Vă invit să citiți o pagină de istorie, a zilei de azi, pe blogul Aureliei Obreja. Mie mi s-a părut cutremurătoare.. ziua când au început arestările comuniștilor în ’48. Citeam la Aurelia și mi s-a părut important să împart cu voi… memoria zilei…
https://aureliaobrejablog.com/2020/05/14/un-cuvant-la-cei-72-de-ani-de-la-arestarile-comuniste/
Cu cat știm mai mulți, cu atât mai bine..
Văzând articolul n-am putut să trec nepăsătoare.. și-i mulțumesc mult Aureliei pentru el și pentru permisiunea de-al republica.
cu Ina hai_hui 
Deșii n-am vrut să citesc, dar până la urmă am citit acest articol..
Nu-mi place când aud oameni torturați de oameni. Pur și simplu aceste atrocități n-ar fi trebuit să existe, nici politic, nici religios, dar ele au existat și istoria le păstrează încă vii..
Au suferit milioane de oameni datorită unor conducători cretini care n-ar fi trebuit să fie lasați nici măcar un tractor să conducă, darămite oameni..
Urăsc religiile și politica pentru că se întâmplă să ajungă oameni bolnavi cu capul în conducere, apoi va fi vai de întreg poporul..
Seară Frumoasă, Ina.!!!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nici mie nu-mi place, dar nu pot sa nu mă gândesc cum e sa fii scos din casa într-o noapte și apoi lumea ta sa se destrame ca un tricotaj. Cumva, ca luare aminte trebuie să știm!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Știu ce zici Ina, și am avut și eu niste cărți dureroase la un momendat în mâinile mele..
Când am dat peste istoria religiilor, apoi istoria bisericii, era să scap cartea din mână. Aveam senzația că curge sânge din filele alea. Ori unde citeai dădeai doar de sange, torturi, războaie, prigoane, sabie, persecuții și inchiziții. Pentru ce, pentru nimic. Pentru lăcomie și râvna după putere așa cu există și astăzi.. Doar că acum lumea sa cuvilizat, nu mai merge cu zăhărelul, însă se pare că au găsit AC de cojocul nostru sub alte forme..
Dacă religia și politica este doar putere, lacomie, și alimentarea propriului lor EU și EGO, atunci pentru mine acestea au dispărut..
Să arunci un creștin la fiarele sălbatice pentru că nu crede ca tine, adta ce înseamnă.. Să ucizi o țară și oameni nevinovați pentru că ei s-au născut pe un bulgăre de aur, sau petrol, asta ce înseamnă.. Să te dai ONU și tu faci războaie și atrocități în alte țări, asta ce înseamnă?
Să arunci miliarde de euro pe armament și logistică militară iar propriul tău popor moare de foame, asta ce înseamnă ?
Să te dai drept omul lui Dumnezeu iar în spatele tău stă un demon care nutrește rău, apoi să mai fie și venerați..
Am citit și văzut multe astfel de nenorociri făcute și provocate de către om, împotriva omului – ar fi ca un leu care s-ar duce la leoaica lui și ar sfâșia-o împreună cu pui cu tot..
Mie chestiile astea îmi fac rău pentru că odată ce le citesc, fac „montajul” acțiunii în mintea mea și apoi îmi face rău..
Îți mulțumesc pentru intenție..!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc, eu! Departe de mine gândul de a rani pe cineva.. O seara mai buna!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Știu că din dorința de empatie pentru semenii noștri ai îndemnat la lecturarea și reflectarea celor întâmplate. Poate chiar sunt unii mai tineri care chiar nu au citit vreodată despre așa ceva..
Da este bine să meditam și să mergem puțin și cu gândul în trecutul mult mai sumbru și să ne aducem aminte cu regret că nu totdeauna umanitatea a fost la fel cum o știm noi astăzi..
Eu îți Mulțumesc, Ina, pentru intenția ta bună. Seară Plăcută !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulţumim, Ina! E o filă dureroasă de istorie. Una dintre cele multe despre care nu se prea vorbeşte.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Așa cred și eu. Macar în treacăt ar fi trebuit, piticii, sa afle ce s-au petrecut. Și n-am auzit azi nimic pe tv sau stiri. Daca n-aș fi citit la Aurelia treceam nepasatoare.. Daca noi nu le spunem se pot repeta greșelile.. Mulțam, eu!
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Bine-ai revenit și bine că ne-ai reamintit! E un fel de: „Să nu uiți, Darie!”.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Bine te-am (v-am) regăsit!
Ai pus așa bine punctul pe i. Exact asta-i sensul.
Meritul este al Aureliei care a scris și a punctat, așa bine ce era de știut, despre ce-a fost atunci.
Mulțumesc frumos.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu se mai gandeste nimeni la asa ceva… Din toata perioada comunista lumea n-a ramas decat cu lozincile alea : ”toata lumea avea de munca…avea o casa…ne duceam la munte si la mare…” Eu cel putin asta am auzit toata copilaria mea.. Bine ca am pus dracu mana pe carte..
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Timpul isi spune cuvantul, dar din cand in cand trebuie sa stergem praful. Aurelia a facut asta pentru noi si ar trebui sa luam aminte.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Păcat că în școală copiilor nu li se predă această parte întunecată a istoriei noastre. 🙁
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Asa-i. Cred că la noi multe nu se fac cum trebuie. Dar istoria exacta, oarecum apropiata ar trebui s-o știm.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, sunt pagini însângerate ale istoriei, care NU TREBUIE UITATE! Nu înțeleg deloc pe cei care susțin că e mai bine să uităm ce-a fost rău, în trecut… Cine nu își cunoaște istoria, nu va ști niciodată cine este cu adevărat, iar istoria…. se poate repeta oricând. Nu învățăm nimic din greșelile și din experiențele trecutului! Am avut ocazia să cunosc și să ascult mulți oameni care au fost victime ale închisorilor comuniste. Ne povesteau și lăcrimau, cu gândul la cei care au murit atunci, ca niște martiri. Ne povesteau și ne rugau „să nu uitați niciodată”! Avem datoria să spunem, să le facem cunoscut și celor care nu au de unde să știe, dacă nu le spune nimeni. O datorie morală!
Nu-i vom uita!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Gândim la fel. Chiar daca sunt niste grozăvii noi doar auzim de ele, dar din păcate unii le-au și trăit. In memoria lor și pentru a nu repeta greșelile trebuie să transmitem mai departe. Ai zis foarte bine, e o datorie morală!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dragă Ina, dintr-un anume punct de vedere, pot spune că sunt un mare norocos. Am avut șansa să cunosc și să ascult câțiva oameni extraordinari, care au cunoscut experiența de coșmar a închisorilor sau deportărilor. I-am ascultat ore în șir cum povesteau lucruri incredibile, despre ei și familiile lor. Ascultam și mă cutremuram. Nu putem să înțeleg cum de a fost posibil ca oamenii să devină atât de… inumani!
Cei mai mulți dintre dânșii s-au dus… Când nu va mai fi niciunul, cine le va mai povesti „memorialul durerii”?Nu trebuie să uităm!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ești un norocos că ai putut primi informația direct de la oamenii îndurerați. Și eu am avut ocazia sa cunosc, dar eram mica, s-a prăpădit devreme. Soțiile dânșilor au mai rămas să și trăiască grozaviile și să ne mai spună cum puteau, ce-au trăit. Știu pe cineva ce-a fost copil și a fost deportat în Bărăgan cu familia -profesir de școală și căruia i-a „dispărut” în condiții ciudate fratele cel mare și apoi n-a mai spus nimănui nimic de acolo. Nici măcar soției sau copiilor. Nici să vorbești nu se putea. Au multe familii ce au trăit dramele anilor aceia, din păcate. Nu-i uităm!
ApreciazăApreciază