Soresciana (20)

Scrisori din camera de alături   

                                                         de Marin Sorescu

Nu pot să scriu decât despre tine,
Cu mâna ta. Este un fel de-a te pastra
Înaintea ochilor, pe imensul cadru de zăpadă,
Ca un perete pe care schiază
Gândurile noastre de iarnă.
Din fuga trenului ai zărit
Prin nămeţi un vânător.
A apărut întâi puşca întinsă – Tocmai ochea
Un fulg de zăpadă.
O bubuitură şi toata iarna
S-a năruit din cer, îngropându-l în zăpadă.
Copacii parcă plecaseră şi ei
Să hăituiască Bărăganul
(„Bărăgan” – loc unde viscoleşte,
Aşa se traduce, din cumană.
Nu, nu-s cuman, coman,
Dar aşa mi-a tradus prietenul turc, Iusuf.)

Iată-ne, aşadar pierduţi în deşertul alb,
Pe care, de fapt, l-ai şi provocat.
Ai dorit atâta să ningă, ştiai că fenomenul ţine
De concentrarea ta… Şi te-ai concentrat prea mult!
Acum, nu se mai opreşte.
Roşeaţa din obraji colorează peisajul. Ai febră?
„Nu, dar vreau să colorez peisajul.”
Foloseşte rujul, mai bine.
Tu eşti de ţinut într-un castel
Pe-o iarnă ca aceasta, cu clopoţei la fulgi.
Şi eu să vin la tine
Într-o sanie trasă de cerbi,
Să mă urc în iatac, pe-un ţurţur imens,
Să urc şi să cobor, că e alunecos,
Şi iar să dau să mă caţăr… şi tu să-mi arunci
Nişte pinteni.
Să cioplesc sloiul, urcându-mă
Să-i dau pinteni
Şi să apar sus, c-o floare de gheaţă
În mână. „Unde e geamul?
Să-ţi plantez pe el această
Floare de gheaţă.”
„O, ador florile de gheaţă”, să zici,
„Unde-ai găsit-o?” Hai să ieşim puţin.
„Unde, iar afară? Iar în zăpadă? Iar în tren?
Iar vagon neîncălzit?”

Eu sunt un om de interior,
Pentru ca sunt numai suflet
Şi sufletul e de interior.
Sunt un om de budoar, de stat între perne,
Printre cărţi, printre rujuri…
Tot ce emană căldură
Şi intimitate. Pune-mă la o masă de restaurant
C-o sută de inşi în jur,
Care se uită la tine
Şi îngheţ.
N-am ce să-ţi spun, parcă nu ne mai cunoaştem.
Tu îmi citeşti începutul de enervare
Pe freamătul degetelor,
Pe mişcarea de la colţul ochilor
Şi „Hai să mergem”, zic.
„Unde?”
În castel. Ştiu eu unul, dar nu s-ajunge acolo
Decât c-o sanie trasă de cerbi.

Tot în tren suntem? Tot.

La sugestia Suzanei particip la „Jocul de luni” ce a fost gazduit de Zinnaida a aparut sub impulsul citatelor din carti postate de Ella si acum a venit randul Suzaneisa-l preia. Participarea consta in redarea  unor citate preferate si puteti participa si voi inscriindu-va doar.

Si cum si poeziile mele sunt citate din diferiti visatori, iata-ma!

Sursa foto reprezentativa: Pexels.com

32 de gânduri despre „Soresciana (20)

Adăugă-le pe ale tale

    1. Eii, Diana, toți citim câte ceva când îi vine vremea.
      Și la noi a stat zăpadă doar o zi și atunci destul de apăcioasă. Apoi a plouat de câteva ori.. Noroc că am pozat-o. 😁
      Mulțumesc frumos! Weekend plăcut! 😘❤️

      Apreciază

    1. Nu-i vinerea, ci lunea, odată la două săptămâni pe siteul Suzanei. Dar poți să te mai înscrii câteva zile după.
      Eu sunt cu fonul acum și nu vad tot, dar îți pun linkuri mai târziu de vrei sa vezi.
      😘❤️

      Apreciază

  1. Cred ca va trebui sa-l recitesc. Mereu apar la tine poeme necunoscute. SI de aceasta data a aparut si un gand nou si complicat. Cum s-ar traduce oare in imagini poeziile lui? Mi-e foarte neclar!
    Si pot visa si eu la o sanie trasa de cerbi… Ar fi cu adevarat minunat!
    Multumesc din suflet, draga Ina, pentru consecventa ta de a-l aduce langa noi pe poet.
    Pupici si un weekend cu cel putin un vis implinit, sau chiar mai multe, draga Ina! ❤

    Apreciat de 1 persoană

    1. Mă bucur că apreciezi încercarea mea de-al face cunoscut pe Sorescu. Altfel toate meritele-s ale lui.
      Sania cu cerbi trebuie sa fie cumva de poveste, zic.
      Mulțumesc mult pentru cuvintele frumoase, Suzana!
      Weekend plăcut! 😘❤️

      Apreciat de 1 persoană

    1. Pica, dar am premeditat momentul. De asta vară aștept să ningă sa pot sa o arat. 😁 Ooo cum sa nu așteptăm de Crăciun zăpadă, de-om avea un curajos sa mpuste fulgul. Noi in sud cui sa ne plângem??
      Mulțumesc, Petru! O zi buna! 🙂

      Apreciat de 1 persoană

  2. Am sa ii citesc si lui Buni. Eu nu prea mai citesc poezii. Nu stiu de ce, dar de ceva timp ma intristeaza. Nu ca nu mi-ar placea, din contra, chiar am avut si cateva incercari la un moment dat. Dar nah, asa mai sunt perioade. Sper sa treaca:D.
    Lui Buni ii plac foarte mult – asa ca uite. Si cu ocazia asta, poate reusesc sa ma alatur si eu jocului, cat de curand :D. Asa, incet, incet…
    Pupici cu drag si duminica frumoasa!

    Apreciat de 1 persoană

  3. Frumos tablou pictat în vers !
    Zapada e doar apa cristalina înghetata, ce poarta-n ea memoria copilariei de-altadata. Omul adult ar vrea doar dinlauntru sa o vada, privind cu nostalgie florile sublime pe fereastra. 🙂
    Zile senine minunate, binecuvântate, alaturi de toti cei dragi de aproape si departe, draga Ina !

    Apreciat de 1 persoană

  4. „Unde-ai găsit-o?” Hai să ieşim puţin.
    „Unde, iar afară? Iar în zăpadă? Iar în tren?

    😇Tot aștept să vorbesc și eu despre zăpadă, sau măcar când citesc la cineva versuri, gânduri și poeme despre, iarnă, aș vrea s-o și simt.. Poate m-a auzit moșul și aduce un pic de alb de Crăciun.
    Seară frumoasă, Ina !

    Apreciază

Lasă un răspuns la racoltapetru6 Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

WordPress.com.

SUS ↑

GLOBETROTTER - blog de călătorii

impresii de calatorie și informatii utile din vacantele mele in strainatate

Maria in color splashes.🎨

Pictura este exprimarea mută a poeziei .

Radio 80

talk less, play more

imaginecontinua

Pretextul acestui blog este mica mea colecție de fotografii vechi. În timp s-a transformat în pasiune. O pasiune care ne trimite, pe noi, cei de azi, în lumea de altădată, prin intermediul unor fotografii de epocă.

pardauro blog

un om cu capul pe umeri

Dana Fodor Mateescu

Poveștile mele sunt vii și mă scot din minți. Mă rod pe dinăuntru. Le cert și le iubesc, le mângâi, apoi le gonesc, le ucid și le readuc la viață. Sunt ale mele. Uneori, mă îmbracă de sus până jos, mi se prind în păr, la gât și pe fiecare deget. Eu însămi sunt o poveste.

G.Dansul vietii

*Sa scrii cu sufletul tau si sa recitesti cu sufletul celorlalti!... *

De-ale Irinei

Eu, aici, acum, altfel

HopeLess

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de altfel, arta în toate formele ei!

Monolog cu un străin

Iubesc, am curaj și mă tem...

La mine în suflet

Gânduri, trairi, opinii...Iubiri

Gălăgie'n Cap

Verzi și uscate

ღ♪ Odăița Mea Virtuală ღ♪

Lipsa de comunicare este mai profundă și mai nocivă decât orice altă lipsă. Prețuiți ceea ce aveți deja! Pornesc într-o nouă zi din viață…fie ca aceasta (și toate celelalte)să fie o zi bună Pentru Tine LUME!

Monalisa

Simte și trăiește!

Creează-ți site-ul web cu WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat: