Proiectează un site ca acesta, cu WordPress.com
Începe

Păpuși cu păpuși

Din copilarie, că doar ce fu’ ziua copilului, nu???

Eu, în vizită, dorindu-mi păpușa din vitrina gazdei.. doar vedeam că e cât mine..

Nela cu Pinochio al ei..

Tot eu, cu păpușa blondă, ce avea o broșă de plastic măceș, cu ac de siguranță – fost mărțișor

Și iată „Miercurea fără cuvinte” de la Carmen a poposit la Zina. Deci mai nou la ea, puteți posta fotografii, toți cei ce vreți.

Sursa foto arhiva personală;

Sursa foto reprezentativă Pexels.com.

Toate articolele publicate pe acest site sunt proprietate intelectuală și este interzisă preluarea integrală sau parțială a textelor, dar și a fotografiilor.

Tot conținutul încărcat pe acest site este original, iar reproducerea sa parțială sau totală este interzisă fără acordul meu expres.
 “Copyright 2019-2020 – Toate drepturile rezervate

Publicitate

32 de gânduri despre „Păpuși cu păpuși

Adăugă-le pe ale tale

  1. Vaiii, m-ai terminat cu prima păpușă, seamănă leit cu cea pe care-o aveam eu…! Dacă aia e, îmi amintesc de cureaua aia dintr-un viilin subțire 💖
    In ultima, parcă te mîngîie cu o mînuță…

    Apreciază

    1. Eiii eu n-o aveam, o imprumutam doar s-o mangai putin, cand eram in vizita la niste prieteni de familie. 🙂 Ma bucur ca te-ai regasit in papusa aceea. Ultima papusa era a mea si ne alintam acolo, impreuna. 🙂 Pupicii

      Apreciat de 1 persoană

  2. Doamne! Unde s-a dus vremea păpușilor?…
    Am senzația că fetițele mici de acum nu prea se mai joacă cu păpușile. Cel mult vor o Barbie ca să fie mai cu moț decât alte fetițe…

    Happy WW, dragă Ina!

    Apreciat de 2 persoane

    1. Se joaca cred si Piticile, dar le rujeaza, le machiaza.. Noi nu prea am avut papusi mari. Cea din ultima fotografie o primisem cadou de ziua mea in vara si alta nici ca am mai avut. 🙂 Dar erau cele de guma mici, cu care ne faceam veacul . 🙂 Multumesc mult.
      O zi buna!

      Apreciat de 1 persoană

  3. Minunată întoarcere-n timp. Aveau bunicile amândouă câte o păpuşă din asta mare, erau mai mari ca mine până la un punct. Mă jucam cu ele când mergeam, dar acasă aveam un bebe de care nu mă despărţeam nicicând. Era greu şi, când mergeam la plimbare, pe mama cădea să-l care. Îl am şi acum. 🙂
    Zi frumoasă, Ina!

    Apreciat de 1 persoană

    1. ”Papusa” mea de baza era un leu din cauciuc: Clarence. Eu cu el ma plimbam. 😛 Nu mai am papusa mare, decat in poza. Mai are Nela una mare, la mama, primita la majorat. 🙂 Multumesc Potecuta! 🙂 O zi buna si tie!

      Apreciat de 2 persoane

  4. Grozave păpușile tale. Mulțumesc pentru amintirile trezite.
    Pe păpușa cu urechi de iepure frez (fraise?) a fetei mele o chema Viorel Bogdan Bobi. Fără nicio legătură cu persoane cunoscute. O plimbam și la munte și la mare. Și da. A avut două păpuși mari și încă nu am uitat jena mea când am dus-o pe una din ele la un atelier de reparat păpuși în Vitan. Cum nu încăpea în nicio sacoșă am ”defilat” cu păpușa sub braț prin tramvai 😦

    Apreciat de 1 persoană

    1. Zâmbesc. Păpușa cu urechi de iepure trebuie să fi fost deosebita! Pitica avea niște păpuși cu par roz și se dezmembrau urgent. Și parcă vă văd cu păpușa mare la defilare. Nimic rău în asta. 🙂
      Mulțumesc mult eu! 😘♥️

      Apreciat de 1 persoană

  5. O papusa similara cu cea din prima imagine am si eu, data de bunica pe linie materna. Elasticele s-au rupt complet si acum trebuie sa o repar. Sper sa reusesc. Si mi-am propus sa-i ‘refac’ garderoba… 🙂
    Multumesc pentru aceste imagini atat de pretioase pentru tine, dar si pentru mine, draga Ina!
    Pupici si happy WW!

    Apreciat de 1 persoană

  6. Draga mea Ina, păpusă cu păpusă…Acum intru-n copilaria mea sa-mi caut papusa, mesterita din cârpe de moșul meu Petre…Parul era din lana de oaie neagra, nasturei in loc de ochi …Multumesc de acest moment!
    Happy WW!

    Apreciat de 1 persoană

    1. Ce frumos! Păpușile păpușilor mi s-a părut un titlu potrivit. Păpușa făcută cu mana, are o valoare sentimentala și mai mare. Emoționant schimb de papusi. ♥️ Mulțumesc frumos și eu!
      O zi buna!

      Apreciază

      1. Cinci mari?? Uau.. Te aș fi invidiat acum ceva ani. 😁 Pai păpușile se mai și strica oricât de dragi ne-ar fi.
        Stii, maia scotea bobocei primăvara și nouă, copiilor ne erau foarte dragi. Le tocam urzici fierte, îi dragaleam, ne jucam cu ei și uneori câte un boboc murea din foarte multă dragoste.
        Așa și cu păpușile. Câteodată și prea multă dragoste le făcea rău. Nu?

        Apreciat de 1 persoană

    1. Era păpușa unor prieteni de folie, vecini. Era mare și în vitrina. Noi nu aveam așa mare. Când ne duceam in vizită ne-o dadea, o mângâiam și mama era cu ochiul vigilent pe noi sa nu facem ceva greșit. 😁

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Site web construit cu WordPress.com.

SUS ↑

GLOBETROTTER - blog de călătorii

Călătoriile mele prin lume și sfaturi utile pentru a ști cum să te ferești de înșelătorii

Maria in color splashes.🎨

Pictura este exprimarea mută a poeziei .

Radio 80

talk less, play more

imaginecontinua

Pretextul acestui blog este mica mea colecție de fotografii vechi. În timp s-a transformat în pasiune. O pasiune care ne trimite, pe noi, cei de azi, în lumea de altădată, prin intermediul unor fotografii de epocă.

pardauro blog

un om cu capul pe umeri

Dana Fodor Mateescu

Poveștile mele sunt vii și mă scot din minți. Mă rod pe dinăuntru. Le cert și le iubesc, le mângâi, apoi le gonesc, le ucid și le readuc la viață. Sunt ale mele. Uneori, mă îmbracă de sus până jos, mi se prind în păr, la gât și pe fiecare deget. Eu însămi sunt o poveste.

G.Dansul vietii

*Sa scrii cu sufletul tau si sa recitesti cu sufletul celorlalti!... *

De-ale Irinei

Eu, aici, acum, altfel

HopeLess

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de altfel, arta în toate formele ei!

Monolog cu un străin

Iubesc, am curaj și mă tem...

La mine în suflet

Gânduri, trairi, opinii...Iubiri

Gălăgie'n Cap

Verzi și uscate

Monalisa

Simte și trăiește!

ATITUDINE SLABĂ

Când uit ce sunt, devin ce aş putea fi.- Lao Tzu

Comentator Amator

„Viata nu are subtitrare, ori o intelegi, ori nu…” – Wolf Wildfire

Short Prose

Poetry and Prose by Gabriela Marie Milton #1 Amazon Bestselling Poet & Editor, Award Winning Author, Pushcart Prize Nominee

%d blogeri au apreciat: