Și începe(a) școala…

Și gândul zboară la începuturile ei..

Cum să vezi un pepit și să nu vezi uniforma școlară, cu ochii mintii?? Cămașa baietilor, din costum si cea lungă a fetelor, peste care își puneau șorțul scurt, albastru închis, din clasa mică – primară. Uneori simțeam că în fuga și în zburdălnicia noastră, fizică sau chiar a gândurilor, puteam pierde pătrățelele mici contrastante din pepit.

Și pampoanele mă duc cu gândul spre partea sărbătorească a școlii, deși pe vremea mea erau doar niște fundițe decente, simple dintr-o panglică, lucioasă pe o parte. Oare câți dintre voi știe să facă o fundiță pentru pus la gât sau fon’te, cum ar fi spus mamaia, pentru părul fetițelor. Întindeai doua degețele mici, tremurânde, emotive, doar începea școala și .. mama, desfășura și înfășura în jurul lor , un nod și gata: făcea minunea de fundiță, sclipitoare, roșie ca focul sau alb_suav sau roz_emotiv.. Vă amintiți??

Dar ghizdanele maro de carton le mai știți?? Ne cărau suferințele din școală, uneori, dar și hieroglifele, desenele bucuriei pe foi răzlețe. Ne cărau și speranțele și iluziile și naivitățile. Visam să cresteM și să ne creem lumea noastră. Nu??

Vă mai amintiti și colile mari de hârtie indigo, ce urmau să ne îmbrace caietele, cărțile?? Cu niște etichete albe, lipicioase, căpătau nume de materie, primeau și numele nostru, clasa. Se întâmpla să nu țină un an, să fie sacrificate jocului, grabei, neatenției noastre. Ajungeau ferfeliță în primăvară, când se întâmpla să le schimbăm, poate chiar odată cu caietele pline (!). De atunci am rămas cu un bun obicei, îmi îmbrac cu atentie și drag de cărți, toate cele ce-mi cad în mână și trebuie să le răsfoiesc.

Ce să mai zic de băncile mamut, grele ca niște elefanți, nu le puteam mișca. Ne agățau strampisorii de fiecare dată, ba chiar și uniforma se lăsa, uneori, păstrată de bancă. Banca ne devenea prietenă, confidentă. Ne primea, ne păstra comoara_ghiozdan, ne păstra pachețelul de la mama, ne lăsa s-o mutilam cu mâzgălelile minții noastre: ba declarații de dragoste, ba lecții neînvățate, ba desene aiuristice, deloc artistice.

Ce frumoși mai eraM!!

Încă sunt emoționată când începe școala, când vine toamna și văd primele frunze sacrificate pe jos, când miros gutuile coapte sau când văd primele lacrimi ale cerului plumbuit, pe fereastra mea, spălând ocru din copaci. Parca incep scoala, de fiecare data, cu fiecare copil emotionat de inceperea ei…

Sursa foto reprezentativă: Pexel.com

Toate articolele publicate pe acest site sunt proprietate intelectuala și este interzisă preluarea integrală a textelor, dar si a fotografiilor.

Conținutul încărcat pe acest site este original, iar reproducerea sa totală este interzisă fără acordul meu expres.Copyright © 2019 – 2020 Ina S. – Toate drepturile rezervate

Acest site/ (aceste articole) este/ (sunt) protejat(e) de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 200 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol si avizarea mea in mail.

28 de gânduri despre „Și începe(a) școala…

Adăugă-le pe ale tale

  1. Ce frumoasa si poetica descriere a vremurilor originale, reale, naturale, paradoxale în care sentimentele, emotiile si sabloanele socialismului real, marca si se imprimau în sufletelele si ADN ul inocentelor fiinte plapânde, cu valorile simbolistice ale culturii originale nationale, în care noile generatii se pregateau si învatau etica si echitatea, morala si respectul celor mari, pentru confruntarea de mai târziu în competitii si lupta pentru pastrarea neântinata a dentitatii inconfundabile a neamului românesc, Azi, divizat, farâmitat, împrastiat prin cele patru vânturi, blamat, marginalizat, cucerit, batjocorit si exploatat de puterile obscure ale „omului faradelegii” care, prin puterea lui „Mamona”, conduce poporul român spre neantizarea si pierderea definitiva a identitatii culturale originale, nationale.

    Un Weekend binecuvântat, de masti si oameni mascati eliberat, draga Ina !

    Apreciat de 1 persoană

      1. Eu nu am purtat-o (masca) nici în copilaria, nici acum n-o port, chiar daca as fi trimis în puscarie pentru aceasta ipocrizie, iar gradinita si scoala dintotdeauna mi-au fost cosmarul existentei, deoarece erau Legi impuse dinafara, care mi-au furat copilaria, adolescenta si viata pâna azi, nefacând ceea ce mi-ar fi placut, decât în limitele Legilor impuse de „ceilalti” mai „mari” …sclavie de la nastere pâna la… Renastere. 🙂 )))

        Apreciat de 1 persoană

      2. Regulile si Legile sunt doar cele date de Dumnezeul Cel Viu si Atotputernic, nu de omul imperfect, pacatos, decazut din harul si iubirea lui Isus Hristos. 🙂 ))

        Apreciat de 1 persoană

  2. Imi amintesc de toate ce le-ai scris aici! 😊
    Am plans in prima zi de scoala (sigur am mai scris pe undeva, dar nu stiu daca si aici) – n-am vrut sa merg. Nu mi-a placut la scoala, dar m-am straduit – la inceput pentru ca nu puteam lua singura hotarari, in liceu pentru ca m-am gandit ca, poate, o sa-mi placa mai tarziu la scoala si mai bine sa fac… „toate la timpul lor”. Acum ma bucur ca am facut-o! 😊
    Multumescpentru reamintire, Ina. Weekend frumos iti doresc! Pupici! ❤️

    Apreciat de 3 persoane

    1. Ufff. Eu eram mai prostuta, nu aveam personalitate. Trebuia sa fac faceam. Si am adunat o gramada de nimicuri si in minte… ce vi le povestesc. In primele zile am plans si eu, dar m-am acomodat repede dupa vre-un ghiont al mamei. Trebuie sa ramai si sa inveti. 🙂
      Multumesc frumos! Weekend placut! Pupicii 🙂

      Apreciază

  3. Eu n-am chiar nostalgiile tale, dar imi place mult cum ai povestit tu… Începerea scolii la mine era mereu o mică dramă, că trebuia să vin de la bunici în București, iar aici numai cîteva prietene mă încîntau…
    Cît despre pampoane și sarafane, ce aveam, toți anii mei de scoală au fost o luptă cu chestiile astea, să le fentez :))) aveam și o gașcă de prietene cu care „acționam” împreună, la scoaterea matricolei, ridicatul sarafanului peste genunchi etc…
    Dar de copilărie în sine, cu sufletul ei curat, mi-e dor mereu ❤❤❤

    Apreciat de 2 persoane

    1. Oho cate nostalgii am.. Asta e copilaria mica, in cea mai maricica ne scoteam numerele matricole, uram pampoanele si scurtam sarafanele. Mi-ai amintit de vecina mea, Dumnezeu s-o ierte, ce ni le scurta pe furis, sa nu afle mama. 😀
      Multumesc! Weekend placut! pupicii

      Apreciază

  4. Prima zi de scoala mi-a placut intotdeauna. Curiozitatea de a vedea manualale, asa cum erau ele, clasa, colegii, mirosul ala de spatiu proaspat curatat, bancile si multe alte detalii care imi erau tare dragi. Si bineinteles uniforma!
    Multumesc pentru aceste reamintiri, draga Ina!
    Pupici si un weekend placut! ❤

    Apreciat de 1 persoană

  5. Eu am facut scoala in perioada cand uniforma era obligatorie incepand cu liceul.Pentru multe familii aceasta cerinta era un motiv sa-si trimita copiii la profesionala, deoarece acolo uniforma, cazarea si cantina erau gratuite…
    Felicitari pentru postare!

    Apreciat de 1 persoană

    1. Deci avem impresii de atunci. 🙂 Eu am avut numai par scurt si pampoanele e un fel de-a spune ca-mi plac. Cred ca doar la gradinita le-am avut. M-am vazut in poze. 😛 Multumesc frumos de randuri.
      O saptamana buna sa ai, Florina!

      Apreciat de 1 persoană

  6. Uh, si acum vin eu sa stric atmosfera nostalgica… Am urat cu pasiune uniformele, pampoanele si rigiditatea scolii inca din prima zi de scoala. Mi-a placut invatatura, dar nu scoala in sine, bancile acelea care se tranteau, frigul din salile de clasa, obligativitatea de a sta intepenit pe scaun ca o pedeapsa, in atmosfera gri, bacoviana. La liceu o stergeam englezeste oricand prindeam prilejul – pentru o ora, doua, sa ma deconectez putin in natura, la un pescuit sau o cafea, singura sau cu alti rebeli fara cauza. 😀

    Apreciat de 1 persoană

    1. Nu o strici deloc. Au mai fost cei ce n-au iubit-o și chiar nu-i problema. E așa frumoasa diversitatea..
      Mie mi-a fost draga în copilarie, apoi adolescenți o mai articulam, ba pulovarase plasa pe deasupra, ba jambiere, ba împletituri sofisticate in par. Că o scurtam nu mai zic, căci am amintit deja. 😁

      Apreciat de 1 persoană

  7. Amintiri din alte vremuri, când vremea era vreme, oamenii erau (încă!) oameni şi şcoala, cât de cât, şcoală! O, da! Mi-amintesc de penarul de lemn, tocul de scris cu penițe, călimara cu cerneală, ovalul de sugativă…
    Mulțumesc! Mi-au defilat prin față imagini din alte vremuri…

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

WordPress.com.

SUS ↑

a sophisticated woman

vise de cristal

D'ale lui mutulică

Sunt cumulul intamplarilor traite, simtite sau auzite, aflate... Voi?

De-ale vieții cu Irina

Gânduri în cuvinte

Cugiria

Sunt cumulul intamplarilor traite, simtite sau auzite, aflate... Voi?

cocinaitaly

comida italiana

Istoria cu Mari

"Ma misc intre Dumnezeu si neamul meu" - Petre Tutea

Copper Attitude

Sunt cumulul intamplarilor traite, simtite sau auzite, aflate... Voi?

Les Jumelles

Le blog des Jumelles - Passionnées par la communication, le marketing et le tourisme, nous sommes ravies de vous partager ici notre quotidien (Lifestyle). Nous vous souhaitons une bonne visite ! :)

APort

"Pentru un român care știe citi, cel mai greu lucru e să nu scrie." I.L. Caragiale

Adrian Petrisor

p h o t o g r a p h y

Dungha

Sunt cumulul intamplarilor traite, simtite sau auzite, aflate... Voi?

Lluís Bussé

Barcelona's Multiverse | Art | Culture | Science

DOSAR CU SINE

Povestiri cu final neterminat

Mulțumesc

Cel ce mulțumește e liber

simply bucharest: a league of gentlemen

despre ce se maninca in Bucuresti - si cu ce se maninca Bucurestiul

Creează-ți site-ul web la WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat: