Proiectează un site ca acesta, cu WordPress.com
Începe

Păretare

Sper că fiind de pe pereți sunt păretare, cum mi-a zis Vax-albina, aici. Pot greșii totuși. Toate înglobează multă muncă și despre fiecare știu vag câte ceva auzind-o pe mamaia, lăudându-se. Bucleurile sunt făcute, la gura sobei, iarna, când Tone ( bunicul) îi aducea ațe de lucru, din târg. Sunt făcute nu știu cum, cu furculița. Iar carpeta de perete era ”modernă” și nu-i cusută, ci țesută, în război cu șase ate (un procedeu mai special, după cum se lăuda, tot mamaia). Pentru mine sunt tablouri de suflet.

Pisica cu lalele, din camera de la stradă

Veverița, de deasupra patului din dormitorul bunicii

Păunul din bucătăria de iarnă

Fructe și flori, din sală

Carpeta țesută: Prințesele lacului

Periera, tot din bucătăria de vară

Și iată „Miercurea fără cuvinte” de la Carmen a poposit la Zina. Deci mai nou la ea, puteți posta fotografii, toți cei ce vreți.

Sursa foto si foto reprezentativă: arhiva personală.

.

Toate articolele publicate pe acest site sunt proprietate intelectuala și este interzisă preluarea integrală sau parțială a textelor, dar si a fotografiilor.

Tot conținutul încărcat pe acest site este original, iar reproducerea sa parțială sau totală este interzisă fără acordul meu expres.
 “Copyright 2019-2020 – Toate drepturile rezervate

Publicitate

37 de gânduri despre „Păretare

Adăugă-le pe ale tale

    1. 🙂 Ma bucur ca va plac. Mi-e deja dor de dumneavoastra. Daca m-ati lumina cum le facea, caci mamaia nu ne-a aratat. Le avea facute din tinerete, de cand traia bunicul, pe care noi nu l-am cunoscut. 🙂 Va mbratisez cu drag!

      Apreciat de 2 persoane

      1. Vai. Mulțumesc.
        Am căutat și am reușit să găsesc. Vedeți pe YT ac magic, ac pika pika, ac persan. Tehnica e deosebită și rezultatul e ca în superbele cusături ale dvs. Doar modelele s-au schimbat. Sper să vă lămuriți. ❤

        Apreciat de 1 persoană

  1. Pfff…era o adevarata intrecere intre bunicile de la mine de pe strada cand eram copil 😀 De obicei se lucrau iarna, ca vara era multa treaba prin curte, la camp… Apoi incepeau sa se laude care-a facut-o mai colorata, al carui desen e mai frumos….tevatura mare 😀 😀
    Tare faine-s ale bunicii tale 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    1. Multumesc mult! Spre batranete si vara, cand comunistii le luasera bruma de pamant si nu se mai duceau nicunde, dupa ce potoleau curtea, ieseau la poarta si faceau un fel de claca. Se strangeau pe scaunelele mici de lemn la poarta cate uneia, in general cea care iesea prima, si puneau lumea la cale si cu mainile maiestreau cate ceva. Eu le-am prins cusand cate o fata de masa, cate un mileu sau stergar. Iarna lucrau piesele mari – macatele de perete-, pe soba, cat era lumina afar. Asta daca nu tricotau sosete sau cate ceva de lana.
      O zi buna! 🙂

      Apreciat de 2 persoane

  2. Preferata mea e cea cu pisica. Bunica mea nu avea păretare din acestea, ci din cele cusute pe etamină, cu cruciulițe. M-a învățat și pe mine să fac, făceam semne de carte în I-IV după modelul învățat de la ea. Mulțumesc pentru amintiri! Happy WW, Ina! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    1. Ti-o ofer si tie, cu drag pe cea cu pisica.
      Avea si bunica, destule mileuri sau fete de masa cu muste… Si eu de la ele stiu lucra. 🙂 Multumesc mult si eu! 🙂 O zi buna, Roxi!

      Apreciază

    1. Cele cu mesaj le-am postat data trecuta. Astea primele sunt bucleuri, păunul este cu muște și zânele sunt țesute. Căprioara la izvor trebuie sa fie deosebita. 🙂 Bunicile noastre toate erau deosebite și harnice. Sunt sigura. Mulțam Potecuță! Pupicii ❤️ O seara buna! (cât pe ce sa uit sa răspund, îmi scăpase printre rânduri 😟)

      Apreciat de 1 persoană

    1. Aaah, îmi aduc aminte că bunica avea așa ceva pe un perete, dar era făcut atât de sacru încât noaptea când mergeam acolo în casă, singur, îmi era tot timpul frică de acel tapet. Era un fel de icoană, dar culorile parcă mi se păreau atât de realiste încât îmi dădea impresia că eram acolo în „grădina” Ghetsimanii..
      Superbe lucrări !
      Happy WW, Ina !!!

      Apreciat de 1 persoană

    1. Dianaaaa! Cat ma bucur sa te citesc! 🙂 Ma bucur si ca te-am pus la cautat amintiri, emotii, ce-or fi.. Multumesc mult si de urari si de randuri, ganduri. Ma bucur sa te stiu bine, ma ngrijorasem nitel. Te ‘mbratisez cu drag! O zi senina si linistita sa ai! 🙂 Pupiciiii

      Apreciat de 1 persoană

  3. Sunt foarte frumoase si pline de suflet si amintiri minunate, ‘paretarele’ tale.
    Este o senzatie deosebita cand vezi asa ceva. Parca se deschide un vartej spre trecut…
    Multumesc, draga Ina!
    Happy WW!

    Apreciat de 1 persoană

    1. Ana, dragă și mie mi se par toate frumoase. Poate le-am pozat eu prost, ele sunt mai reușite decât pot eu sa vi le arat. Acolo e tinerețea lui mamaia și eu doar bănuiesc că și asta exprimă ele. Munca, fara îndoiala. Mulțumesc frumos! O seara buna sa ai și tu! 😘❤️

      Apreciat de 1 persoană

  4. Sunt înduioșătoare și adorabile aceste opere de artă naivă, în care s-a țesut sufletul celor vechi spre a păstra veșnică legătură cu cei noi. Mulțumesc ca ai împărțit cu noi aceste comori!

    Zi frumoasă, dragă Ina!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Site web construit cu WordPress.com.

SUS ↑

GLOBETROTTER - blog de călătorii

Călătoriile mele prin lume și sfaturi utile pentru a ști cum să te ferești de înșelătorii

-awake but dreaming-

Simt.Trăiesc.Iubesc.

Radio 80

talk less, play more

imaginecontinua

Pretextul acestui blog este mica mea colecție de fotografii vechi. În timp s-a transformat în pasiune. O pasiune care ne trimite, pe noi, cei de azi, în lumea de altădată, prin intermediul unor fotografii de epocă.

pardauro blog

un om cu capul pe umeri

Dana Fodor Mateescu

Poveștile mele sunt vii și mă scot din minți. Mă rod pe dinăuntru. Le cert și le iubesc, le mângâi, apoi le gonesc, le ucid și le readuc la viață. Sunt ale mele. Uneori, mă îmbracă de sus până jos, mi se prind în păr, la gât și pe fiecare deget. Eu însămi sunt o poveste.

G.Dansul vietii

*Sa scrii cu sufletul tau si sa recitesti cu sufletul celorlalti!... *

De-ale Irinei

Eu, aici, acum, altfel

HopeLess

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de altfel, arta în toate formele ei!

Monolog cu un străin

Iubesc, am curaj și mă tem...

La mine în suflet

Gânduri, trairi, opinii...Iubiri

Gălăgie'n Cap

Verzi și uscate

Monalisa

Simte și trăiește!

ATITUDINE SLABĂ

Când uit ce sunt, devin ce aş putea fi.- Lao Tzu

Comentator Amator

„Viata nu are subtitrare, ori o intelegi, ori nu…” – Wolf Wildfire

Short Prose

Poetry and Prose by Gabriela Marie Milton #1 Amazon Bestselling Poet & Editor, Award Winning Author, Pushcart Prize Nominee

%d blogeri au apreciat: