Doar simplitate și singuratate.
.

.
.

.
.

.
.
Și iată „Miercurea fără cuvinte” de la Carmen a poposit la Zina. Deci mai nou la ea, puteți posta fotografii, toți cei ce vreți.
Sursa foto și foto reprezentativă: arhiva personală.
.
Toate articolele publicate pe acest site sunt proprietate intelectuală și este interzisă preluarea integrală a textelor, dar și a fotografiilor.
Conținutul încărcat pe acest site este original, iar reproducerea sa totală este interzisă fără acordul meu expres. “Copyright © 2019 – 2020 Ina S. – Toate drepturile rezervate”
Acest site/ (aceste articole) este/ (sunt) protejat(e) de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 200 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol și avizarea mea în mail.
„Cică lucrurile mai trec odată
Pe unde-au mai fost”….numa’ casele raman precum copacii, pana li se usuca radacina.
O zi frumoasa, draga mea Ina!❤️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce frumos ai spus Nima! Este dificil sa vezi si casele – ce au o trainicie a lor, in greutate.
O seara buna! Pupicii
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Unele case sunt frumoase si asa darapanate … poate ca au locuit in ele doar suflete frumoase!
Sa ai o dupa amiaza placuta, Ina draga!
Muah! 😊 Pupicios! 😘😘😘
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Recunosc ca si mie imi plac toate, de aceea le si caut. Chiar si un pic cash. Imi pare ca au personalitate. O seara si noapte buna, Ella, sa ai!! Pupiciii 🙂
ApreciazăApreciază
Recunosc ca nu stiu ceva despre rabdarea timpului, dar cei care ar trebui sa-si piarda rabdarea sunt oamenii.
Si daca nu se intampla, nu stiu ce si cum… Tare ma dor uitarile astea, care in fond inseamna cumva ca uitam cine suntem, de unde venim si daca asta se intampla, viitorul este chiar incert!
Pupici si Happy WW, draga Ina! ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu timpul am eu o mica problema. Uneori se dilata si-ti permite mai multe, alteori fuge mancand pamantul, nerabdator. Nici nu avem timp sa ne mai cramponam de ceva. Cu aceste case eu cred ca s-a grabit. Si noi oamenii uitam sau nu putem sau si noi suntem parasiti. Cine stie care-i ntradevar povestea lor?? Dar ce mare dreptate ai, de nu ne ingrijim de ce avem vom uita cine suntem si unde vrem sa ajungem si-i trist.
Multumesc frumos, Suzana! Pupicii si seara buna! 🙂
ApreciazăApreciază
Am mai spus pe undeva, iubesc să văd case vechi. Mici şi vechi. Şi chiar dac-s părăsite şi poate părea tristă imaginea, eu aş sta ore-ntregi să le văd, să-mi imaginez viaţa care-a fost cândva acolo, sufletele care le-au însufleţit…
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Sigur au farmecul lor si asa cum sunt. Si eu mi le inchipui in trecut, dar si in viitor. Poate primesc o sansa neasteptata, visez..
Multumesc! Seara buna! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Toate casele acestea poartă în ele amprenta celor ce au fost și le-au locuit cândva. Tare mult mi-ar plăcea să pot intra în ele și să văd cum au trăit acei oameni.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ar fi ceva sa le putem vedea interiorul si daca se poate, sa le stim povestile.
Seara buna!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
O casă părăsită arată mai rău decât un om părăsit. Omul părăsit tot mai poartă în fundul sufletului o speranță. Casa știe că i s-a dus norocul…
Sănătate și numai bine, dragă Ina!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Sau poate nu. Uneori si caselor li se schimba norocul. Alti propietari sau bani neasteptati ce ajung sa schimbe si casa.
Multumesc frumos! O seara buna! Pupicii
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Trista realitatea contemporana planetara !
Asta este adevarata imagine a României, si al majoritatii tarilor din Estul UE, dar mai ales din Orient din Sud-est si Sud în general, din punct de vedere socio-politic economic si cultural.
Toti suntem responsabili de aceste stari deplorabile în care a ajuns lumea, ipocriti, mascati, pozând în inocenti nevinovati, însa prea putini se trezesc din „somnul” secular al mortii spirituale, indus de nonvalorile lumii umanist-materialiste Occidentale !
O seara relaxanta, binecuvântata cu pace si bucurie sufleteasca, draga Ina !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Suntem responsabili, da. reflecta si actiunile si reactiunile si ale noastre…
Multumesc mult! O seara buna, Iosif! 🙂
ApreciazăApreciază
Cand omul imbatraneste… si casa se prabuseste.
Casele cu veranda si coloane imi plac mult de tot. Imi plac, in general, casele vechi – cele „reconditionate”, dar si cele in, aproape, ruina.
Seara frumoasa iti doresc! Pupici! ❤️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sunt foarte frumoase cele alese de tine. Și mie-mi plac. Casele își poartă și ele anii cum pot.
Mulțumesc, Diana! Seara buna! 😘❤️
ApreciazăApreciază
Cât de mult mă atrag casele părăsite, în toate în care pot intru…
Foarte frumoase pozele, îndeosebi prima 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sigur ca daca poti intrii. In general sunt inchise… Si mie mi-a placut prima casa. Mi-a parut cumva, mi-a creat o emotie.
Multumesc mult Issa! Pupiciii 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
O simplitate care ne copleșește cu nostalgii și emoții. Cred că fiecare dintre noi are o casă ”de suflet”, în care-și regăsește amintiri șlefuite de timp, dar de neuitat. Și casa mea e la fel, dar, adesea, nu am curajul să o văd cum suferă de una singură. Va trăi doar din amintiri, pentru că eu nu mai am poze cu ea. 😦
Mulțumesc pentru sentimentele iscate, Ina! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Este trist și emoționant să vezi casele acestea părăsite. Toți ducem în suflet o casa, daca nu părăsită, macar lăsată. Casa bunicilor, a părinților..
Sa sperăm că vor viețuii pe mai departe.
Mulțumesc, Petru! 🙂 O zi buna!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Am văzut și clădiri care se păstrează chiar bine fără intervenția oamenilor, dar cele mai multe se distrug încet în fiecare zi..
Numai Bine, Ina !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Din păcate și clădirile au nevoie de oameni buni.
Mulțumesc frumos, Stef! O seara buna! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Asa este, toti ducem in suflet o casa…
Felicitari pentru postatre!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc frumos! 🙂Sărbători fericite!
ApreciazăApreciază
Daca imi lipseste ceva cu adevarat din calatoriile cu masina (si din calatorii in general) .. uite acum am realizat, sunt chiar casele, pe care le zaream si care ma priveau cu ochii lor curiosi, de pe margine…
Minunate poze! Mi-am reamintit acum de doua: una era la rascruce de vanturi (exact asa arata – la un moment dat o transformasera fara succes in ceva „local”) iar a doua s-a transformat sub ochii nostrii – au adaugat un rand de pereti in exterior – cat sa faca un fel de antecamera.
Pupici cu drag, cam intarziat ce e drept – happy sa ne fie tot timpul zilele :D.
ApreciazăApreciază
Chiar imagini dezolante.🙁
ApreciazăApreciază
Un An Nou frumos, Ina !🥰🥰🥰
ApreciazăApreciază