Ploaia de vară…

Ploaia de vară..

Știți mirosul ploii în țărână??

Ploile de vară debutau cu tunete puternice, odat’ negrea cerul, de ziceai că ridică în slăvile lui toată cenușa ce-o scosese mamaia, din sobă, iarna. Limpezimea lui nu mai exista. Negura cerului era brăzdată de fulgerele jucăușe. Tuna de scotea sufletul din tine. Noi, copii ne ascundeam după cei mari sau ne făceam mici ghemotoace. Mamaia se închina și zicea: ‘‘Doamne ajută!! și pe bostan Ilie să avem ce mânca…” și parcă la îndemnul ei tremurul din aer, înfiorarea se lasa dusă, domolită. Începeau ropotele puternice cu picuri mari.

Era o ușoară adiere, răcorire, picături mari înfiorau și înfloreau țărâna.

Ne adunam repede, oriunde am fi fost și orice am fi făcut, sub o streașină. Se nvolburau apele, apărea o spumă murdară pe râuletele mici din obor când șuvoaiele prindeau a se scurge, bolta de viță si ea scutura picături de viață spre pământul însetat. Și noi copii chirăiam de plăcere. Uzi câteodată înfruntam ploaia, ne jucam, dansam desculți, bucurându-ne de ea.

Vedeai lumea bulucindu-se de după vale, de prin centru, mergând mai iute, chiar alergyand cu câte o cârpă sau chiar o pungă sau și o prelata, pusă-n cap. Păsările gureșe se adăposteau și ele.

Fotografie de izhar khan pe Pexels.com

Sunetele ploii, răpăielile repezite, transformate in murmur, treptat, le acopreau pe celelalte. Cadența ploii îmi răsună și acum în urechi.

Și-mi amintesc când căldurile cotropeau pământul, când arșița îl crapa, de parcă ar fi fost pâinea vârată pe lopată, în cuptor si uitată ”nespălată pe față”, cât să prindă coajă și să crape..

Atunci tot omu’ se gândea, uneori si articula cu voce tare, că ar fi nevoie de paparude. Și în copilaria de trei – patru ani, cred că le-am văzut la poartă, printre ulucile grii, cumva țigănci, cumva spirite, cred, în verde frunze, lucioase, ude, când setea era o opțiune primară.

Era paparuda mare si o fetita_copil ce abia statea in picioare, cam ca mine, tot verde_padure. Ingana si ea, cantecelul, spunea pe sărite ce auzea la mama ei.. și cumva se ținea de fusta_frunze: ”Paparuda

Paparuda ruda,
Vino de ne uda,
Ca sa-nceapa ploaie,
Sa curga siroaie,
Cu galeata, leata,
Peste toata gloata.
Unde da cu maiul,
Sa creasca malaiul;
Unde da cu sapa,
Sa curga ca apa.
Paparudele!
Ca pasarea prin copaci,
Ploaie multa ca sa faci!

Oamenii le udau cu găleți întregi, le dădeau plocon ceva ce le prisosea, mălai, făină, fructe din bătătură. Se aruncau și cu bani în ele, rar hârtii, ades mărunți metalici.

Era veselie că a trecut Paparuda pe la tine… că va veni ploaia, că ropotul de căldură va trece. Rămâneai în poartă privindu-le cum pierdute, ude, lucioase si verzi_înnegrite treceau la poarta cealaltă, cu cântecelul lor naiv aducător de apă vie.

Petrecute din priviri, se lăsau duse mai departe prin sat.. Le-ati mai văzut?? Le știți??

Sursa foto și foto reprezentativa: Pexels.com;

Sursa poezie aici.

Toate articolele publicate pe acest site sunt proprietate intelectuala și este interzisă preluarea integrală sau parțială a textelor, dar si a fotografiilor.

Tot conținutul încărcat pe acest site este original, iar reproducerea sa parțială sau totală este interzisă fără acordul meu expres.
 “Copyright 2010-2014 – Toate drepturile rezervate

22 de gânduri despre „Ploaia de vară…

Adăugă-le pe ale tale

  1. Am simţit mirosul ploii în timp ce-am citit. Ştii că mirosul asfaltului încins şi udat apoi de ploaie e parfumul meu preferat? Am văzut şi „filmul”, agitaţia, alergătura, streaşina curgând, clopotele bătând, „să nu dea cu chiatră, draga lu’ buna, de aia traje clopotu'”.
    De paparude nu ştiam, mulţumesc pentru toată povestea asta!

    Apreciat de 2 persoane

    1. Ce lume simplă și buna! Mă apucă plansu’ gândind că invocau un ajutor divin, prin clopot, sa nu dea piatra. Și ce frumos accent. Nu știam că-ți place mirosul ploii, dar sunt bucuroasa să aflu. Și mie-mi plac mult câteva mirosuri naturale de fan, ploaie, pamant. Altfel sunt alergica la sintetice.😁 Mulțumesc mult, Potecuță!

      Apreciat de 1 persoană

  2. Le-am vazut demult…eram mica, aveam vreo 3-4 ani si, ascunsa dupa fusta bunicii mele, priveam pe jumatate fascinata, pe jumatate speriata dansul paparudelor. Nu intelegeam de ce trebuie sa arunce cu apa in ele, credeam ca vrea sa le goneasca de la poarta si-mi pironisem privirile in ochii negri taciune ai tigancusei de vreo 7 ani, desculta, cu parul despletit si fusta inflorata.

    Apreciat de 2 persoane

  3. La noi, în partea estică a Ardealului, nu a existat acest obicei. Poate si datorită faptului că fiind zonă de munte, ploile erau regulate. Rar se întâmpla să apară perioade de secetă. Dar asta a fost cândva! Când pădurea era pădure…acum lucrurile s-au schimbat…
    Mi-a plăcut tare mult cum ai povestit!
    Numai bine!

    Apreciat de 1 persoană

  4. Îmi amintesc, Ina, stai că acuș-acuș vine Sfantul Ilie 🙂 Vezi că nu-mi merge butonul să dau like articolului să nu te superi, la Aura și la Potecuța merge, dar la tine nu știu de ce nu merge. Weekend plăcut! 🙂

    Apreciat de 2 persoane

    1. Eii, Florina nu-ti face tu griji pentru asta. Nu am setat nimic, e la fel, dar nu pun la imina lipsa lor. Suntem aici ”de placere”, nu?? 🙂 Exact vine Ilie al lui mamaia, pe bostan cu bicele si incep fulgerele… 😀 E atata ploaie, anul asta… 🙂 Weekend placut!

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

WordPress.com.

SUS ↑

Istoria cu Mari

"Ma misc intre Dumnezeu si neamul meu" - Petre Tutea

Sasha și ale sale gânduri

Arta este puterea de a simți.

Copper Attitude

Sunt cumulul intamplarilor traite, simtite sau auzite, aflate... Voi?

Les Jumelles

Le blog des Jumelles - Passionnées par la communication, l'événementiel et le tourisme, nous sommes ravie de vous partager ici notre quotidien (Lifestyle). Nous vous souhaitons une bonne visite ! :)

APort

"Pentru un român care știe citi, cel mai greu lucru e să nu scrie." I.L. Caragiale

Adrian Petrisor

p h o t o g r a p h y

Dungha

Sunt cumulul intamplarilor traite, simtite sau auzite, aflate... Voi?

Lluís Bussé

Barcelona's Multiverse | Art | Culture | Science

DOSAR CU SINE

Povestiri cu final neterminat

Mulțumesc

Cel ce mulțumește e liber

simply bucharest: a league of gentlemen

despre ce se maninca in Bucuresti - si cu ce se maninca Bucurestiul

Atipica

Mereu altfel....

MARIANAROMANICA.RO

Sunt cumulul intamplarilor traite, simtite sau auzite, aflate... Voi?

Vultureşti

Auf einmal ist alles relativ

rezonanțe dincolo de pixeli

Sunt cumulul intamplarilor traite, simtite sau auzite, aflate... Voi?

-X-

Rezonanțe Imposibile

oliviamartagaidos.wordpress.com

Am plecat după poezie

Creează-ți site-ul web la WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat: