Proiectează un site ca acesta, cu WordPress.com
Începe

Poveștile florilor..

.. acestei veri

Fiecare are o poveste.. E o poveste și a culorilor și a interacțiunilor și a familiei și a dragostei.

Floricica primită de Piti de la un drăguț

Floarea lui Piti, primită cu ocazia unei sărbători se simte bine. Am replantat-o, căci era într-un vas mic de plastic. Acum a devenit mai robustă, deși prin iarnă era cât pe ce s-o pierdeM. Vecina de vis-a vis, a văzut-o îmbobocita, printre celelalte, la ușă, pe sala de la intrare și a vrut s-o ferească, la dânsa în casă, de frig. Noroc că s-a răzgândit. A îmbumbit, iar în vară pentru noi. Și ne încântă..

Floarea leandru de la mamaia

Floarea leandru este moștenire de familie, de la mamaia. Mi-e foarte dragă indiferent ce-ar spune Nela. Ea zice că aduce ghinion leandru, să-l arunc. Eu refuz. Este leandrul copilariei mele, era uneori și bradul copilariei mele, de la Turu.

Mamaia îmbătrânind nu-l prea mai putea urni: de pe scările balconului, toamna în sală și invers, primăvara. Când l-am văzut într-un sac mare de plastic și a zis că-l aruncă, l-am revendicat. Are 40 de ani, dacă nu mai bine, eu îl știam acolo – dintotdeauna. L-am luat și l-am adoptat. El, cu toane, m-a adoptat mai greu. Îi plăcea aerul de Turu și nu mirosul de la mine, de asfalt, vara. Și deși ”mă uitam la el ca la soare” (zicere de la mamaia) nu înflorea. Acum ne-am împrietenit mai bine, ne bazăm unul pe celalalt și de când îl dau pe sală, la răcoare și el trăiește iarna acolo, într-o hibernare benefică, primăvara-i nu scos pe balcon, îmi arată frumusețea lui. Are un vas mare pe măsura dragului meu de el și al lui de mine. S-a uscat parte din leandrul vechi ce era cât genunchiul meu, cât gamba mea, dar au ieșit lastari noi din pământ și mă răsfață. E si răsfățul vostru acum leandrul meu_moștenire, nu????

Teiul este copacul copilăriei mele la Casara, unde mărginea toate aleile și erau destule. Tot cartierul era plin de tei și aroma lui în primăvara-vară, continuă să mă ‘mbete peste ani..

Teiul dimineților mele

Noul tei este la doi pași de mine, la o casă în care cineva a deschis o mică terasă. Liniștită, calmă, umbrită frumos de acest tei mare. Este teiul diminetilor mele fericite de vară. Înmiresmează cu parfumul său străduțele mici din juru-i și pe mine mă face să mă agăț de el. Când mă apropropii îl adulmec fără să-l văd, apoi îi zăresc câteva ramuri, apoi îmi amintesc că n-am o punguța să culeg flori. Apropiindu-mă sunt cu nasul în el, pun flori peste pachetul de mâncare, ferindu-mă de priviri curioase și de albine. Cu capul în tei culeg câte-o mâna de tei în fiecare dimineață și în iernile friguroase am motiv să-mi gândesc teiul, înverzit înfrunzit, înflorit, nu???

Același tei, altă imagine

Sursa foto si foto reprezentativă: arhiva personală;

Toate articolele publicate pe acest site sunt proprietate intelectuală și este interzisă preluarea integrală sau parțială a textelor, dar și a fotografiilor.

Tot conținutul încărcat pe acest site este original, iar reproducerea sa parțială sau totală este interzisă fără acordul meu expres.
 “Copyright 2019-2020 – Toate drepturile rezervate

Publicitate

34 de gânduri despre „Poveștile florilor..

Adăugă-le pe ale tale

    1. Asa il avea si mamaia intr-un butoi maricel de tabla.. Si noi seara udam toata prispa si florile de pe ea. Erau un cactus, cateva muscate si o aloe. Plus leandru de pe scari. 🙂 Amintirile noastre, aproape se confunda. 🙂 Pupicii, Potecuta.

      Apreciat de 1 persoană

  1. Locuiesc pe o strada numita Aleea teilor 😀 Am teiul la fereastra de cand ma stiu 🙂 In rest…trandafiri…de toate felurile, culorile…A…sa nu uit…si craite 🙂
    leandru avea bunica…ciudat cum imdeiat dupa ce ea s-a dus in alte universuri, leandrul s-a uscat..si n-a mai vrut nicicum sa infloreasca, desi ne-am plimbat cu el prin toata curtea si prin toata casa si eu si unchiul si matusa mea si veri mei…degeaba

    Apreciat de 2 persoane

  2. O bogăție de flori și de povești frumoase! Eu sunt încă la început, dar orhideea din bucătărie mi-e cea mai apropiată și înfloritoare prietenă. Din păcate, bradul pe care l-am luat la ghiveci, de Crăciun, nu a rezistat pe balcon și a rămas fără ace. Cred că trebuia replantat într-o grădină.
    Mulțumiri pentru desfătare, Ina! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    1. Nu te întrista. Se mai întâmplă să pierdem Florii. Eu singura și ultima, sper orhidee primită am omorat-o . Nu știu cum ce, că mă tot uitam la ea. Și n-a fost singura pățanie. 😁 Și mai am povești cu flori.. Mulțumesc mult, Petru! 🙂 Weekend frumos!

      Apreciat de 1 persoană

  3. Frumoase povestile cu flori si miresme! Daca este sa privesc in urma, mi-aduc aminte de un visin inflorit, in gradina bunicilor. pe un cer de catifea, florile se decupau pur si simplu divin…
    Multumesc, draga Ina, pentru aceasta mica amintire care a aparut brusc! 🙂
    Un weekend placut! Pupicei!

    Apreciat de 1 persoană

  4. Ce de flori frumoase! Și câte amintiri faine, legate de fiecare dintre ele….Bunicile noastre dragi, aveau atâta drag de flori și uite că ne-au transmis și nouă această pasiune, de a ne înfrumuseța casa cu floricele dragi, așa cum le-am pomenit și în casele bătrânești de la țară… Și ce competiție era între băbuțe, care are flori mai frumoase la ferestre sau în grădinița din fața casei! 🙂
    Numai bine, dragă Ina, și o vară cu multe bucurii și…. flori! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Site web construit cu WordPress.com.

SUS ↑

GLOBETROTTER - blog de călătorii

impresii de calatorie și informatii utile din vacantele mele in strainatate

Maria in color splashes.🎨

Pictura este exprimarea mută a poeziei .

Radio 80

talk less, play more

imaginecontinua

Pretextul acestui blog este mica mea colecție de fotografii vechi. În timp s-a transformat în pasiune. O pasiune care ne trimite, pe noi, cei de azi, în lumea de altădată, prin intermediul unor fotografii de epocă.

pardauro blog

un om cu capul pe umeri

Dana Fodor Mateescu

Poveștile mele sunt vii și mă scot din minți. Mă rod pe dinăuntru. Le cert și le iubesc, le mângâi, apoi le gonesc, le ucid și le readuc la viață. Sunt ale mele. Uneori, mă îmbracă de sus până jos, mi se prind în păr, la gât și pe fiecare deget. Eu însămi sunt o poveste.

G.Dansul vietii

*Sa scrii cu sufletul tau si sa recitesti cu sufletul celorlalti!... *

De-ale Irinei

Eu, aici, acum, altfel

HopeLess

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de altfel, arta în toate formele ei!

Monolog cu un străin

Iubesc, am curaj și mă tem...

La mine în suflet

Gânduri, trairi, opinii...Iubiri

Gălăgie'n Cap

Verzi și uscate

ღ♪ Odăița Mea Virtuală ღ♪

Lipsa de comunicare este mai profundă și mai nocivă decât orice altă lipsă. Prețuiți ceea ce aveți deja! Pornesc într-o nouă zi din viață…fie ca aceasta (și toate celelalte)să fie o zi bună Pentru Tine LUME!

Monalisa

Simte și trăiește!

ATITUDINE SLABĂ

Când uit ce sunt, devin ce aş putea fi.- Lao Tzu

Comentator Amator

„Viata nu are subtitrare, ori o intelegi, ori nu…” – Wolf Wildfire

%d blogeri au apreciat: