Drumul,
Marin Sorescu
Gânditor și cu mâinile la spate
Merg pe calea ferată,
Drumul cel mai drept
Cu putință.
Din spatele meu, cu viteză,
Vine un tren
Care n-a auzit nimic despre mine.
Acest tren – martor mi-e Zenon bătrânul –
Nu mă va ajunge niciodată,
Pentru că eu mereu voi avea un avans
Fața de lucrurile care nu gândesc.
Sau chiar dacă, brutal,
Va trece peste mine,
Întotdeauna se va gasi un om
Care să meargă în fața lui
Plin de gânduri
Și cu mâinile la spate.
Ca mine acum
În fața monstrului negru
Care se apropie cu o viteză înspăimântătoare
Și care nu mă va ajunge
Niciodată.
Sursa foto reprezentativă: Pexels.com
cu Ina hai_hui 
Bucuria mea soresciana ta! 🙂
Mulţumesc, Ina!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc frumos! Sorescu e o bucurie. Pupicii 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ma bucur tare mult sa-l redescoper pe Sorescu!
Multumesc!
O zi placuta, Ina draga!
Muah! 😊 Pupicios! 😘😘😘
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Il redecoperim toti. Si eu ma minunez inca de el. 🙂 Multumesc draga mea. Te mbrratisez cu drag! Pupicii 🙂
ApreciazăApreciază
Poezia asta e absolut superbă! Are o profunzime ce nu se va demoda nicicând!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Este superba, cum sa nu.. Sorescu. O zi buna! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Bucuria de joi!
Mulțumesc frumos!❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sorescu e si joi, da. Rad. E bun de titlu ”Bucuria de joi!” Imi place ideea. 🙂 O zi buna! Pupiciii
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc și eu! O zi buna! 😘❤️
ApreciazăApreciază
Multumim pentru frumoasele versuri.
Totul e bine?!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc mult și eu. Cred că da, e bine, de ce nu? Doar gândim. 😘❤️
ApreciazăApreciază
Voi continua sa ma intreb de starile lui de spirit cand scria asa ceva!
Par incredibil de… incredibile!
Si inca nu stiu cu ce culori s-ar asorta…! Insa am inceput sa ma gandesc pentru ca tu continui, asa ca…
Multumesc draga Ina pentru poezia de azi!
Pupici si un final de saptamana frumos!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cred că iubea viața, femeile, vinul.. dar și gândea și asta făcea diferența. Pentru mine culoarea luminii e sinonimă cu poezia lui. Are un optimism in toate, chiar si aici:
”…Care se apropie cu o viteză înspăimântătoare
Și care nu mă va ajunge
Niciodată.”
Mulțumesc și eu Suzana. O seara buna! 😘❤️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce simplu și plastic se poate exprima poetul nostru drag!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ai dreptate! 🙂 Drag cat cuprinde… 🙂 Multam. Pupiciii
ApreciazăApreciat de 1 persoană
„Acest tren – martor mi-e Zenon bătrânul –
Nu mă va ajunge niciodată,
Pentru că eu mereu voi avea un avans
Fața de lucrurile care nu gândesc.”
Mă intreb, doar față de lucrurile care nu gândesc are un avans?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cred că nu numai. E și era strălucit. Deci are un avans și raportat la alții, zic eu. 😁
ApreciazăApreciat de 1 persoană