Și începe(a) școala…

Și gândul zboară la începuturile ei..

Cum să vezi un pepit și să nu vezi uniforma școlară, cu ochii minții?? Cămașa băieților, din costum și cea lungă a fetelor, peste care își puneau șorțul scurt, albastru închis, din clasa mică – primară. Uneori simțeam că în fugă și în zburdălnicia noastră, fizică sau chiar a gândurilor, puteam pierde pătrățelele mici contrastante din pepit.

Și pampoanele mă duc cu gândul spre partea sărbătorească a școlii, deși pe vremea mea erau doar niște fundițe decente, simple dintr-o panglică, lucioasă pe o parte. Oare câți dintre voi știe să facă o fundiță pentru pus la gât sau fon’te, cum ar fi spus mamaia, pentru părul fetițelor. Întindeai doua degețele mici, tremurânde, emotive, doar începea școala și .. mama, desfășura și înfășura în jurul lor , un nod și gata: făcea minunea de fundiță, sclipitoare, roșie ca focul sau alb_suav sau roz_emotiv.. Vă amintiți??

Dar ghizdanele maro de carton le mai știți?? Ne cărau suferințele din școală, uneori, dar și hieroglifele, desenele bucuriei pe foi răzlețe. Ne cărau și speranțele și iluziile și naivitățile. Visam să creșteM și să ne creem lumea noastră. Nu??

Vă mai amintiti și colile mari de hârtie indigo, ce urmau să ne îmbrace caietele, cărțile?? Cu niște etichete albe, lipicioase, căpătau nume de materie, primeau și numele nostru, clasa. Se întâmpla să nu țină un an, să fie sacrificate jocului, grabei, neatenției noastre. Ajungeau ferfeliță în primăvară, când se întâmpla să le schimbăm, poate chiar odată cu caietele pline (!). De atunci am rămas cu un bun obicei, îmi îmbrac cu atenție și drag de cărți, toate cele ce-mi cad în mână și trebuie să le răsfoiesc.

Ce să mai zic de băncile mamut, grele ca niște elefanți, nu le puteam mișca. Ne agățau ștrampișorii de fiecare dată, ba chiar și uniforma se lăsa, uneori, păstrată de bancă. Banca ne devenea prietenă, confidentă. Ne primea, ne păstra comoara_ghiozdan, ne păstra pachețelul de la mama, ne lăsa s-o mutilăm cu mâzgălelile minții noastre: ba declarații de dragoste, ba lecții neînvățate, ba desene aiuristice, deloc artistice.

Ce frumoși mai eraM!!

Încă sunt emoționată când începe școala, când vine toamna și văd primele frunze sacrificate pe jos, când miros gutuile coapte sau când văd primele lacrimi ale cerului plumbuit, pe fereastra mea, spălând ocru din copaci. Parcă încep școala, de fiecare dată, cu fiecare copil emoționat de începerea ei…

Sursa foto reprezentativă: Pexel.com

Toate articolele publicate pe acest site sunt proprietate intelectuală și este interzisă preluarea integrală a textelor, dar și a fotografiilor.

Conținutul încărcat pe acest site este original, iar reproducerea sa totală este interzisă fără acordul meu expres.“Copyright © 2019 – 2020 Ina S. – Toate drepturile rezervate”

Acest site/ (aceste articole) este/ (sunt) protejat(e) de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 200 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol si avizarea mea în mail.