Din copilarie, că doar ce fu’ ziua copilului, nu???



Și iată „Miercurea fără cuvinte” de la Carmen a poposit la Zina. Deci mai nou la ea, puteți posta fotografii, toți cei ce vreți.
Sursa foto arhiva personală;
Sursa foto reprezentativă Pexels.com.
Toate articolele publicate pe acest site sunt proprietate intelectuală și este interzisă preluarea integrală sau parțială a textelor, dar și a fotografiilor.
Tot conținutul încărcat pe acest site este original, iar reproducerea sa parțială sau totală este interzisă fără acordul meu expres.
“Copyright 2019-2020 – Toate drepturile rezervate”
Vaiii, m-ai terminat cu prima păpușă, seamănă leit cu cea pe care-o aveam eu…! Dacă aia e, îmi amintesc de cureaua aia dintr-un viilin subțire 💖
In ultima, parcă te mîngîie cu o mînuță…
ApreciazăApreciază
Eiii eu n-o aveam, o imprumutam doar s-o mangai putin, cand eram in vizita la niste prieteni de familie. 🙂 Ma bucur ca te-ai regasit in papusa aceea. Ultima papusa era a mea si ne alintam acolo, impreuna. 🙂 Pupicii
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Foarte frumoase amintiri!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc! Sunt amintiri dragi. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Doamne! Unde s-a dus vremea păpușilor?…
Am senzația că fetițele mici de acum nu prea se mai joacă cu păpușile. Cel mult vor o Barbie ca să fie mai cu moț decât alte fetițe…
Happy WW, dragă Ina!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Amintiri dragi din vremea când păpușicile se jucau cu păpușile 🙂
Ai fost o fetiță frumoasă !
Happy WW, Ina.!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Multumesc mult! Toti copii sunt frumosi. 🙂 Amintirile-s nepieritoare. Ma si amuz ca stiu culorile rochiilor, botosilor, hainutele de papusi. 🙂
O zi buna, Stef!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Se joaca cred si Piticile, dar le rujeaza, le machiaza.. Noi nu prea am avut papusi mari. Cea din ultima fotografie o primisem cadou de ziua mea in vara si alta nici ca am mai avut. 🙂 Dar erau cele de guma mici, cu care ne faceam veacul . 🙂 Multumesc mult.
O zi buna!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Minunată întoarcere-n timp. Aveau bunicile amândouă câte o păpuşă din asta mare, erau mai mari ca mine până la un punct. Mă jucam cu ele când mergeam, dar acasă aveam un bebe de care nu mă despărţeam nicicând. Era greu şi, când mergeam la plimbare, pe mama cădea să-l care. Îl am şi acum. 🙂
Zi frumoasă, Ina!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
”Papusa” mea de baza era un leu din cauciuc: Clarence. Eu cu el ma plimbam. 😛 Nu mai am papusa mare, decat in poza. Mai are Nela una mare, la mama, primita la majorat. 🙂 Multumesc Potecuta! 🙂 O zi buna si tie!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mi-ai amintit de păpușa mea Silvia, pe care am plimbat-o atât de mult, că i s-au găurit călcăiele. Happy WW, Ina! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🙂 Am zambit vizualizand amintirea ta, intamplarea.. Toate papusile ne-au suportat. O zi buna, Roxi!
ApreciazăApreciază
Happy WW! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🙂 Multumesc la fel!
ApreciazăApreciază
Grozave păpușile tale. Mulțumesc pentru amintirile trezite.
Pe păpușa cu urechi de iepure frez (fraise?) a fetei mele o chema Viorel Bogdan Bobi. Fără nicio legătură cu persoane cunoscute. O plimbam și la munte și la mare. Și da. A avut două păpuși mari și încă nu am uitat jena mea când am dus-o pe una din ele la un atelier de reparat păpuși în Vitan. Cum nu încăpea în nicio sacoșă am ”defilat” cu păpușa sub braț prin tramvai 😦
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Zâmbesc. Păpușa cu urechi de iepure trebuie să fi fost deosebita! Pitica avea niște păpuși cu par roz și se dezmembrau urgent. Și parcă vă văd cu păpușa mare la defilare. Nimic rău în asta. 🙂
Mulțumesc mult eu! 😘♥️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
O papusa similara cu cea din prima imagine am si eu, data de bunica pe linie materna. Elasticele s-au rupt complet si acum trebuie sa o repar. Sper sa reusesc. Si mi-am propus sa-i ‘refac’ garderoba… 🙂
Multumesc pentru aceste imagini atat de pretioase pentru tine, dar si pentru mine, draga Ina!
Pupici si happy WW!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc frumos eu pentru rânduri și gânduri.. 🙂
Neprețuite sunt pozele, asa-i. Ce frumos sa ne regăsim așa păpușile.
O zi buna!!! Pupicii ♥️
ApreciazăApreciază
Draga mea Ina, păpusă cu păpusă…Acum intru-n copilaria mea sa-mi caut papusa, mesterita din cârpe de moșul meu Petre…Parul era din lana de oaie neagra, nasturei in loc de ochi …Multumesc de acest moment!
Happy WW!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce frumos! Păpușile păpușilor mi s-a părut un titlu potrivit. Păpușa făcută cu mana, are o valoare sentimentala și mai mare. Emoționant schimb de papusi. ♥️ Mulțumesc frumos și eu!
O zi buna!
ApreciazăApreciază
In copilarie papusile mele frumoase stateau pe mobila (la expozitie). Aveam acces la ele, dar preferam sa nu le ,,stric”. Acum sunt impecabile intr-o casa nelocuita, acoperite de praf.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Uff! Mai bine le stricai ca mine. Eu nu le mai am. Eram cam copil cu ele. Mă jucam cat ii ziulica de lunga. 😁
ApreciazăApreciază
Eu am avut vreo 5 mari și mi le-a stricat vară-mea… pe toate 😦 Ea era mai mare cu 2 ani și puțin mai sălbatică decât mine.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cinci mari?? Uau.. Te aș fi invidiat acum ceva ani. 😁 Pai păpușile se mai și strica oricât de dragi ne-ar fi.
Stii, maia scotea bobocei primăvara și nouă, copiilor ne erau foarte dragi. Le tocam urzici fierte, îi dragaleam, ne jucam cu ei și uneori câte un boboc murea din foarte multă dragoste.
Așa și cu păpușile. Câteodată și prea multă dragoste le făcea rău. Nu?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce frumoase sunteți 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc frumos! Copii și noi, ca toți ceilalți. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Acum imi dau seama ca fiicele mele nu si-au salvat papusile. Probabil s-au pierdut cu ocazia cam multelor mutari…
Happy WW!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E posibil, dar si sa le fi iubit prea mult si sa le fi ”chinuit”. 😀
O zi buna!
ApreciazăApreciază
„Păpuși” cu păpuși !😚🤗
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Daaa! Mi s-a părut potrivit, eram mici. 😘♥️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Totdeauna jucăriile altora „erau mai frumoase”. Știu cum e să îţi dorești păpușa altcuiva. Îmi plăceau mai mult ale sorei mele, iar ea nu prea mă lăsa să mă joc cu ele de teamă să nu le stric.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Era păpușa unor prieteni de folie, vecini. Era mare și în vitrina. Noi nu aveam așa mare. Când ne duceam in vizită ne-o dadea, o mângâiam și mama era cu ochiul vigilent pe noi sa nu facem ceva greșit. 😁
ApreciazăApreciază