stare de investitii. Și n-or fi cumpărători corecți. Unele au chiriași cred, după plăcuța de pe casa. Altele au proprietari fără posibilități financiare, dar se cunosc casele că-s locuite și sunt oarecum „stabile”. 🙄

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns la Nautilus Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

WordPress.com.

SUS ↑

Istoria cu Mari

"Ma misc intre Dumnezeu si neamul meu" - Petre Tutea

Copper Attitude

Sunt cumulul intamplarilor traite, simtite sau auzite, aflate... Voi?

Les Jumelles

Le blog des Jumelles - Passionnées par la communication, l'événementiel et le tourisme, nous sommes ravies de vous partager ici notre quotidien (Lifestyle). Nous vous souhaitons une bonne visite ! :)

APort

"Pentru un român care știe citi, cel mai greu lucru e să nu scrie." I.L. Caragiale

Adrian Petrisor

p h o t o g r a p h y

Dungha

Sunt cumulul intamplarilor traite, simtite sau auzite, aflate... Voi?

Lluís Bussé

Barcelona's Multiverse | Art | Culture | Science

DOSAR CU SINE

Povestiri cu final neterminat

Mulțumesc

Cel ce mulțumește e liber

simply bucharest: a league of gentlemen

despre ce se maninca in Bucuresti - si cu ce se maninca Bucurestiul

Atipica

Mereu altfel....

MARIANAROMANICA.RO

Sunt cumulul intamplarilor traite, simtite sau auzite, aflate... Voi?

Vultureşti

Auf einmal ist alles relativ

rezonanțe dincolo de pixeli

Sunt cumulul intamplarilor traite, simtite sau auzite, aflate... Voi?

Creează-ți site-ul web la WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat: